A început școala cu peste 10.000 de profesori în stradă, asta e cea mai importantă știre, mai importantă chiar decât ce și cum s-a cântat la Festivalul Enescu. Nu știu cât de mult ajută PIB-ul şi economia României cele 0,02% tăiate la Educaţie, dar sunt sigur că prețul educației îl vor plǎti înmiit generațiile care au mers ieri în prima zi de școală. Așa cum viitorul festivalului Enescu e legat de publicul tânăr care vine astăzi în săli şi de şansa pe care o oferim copiilor noștri de a cânta la un instrument, așa și viitorul acestei țări e legat de ce facem astăzi pentru tinerii ei, indiferent că e vorba de copii care studiază chimie, informatică, vioară sau pian. În cronicile festivalului Enescu, astăzi despre cele două concerte ale celor mai tinere ansambluri simfonice din ediția 2027: Orchestra Română de Tineret și Orchestra de Tineret Gustav Mahler din Viena care au evoluat pe 7 și 8 septembrie în două programe cu lucrări de Mozart, Korngold, Ceaikovski, Bruckner şi Enescu la Sala Palatului, sub bagheta lui Manfred Honeck, dirijorul care crede că o sută de muzicieni extraordinari la un loc, nu formează neapărat o orchestră extraordinară, ci unitatea lor (foto: Isabela Nica).
Mai întâi despre copiii cu care am stat de vorbă în interviurile care prefațează transmisiunile live de la Ateneu, la TVR Cultural. E un talk-show de 30 de minute care se cheamă Young Revolution, în care am avut invitaţi olimpici naţionali şi internaţionali de la colegiile bucureştene Vianu, Sfântul Sava, Enescu şi Lipatti. Tania Kallos şi Radu Tudose au un talent actoricesc remarcabil, au jucat în peste 50 de roluri în cadrul trupei Colegiului Național de Informatică Tudor Vianu coordonată de pofesorul Marcel Homorodean. Amândoi au fost admiși la École Polytechnique din Paris, unde vor începe din toamna aceasta. Tania la Computer Science, Radu la Fizică. Vorbesc cu pasiune despre teatru și muzică, cu o liniște aparte atunci când își imaginează viitorul lor și a țării în care s-au născut. E certitudinea celor care știu ce fac. Şi ce vor face. Olivia Oprea este în clasa a XII-a la Colegiul Național de Muzică George Enescu, cât și la Guildhall School of Music and Drama din Londra și cea mai premiată tânără soprană din Europa. Bineînțeles, visează la gloria marilor scene lirice ale lumii, dar înainte de toate vrea să fie aplaudată acasă. Are numai cuvinte bune despre şcoala în care a studiat canto clasic, pian şi flaut. Mihnea Costin Gușiță e tot într-a douăspezecea la Colegiul Național “Sfântul Sava”, olimpic național şi internațional la chimie, premiant cu 10 în fiecare an, cum îl laudă diriga lui, profesoara de chimie Daniela Bogdan. Face sport de performanță, voluntariat la Crucea Roșie, merge săptămânal la concertele de la Filarmonică iar în ziua în care l-am avut invitat în direct la Ateneu se întorsese de la Festivalul de muzică clasică de la Verbier. Îi place chimia și țara în care s-a născut. Nu, nu vrea să plece. Vrea să rămână și să se facă medic, Pentru el, aşa cum mi-a spus, cel mai important lucru din lume e să-i ajuți pe ceilalți!
Aceștia sunt doar câțiva dintre tinerii din emisiunile de la Ateneu, adolescenţi deştepţi şi solari care m-au emoţionat vorbind despre știință și muzică, despre pasiunile lor şi despre viitorul lor într-o ţară în care educația se află, încă o dată, într-un moment de impas. Ce le oferim celor alteva câteva poate sute ca ei, din întreaga ţară, de la Iaşi, Cluj, Craiova, Suceava sau Timişoara? E o întrebare pentru cei care fac economie din bugetul Educației.
Sâmbătă 06 Septembrie 2025
Orchestra de Tineret Gustav Mahler & Orchestra Română de Tineret
dirijor Manfred Honeck
Mozart - Uvertura la Don Giovanni K. 527
Korngold - Concertul pentru vioară și orchstră în Re Major op.35, solist Renaud Capuçon
Ceaikovski - Simfonia nr.5 în mi minor op.64
foto 03 © Andrei Gîndac
Să fii parte din ea echivalează cu o olimpiadă internațională, pentru că e cea mai bună tânără orchestră din lume. Uvertura la Don Giovanni, chintesența spiritului mozartian cu care începe primul concert, e bijuterie în interpretarea frenetică a puștilor din Gustav Mahler Jugendorchester. Și chiar dacă GMJO e specializată în repertoriul romantic al secolului 20, aceasta e în particular cartea lor de vizită, Mozartul lor are inefabilul acela unic al tinereții. Mă sperie tempo-ul incredibil cu care atacă tema şi pofta lor de cânt. Aceşti muzicieni fantastici vin din Germania, Austria, Franţa, Ungaria, Rusia, Spania, Marea Britanie, România și Elveția. E o Europă a artei interpretative sublimate pe o scenă, de aceea şi funcționează sub patronajul Comisiei Europene. Organizează anual audiții, în special în țările estului European, aceasta a fost în 1986 idea şi temeiul fondatorului ei, italianul Claudio Abbado, un dirijor care credea fără rest în idea de „musicianship without borders". Nu, muzica nu are granițe, Renaud Capuçon ne convinge de asta în Concertul de Korngold, un vis în care vioara plutește prin acompaniamentul dens, ca o ceață viguroasă de octombrie, atent vegheat de bagheta lui Manfred Honeck. Este cel mai părintesc și atent în gestică dirijor pe care l-am văzut, dar cu toate acestea liricul cinematic al părţii a doua îl destabilizează uşor pe superstarul francez, adus tot părintește la ordine de dirijor. Plutirea e restabilită, nu înțeleg cum un muzician poate să memoreze un astfel de concert care, vorba unui prieten, are foarte multe note! Capuçon a fost în tinerețe concertmaestrul GMJO, dedicarea lui e vizibilă, pentru fiecare membru al orchestrei acest concert e o onoare, inclusiv în bisul melancolic pe care violonistul ține să-l dirijeze cu vioara în mână. După pauză, scena se umple, e aproape toată Orchestra Română de Tineret în scenă împreună cu GMJO pentru Ceaikovski 5. Maestrul lor e în sală, are emoţii, chiar dacă e un dirijor cu peste 50 de ani de activitate şi o carieră remarcabilă. Cristian Mandeal s-a preocupat de destinelor celui mai tânăr ansamblu simfonic românesc încă din 2008, de la inițiativa înființării lui de către violoncelistul Marin Cazacu. Aceasta e cea mai bună școală de orchestră din România şi o poveste de succes din lumea muzicală iar copiii care au intrat în ea au dat deja unul dintre cele mai importante examene ale vieţii. Mulţi dintre absolvenţi cântă afară, alţii vor pleca atunci când aripile li se vor deschide complet. Nu m-a atins nimic mai tare anul ăsta la Enescu ca bucuria, teribila poftă de cânta a puștilor din Gustav Mahler Jugendorchester & Orchestra Română de Tineret din prima lor seară. Ce emoție dătătoare de speranță, cum a sunat speranţa, mai ales în a doua secțiune din prima parte Allegro con anima la Ceaikovski 5. Şi bisul din Grieg e despre tinereţe, bravi, puștime! Con anima!
Duminică 07 Septembrie 2025
Orchestra de Tineret Gustav Mahler & Orchestra Română de Tineret, dirijor Manfred Honeck
Enescu - Simfonia concertantă în si minor pentru violoncel și orchestră op. 8 – solist Yo Kitamura
Anton Bruckner - Simfonia nr. 9 în re minor WAB 109
foto 04 © Andrei Gindac
Devoțiune a fost cuvântul de ordine al celei de-a doua seri cu cei mai buni tineri instrumentiști ai Europei la Sala Palatului. Lor li s-a alăturat Yo Kitamura, câștigătorul Concursului Internațional George Enescu 2024 la secțiunea violoncel. Dacă anul trecut a fost Dvořák, tânărul japonez a ales anul acesta Sinfonia concertantă în si minor op. 8 din creația enesciană, partitură lirică oferită într-o versiune înaripată publicului român: solistul ştie bine muzica lui Enescu, dulce, visătoare şi somptuoasă. Şi mai ştie că publicul îl adoră, de aceea se dăruie cu toată fiinţa. Acompaniamentul e ardent, Honeck ştie să dozeze perfect elanul juvenil al tinerei falange cucerite de entuziasm. Ovaţii la scenă deschisă. Și căldură, multă căldură. A fost de nota zece!
foto 05 © Cătălina Filip
„Energia și entuziasmul pe care aceşti tineri o aduc la fiecare repetiție sau concert sunt cu adevărat copleșitoare. Iar această energie dă o viață nouă partiturii pe care o interpretează”, spunea despre tinerii muzicieni din Orchestra Română de Tineret dirijorul Cristian Măcelaru, directorul artistic al Festivalului Enescu, cel căruia i se datorează idea colaborări dintre cele două ansambluri de tineret.
foto 06 © Cătălina Filip
M-am temut pentru partea a doua, ultima partitură a lui Bruckner, Simfonia nr. 9 în re minor e în același timp explorare a unui tărâm necunoscut și un rămas bun vieții în partea a treia Langsam, feirlich. Dar m-am temut degeaba, fetele şi băieţii de pe scenă au înţeles perfect acest final brucknerian, cu culmi terasate şi dinamică intermitentă. O orchestră foarte tânără dar nu lipsită de maturitate, care ştie şi mai ales simte impulsurile baghetei unui dirijor de prim rang. GMJO a avut timp să perfecţioneze acest traseu al devenirii umane care e Bruckner 9 pe parcursul turneului lor european, alături Duminică de excelenţii muzicieni din Orchestra Română de Tineret. Lemne prezente, alămuri impetuoase şi o partidă impunătoare a corzilor, cu sunet amplu şi generos. Honeck a temperat cât era de temperat, încurajând expresivitatea din pasajele pentru coarde, cu o pasională Feierlich, misterioso aproape mahlerian în sentimentalism, cu un scherzo cald şi elocvent, cu un „Adio vieții” de o frumuseţe răpitoare care a mers direct la inimile publicului. Finalul a fost cea mai reușită parte a concertului, așa cum știe să scoată o orchestră mare, cu echilibru al registrelor și un vârf de emoție suplimentar datorat trompetelor şi alămurilor la înălţime în marele coral, deasupra ţesăturii unei fugi dezlănţuite de viori, cu un crescendo de intensitate consumat la motivul eroic al unui corn glorios. Toţi tinerii instrumentiști din scenă s-au dedicat cu totul în ultima lor seară din festival, una pe care publicul n-o va uita prea curând. Şi nici ei. Pentru bucuria pe care şi-au şi ne-au adus-o. Mulţumesc, tinereţe!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.