A început pianul la 3 ani, a debutat la 8 ani cu Beethoven 1 și a studiat, printre alții, cu Friedrich Gulda, Nikita Magaloff, dar și cu Madeleine Lipatti, marea iubire a lui Dinu. În termeni contemporani, e un VIP atipic, inabordabil și dificil de prins în tipare. A cântat Bach pentru Clara Haskil, iar la 16 ani a câștigat două mari competiții pianistice. A înregistrat un Schumann istoric cu dificilul Celibidache, a devenit celebră încă din tinerețe, dar a rămas timidă ca fetița de 8 ani care se ascundea sub masă atunci când părinții o rugau să cânte invitaților la cină.

Academia Nazionale di Santa Cecilia şi Daniel Harding au fost pentru două zile, pe 30 şi 31 august, echivalentul frumuseţii simfonice la Sala Palatului. Cu pianistul Seong-Chin Cho şi mezzosoprana Magdalena Kožená, concertele lor au căpătat pe rând o strălucire personalizată sub bagheta fermă și senzitivă a dirijorului britanic care înţelege că muzica e plăcere şi satisfacţie pentru cei care o iubesc. (Daniel Harding şi Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia © Petrica Tănase )

E un sentiment nedeslușit, ca și cum l-ai vedea pentru prima oară. Poate surpriza că un loc pe care credeai că-l știi atât de bine arată altfel în noapte. sursa foto: Dragoș Asaftei

Această ediție marchează 70 de ani de la moartea lui George Enescu și evocă memoria altor creatori emblematici ai secolului XX: 150 de ani de la nașterea lui Maurice Ravel, 100 de ani de la cea a lui Pierre Boulez sau 50 de ani de la moartea lui Dmitri Șostakovici.

Auditorium sau „Sala Mică a Palatului”, pe care noul director al Muzeului Național de Artă al României și-o dorește revitalizată pentru spectacole, proiecții de film, stagiuni muzicale și teatrale, rămâne și anul acesta spațiul destinat muzicii de cameră în weekendurile de Festival Enescu, cu câteva recitaluri rafinate în interpretări de excepție. Vă îndemn să nu-l ocoliți, muzica de cameră e cel mai intim registru posibil pentru reveriile muzicii clasice, iar întâlnirile camerale vor fi conectate din plin la contemporaneitate.

„E un moment al reconfirmărilor și cred că prezența mea e foarte importantă la aceste discuții cu artiștii invitați. Dar e și un moment optim al promovării fiecărui concert din festival de către întreaga echipă.” foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia

Noi suntem ridicați de un cuplu, pentru a se așeza pe locurile domniilor lor și ce să vezi, nu erau acelea. Îi ridică și pe cei din fața noastră ca într-un final să își găsească liniștea. Foto - Inquam Photos

31 de zile astăzi pînă la Festivalul Enescu 2019. Cum stăm? Ca de obicei, cu bune și rele. Un preview în 19 puncte, cu plusuri & minusuri și ceva așteptări, dorințe și speranțe.

Dacă atâția muzicieni și muzicologi nu se înșală și muzica lui Enescu e atât de împlinită, dacă începutul a fost cu uralele pariziene de la 1898, ce ne rămâne să pricepem bine noi ceilalți, care nu ne putem bucura altfel decât ascultând-o?