Valentin Răduțiu e cetățean german, român prin origine, în a cărui viață Enescu reprezintă o prezență importantă. Vorbește o română perfectă, cu un ușor accent ardelenesc, pentru că e fiul unui violoncelist clujean care în anii '70 nu s-a mai întors dintr-un turneu cu orchestra în Bavaria.

Cinci motive, cinci recomandări, cinci întrebări pentru Aurelian Băcan, compozitor contemporan. Microsillon

Colegul de generație al lui Enescu în anii tinereții pariziene este unul dintre marii creatori ai istoriei muzicii.

Această ediție marchează 70 de ani de la moartea lui George Enescu și evocă memoria altor creatori emblematici ai secolului XX: 150 de ani de la nașterea lui Maurice Ravel, 100 de ani de la cea a lui Pierre Boulez sau 50 de ani de la moartea lui Dmitri Șostakovici.

Auditorium sau „Sala Mică a Palatului”, pe care noul director al Muzeului Național de Artă al României și-o dorește revitalizată pentru spectacole, proiecții de film, stagiuni muzicale și teatrale, rămâne și anul acesta spațiul destinat muzicii de cameră în weekendurile de Festival Enescu, cu câteva recitaluri rafinate în interpretări de excepție. Vă îndemn să nu-l ocoliți, muzica de cameră e cel mai intim registru posibil pentru reveriile muzicii clasice, iar întâlnirile camerale vor fi conectate din plin la contemporaneitate.

„E un moment al reconfirmărilor și cred că prezența mea e foarte importantă la aceste discuții cu artiștii invitați. Dar e și un moment optim al promovării fiecărui concert din festival de către întreaga echipă.” foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia