Peste 100 de personalități culturale și artistice din România, printre care Mircea Cărtărescu, Victor Rebengiuc sau Oana Pellea, cer președintelui, premierului și ministrului Culturii să protejeze manuscrisele lui George Enescu. Acestea sunt păstrate în condiții improprii, arată o anchetă jurnalistică publicată săptămâna trecută de Cultura la dubă.

Jurnalista Alexandra Tănăsescu de la Cultura la dubă a fost hărțuită și amenințată de pretinsul reprezentant legal al Ministerului Culturii, precum și de conducerea Muzeului Național George Enescu, în urma unui articol în care dezvăluia condițiile improprii în care sunt depozitate manuscrisele marelui compozitor.

Peste 4.000 de artiști din 28 de țări, mai mult de 100 de concerte în București și un număr aproape similar în țară, alături de zeci de mii de spectatori prezenți fizic și milioane de urmăritori online, au transformat ediția 2025 într-un veritabil fenomen cultural.

Joi, 18 septembrie 2025 | Orchestra Națională a Franței, dirijor Cristian Măcelaru | Anne-Sophie Mutter, vioară. „Air"-ul lui Adès a fost scrisă în pandemie pentru Anne-Sophie Mutter, după lungi conversaţii telefonice între cei doi. E despre pierdere şi sufocare, despre lipsa de aer şi aerul ca îmbrăţişare a vieţii, ca o poţiune magică oferită de inima verde a planetei, un miracol pe care îl respirăm cu nesaţ dar nu ştim să îl păstrăm. Un cântec de recunoştinţă care pluteşte vreme de 20 de minute în înălţimile stratoferice ale registrului înalt al viorii. Violonista se decupează perfect în semicercul rochiilor şi fracurilor din orchestră, într-o rochie cyclamen care filigranează o siluetă delicată.

A opta scuză nu mi-a ieșit, mai ales după ce l-am întâlnit, acum câteva zile, pe Daniel Ciobanu în concert cu o haină pictată de el.

A început pianul la 3 ani, a debutat la 8 ani cu Beethoven 1 și a studiat, printre alții, cu Friedrich Gulda, Nikita Magaloff, dar și cu Madeleine Lipatti, marea iubire a lui Dinu. În termeni contemporani, e un VIP atipic, inabordabil și dificil de prins în tipare. A cântat Bach pentru Clara Haskil, iar la 16 ani a câștigat două mari competiții pianistice. A înregistrat un Schumann istoric cu dificilul Celibidache, a devenit celebră încă din tinerețe, dar a rămas timidă ca fetița de 8 ani care se ascundea sub masă atunci când părinții o rugau să cânte invitaților la cină.

Academia Nazionale di Santa Cecilia şi Daniel Harding au fost pentru două zile, pe 30 şi 31 august, echivalentul frumuseţii simfonice la Sala Palatului. Cu pianistul Seong-Chin Cho şi mezzosoprana Magdalena Kožená, concertele lor au căpătat pe rând o strălucire personalizată sub bagheta fermă și senzitivă a dirijorului britanic care înţelege că muzica e plăcere şi satisfacţie pentru cei care o iubesc. (Daniel Harding şi Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia © Petrica Tănase )

E un sentiment nedeslușit, ca și cum l-ai vedea pentru prima oară. Poate surpriza că un loc pe care credeai că-l știi atât de bine arată altfel în noapte. sursa foto: Dragoș Asaftei

Această ediție marchează 70 de ani de la moartea lui George Enescu și evocă memoria altor creatori emblematici ai secolului XX: 150 de ani de la nașterea lui Maurice Ravel, 100 de ani de la cea a lui Pierre Boulez sau 50 de ani de la moartea lui Dmitri Șostakovici.

Auditorium sau „Sala Mică a Palatului”, pe care noul director al Muzeului Național de Artă al României și-o dorește revitalizată pentru spectacole, proiecții de film, stagiuni muzicale și teatrale, rămâne și anul acesta spațiul destinat muzicii de cameră în weekendurile de Festival Enescu, cu câteva recitaluri rafinate în interpretări de excepție. Vă îndemn să nu-l ocoliți, muzica de cameră e cel mai intim registru posibil pentru reveriile muzicii clasice, iar întâlnirile camerale vor fi conectate din plin la contemporaneitate.