Cronicile Concursului Enescu (V). Uimitor. Finala secțiunii vioară

Am ieșit din Ateneu în seara finalei de vioară cu gândul la efectul global al unei tehnicizări precoce. Suntem în secolul 21, lumea e pe un device pe care-l purtăm în buzunar, în gadgeturile copiilor noștri și nu doar extremismul sau încălzirea care topește ghețarii din Himalaya sunt globale. În muzică, interpreți foarte tineri au un repertoriu extrem de virtuoz, la vârste de neimaginat acum o sută de ani. Cum e cazul la vioară, cu capriciile de Paganini sau concertele de Sibelius sau Ceaikovski, considerate în trecut apogeul carierei unui artist ajuns la maturitate. Aceste capodopere sunt cântate acum cu o ușurință uimitoare de adolescenți și preadolescenți din întreaga lume. O astfel de experiență am trăit la finala secțiunii vioară la Concursul Enescu 2026, o competiție în căutarea excelenței, adresată tinerilor interpreți de până în 35 de ani. Câștigată de Jayden King, violonist american de doar 11 ani și 10 luni, care a interpretat impecabil stilistic și violonistic Concertul în Re major pentru vioară și orchestră op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski. Uimitor.

Duminică seara, 13 septembrie 2026. Ateneul Român. La finala secțiunii vioară, atmosferă e una electrizantă. Publicul știe. Presa și social-media și-au făcut treaba. Oamenii vor să-l vadă pe copilul ajuns în finală. Și în culise e o stare de încordare, contracandidații lui Jayden King știu și ei că nu e ușor să lupți cu efectul „cute”. Un copil care cântă atât de bine la o vârstă atât de fragedă va fi cu siguranță adorat de public. Seara începe cu Eun Che Kim, 28 de ani, Coreea de Sud, o fată frumoasă și sobră care alege Concertul în re minor pentru vioară și orchestră op. 47 de Jean Sibelius. O introducere perfectă, cu tema superbă a viorii care crește pe un minunat fundal orchestral, un pianissimo aproape inaudibil al viorilor, dezvoltându-se romantic odată cu orchestrația îngroșată. Kim își cântă frumos tema dureroasă, cu un timbru seducător, profunzime și caracter. Dar dezvoltarea cade, ceva se rupe în defilarea solistei, tempo-ul nu e cel just, vioara nu are suplețe, orchestra pare greoaie, nici britanicul Harry Ogg nu pare să ajute prea mult de la pupitru. Introducerea suavă a lemnelor din partea a doua colorează din nou atmosfera care se însuflețește, orchestra Filarmonicii George Enescu are o experiență imensă, iar Eun Che Kim își revine, plutește chiar, cu un vibrato amplu, înaripat. Iar vioara ei va dansa pe începutul zgomotos din finalul allegro ma non tanto. Solista n-a zâmbit absolut deloc, decât la final. Am văzut-o și în semifinala play & conduct la fel de sobră, concentrarea ei în scenă e maximă pentru partitura din minte. Cadență finală, sala aplaudă dezmorțită. În ciuda celor câteva nesincronizări a fost bine.

 

Jayden King intră cu aplomb în scenă. E atât de mic de statură că de-abia se vede peste pupitrele instrumentiștilor de pe scena Ateneului. Va cânta Concertul în Re major pentru vioară și orchestră op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski, care de la premiera controversată de acum 205 ani a devenit una dintre lucrările preferate ale soliștilor și publicului. Și ale finaliștilor în concursurile de vioară. Dar a nici unuia de 11 ani și 10 luni. Până acum. Publicul freamătă, unda de simpatie e evidentă, cred că micuțul Jayden e emoționat, cu toată siguranța pe care o afișează . În seara aceasta poate deveni un mic rege la București. Într-un reel filmat de echipa Artexim imediat după finală a spus că-i place să se distreze înainte de concerte, că e bun la tenis de câmp și matematică, că Mozart reprezintă copilăria pentru că e jucăuș, c-ar putea să cânte la nesfârșit Concertul de Ceaikovski, că-i plac marea, violoncelul și pianul în afară de vioară, că e de acord cu ananasul pe pizza (e american, deh!), că la Enescu a fost palpitant și, foarte important! - emoția primează înaintea tehnicii! Și, cu o strălucire delicată în ochi, că nu s-ar putea sătura niciodată de jocuri!

  

Da, Jayden King e un copil. Are 11 ani și 10 luni, iubește jocurile pe calculator, iar acum cântă Ceaikovski pe scena Ateneului Român, în finala de vioară. Închid ochii, sunetul e al unui om mare în allegro-ul introductiv, tema e seducătoare, vibrato e just, deschid ochii și mă uit la mâinile lui incredibil de mici. Efortul e uriaș, corpul de copil e o vibrație de la tălpi până în vârfurile degetelor mâinii stângi care marchează susținut notele. Atenția copilului solist e remarcabilă la frazare, articulațiile sunt controlate perfect. Orchestra e trup și suflet, Harry Ogg e și el acolo și amplifică treptat, împreună cu ansamblul dăruit, elanul unei călătorii captivante până la cadența perfect sculptată. Publicul aplaudă după prima parte. Canzonetta are culori discrete și un ritm destul de alert cu frazare frumoasă, e din nou uimitor, îți vine să te freci la ochi când vezi cine e pe scenă. Finalul Allegro vivacissimo are un elan incontestabil, e un rubato foarte convingător în cântul solistului, adevărat foc de artificii întâmpinat cu urale din sala de unde vin imediat artificiile entuziasmului general. Gata, Jayden King e micul rege al publicului de la București în seara asta.

 

Francesco Papa, italianul de 20 de ani înalt și slăbuț, intră în scenă timorat. Se vede în postura lui. Și-a ales și el Concertul op. 47 de Sibelius, care îi sună bine, frazarea e justă, concentrarea îl aduce chiar la pasiune și emoția bună. Orchestra e prezentă și adecvată, cu culoare și vervă da capo al fine. E o interpretare chiar emoționantă, dar nu e de ajuns. Juriul are nevoie de 30 de minute pentru deliberare, încă o dată trebuie spus că acești mari profesori și extraordinari violoniști au notat prestația concurenților din fiecare etapă de concurs, nu doar prezența din ultima probă. Da, am încredere în oamenii din juriul de specialitate care apreciază altfel decât noi realitatea cu totul specială a unui concurs, mai ales în cazul unor decizii extrem de dificile și care trebuie să elimine concurenți la un nivel atât de bun. Iar acum au de luat o decizie infinitisim de dificilă. Juriul internațional prezidat de violonista Mihaela Martin, din care au făcut parte Vladimir Nemțanu, Alissa Margulis, Nemanja Radulović, Bujor Prelipcean, Liviu Prunaru, Kathleen Winkler, Ida Kavafian, și Nora Pötter, a acordat următoarele premii:

 

Violonistul american Jayden King, în vârstă de 11 ani și 10 luni, a câștigat Premiul I al Secțiunii Vioară a Concursului Internațional George Enescu 2026, devenind cel mai tânăr câștigător din istoria competiției.

Premiul al II-lea i-a revenit lui Francesco Papa, 20 de ani din Italia, iar Premiul al III-lea lui Eun Che Kim, 28 de ani, din Coreea de Sud.

Jayden King a câștigat, de asemenea, Premiul Publicului și Premiul pentru cea mai bună interpretare a lucrării impuse, Still Life with Fallen Stone, de Lembit Beecher.

Francesco Papa a primit Premiul „Ștefan și Valentin Gheorghiu”, în valoare de 3.000 de euro, pentru cea mai bună interpretare a unei Sonate de George Enescu.

Premiul Playing for Tomorrow, în valoare de 1.500 de euro, oferit de BRD – Groupe Société Générale, i-a revenit violonistei Mariam Abouzahra, din Germania.

Violonistul Iohan Coman a primit Premiul „Sherban Lupu”, acordat concurentului român cel mai bine clasat în cadrul Secțiunii Vioară. Premiul, în valoare de 2.500 de euro, a fost oferit de Fundația Culturală „Șherban Lupu”.

Coda

Când Nemanja Radulović câștiga concursul Enescu în 2001, la doar 16 ani, o lume întreagă era uluită. A făcut-o înaintea lui și Vadim Repin, la concursul de vioară Regina Elisabeta, la 17 ani. Dar 16-17 e mult astăzi, suntem în secolul 21 și trăim, cum simțim cu ochii și urechile noastre, nu doar efectul încălzirii globale, ci și al unei tehnicizări precoce, tot globale. Prim-planul celor mai prestigioase concursuri violonistice aparține acum foarte tinerilor concurenți. Printre ei, celebrul Ray Chen, laureat la 13 ani în Australia, la National Youth Concerto Competition; Kim Hyun-seo din Coreea de Sud, 15 ani, Concursul Paganini de la Genova; sau, în cazul „junior division”, extrem de tânărul australian Christian Li, 10 ani, Concursul Menuhin. Există și reversul: în 1991, Lisa Batiașvili n-a luat marele premiu la Sibelius. Avea 16 ani. A luat locul II. Dar astăzi e o violonistă celebră și, pentru mine, întotdeauna emoționantă în interpretare.

Jayden King, violonist american de doar 11 ani și 10 luni, este marele câștigător al secțiunii vioară Concursul Enescu. Repet, a cântat impecabil stilistic și tehnic o partitură extrem de dificilă. Cu adevărat uimitor pentru vârsta lui. Dar, ce „uimitor” ne uimește și ne încântă astăzi mai mult? Perfecțiunea tehnică sau profunzimea emoțională? E o întrebare veche de când lumea, de când lumea a început să-i aplaude pe cei care cântau. Jayden, copilul uimitor și excepțional de 11 ani și 10 luni care a ridicat sala Ateneului Român în picioare, le poate avea pe amândouă. Dacă va studia cum trebuie și cu cine trebuie, dacă va fi vegheat, dacă talentul excepțional nu va arde în focul extrem de intens al burnout-ului suprasaturatei piețe muzicale contemporane. Și dacă, last but not least, copilul minune va depăși pragul acela insurmontabil de care se lovesc în adolescență majoritatea celor pe care îi numim „wunderkind”, reușind să devină personalități distincte care cuceresc inimile ascultătorilor dincolo de de tehnică și stilistică, prin maturitate artistică, originalitate și profunzime emoțională. Mi-ar plăcea mult să-l văd peste 10, 15, 20 de ani într-un recital pe scena Ateneului, așa cum l-am văzut zilele acestea pe Nemanja Radulović, un alt copil minune care câștiga concursul Enescu acum 25 de ani. Felicitări uimitorului Jayden King! Și mult succes pe mai departe!  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp