Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum poți descoperi muzica altfel, la festival. Și ce trupe să nu ratezi la Jazz in the Park

Jazz in the Park

Sunt unii oameni care mănâncă salată grecească toată vacanța/viața și merg în același loc de 10-15 ani. Au găsit ceva ce le place foarte mult și sunt consecvenți. Alții adoră să experimenteze cât de mult și chiar se hrănesc, se încarcă din experiențele astea. Și la muzică e, de multe ori, la fel. E minunat să asculți trupele pe care le știi și piesele pe care deja le fredonezi, le cunoști versurile și...știi la ce să te aștepți: cum cântă, ce cântă, ce fel de show fac. Cum ar fi să ne dăm însă, măcar din când în când, și ocazia să fim surprinși? La modul general, iar la muzică în mod particular.

Festivalul Jazz in the Park e aproape gata de start. AMR câteva zile. Joi încep cele 11 zile de concerte, experiențe și activități care aduc la Cluj iubitori ai muzicii, relaxării și experiențelor...altfel. Artiști de care mulți dintre noi n-am auzit, dar care cântă dumnezeiește ajung – unii pentru prima dată – la noi în țară din 21 și până în 1 iulie. Interesant e că unii dintre ei au comunități uriașe de fani în străinătate, în timp ce la noi încă mai sunt considerați...muzică de hipsteri. Cum adică să combini jazz cu hip hip sau cu electro? Ce mai e și nu-jazz-ul? Cum să-l asculți în parc sau pe mal de Someș?

Nouvelle Vague, Richard Bona, Juan de Marcos Afro-Cuban All Stars, The Herbaliser, Bill Laurance, Forq, Alfa Mist, Fanfare Ciocârlia, Nik Bartsch’s Ronin, Sona Jobarteh, Soweto Kinch, Moonlight Breakfast, Mop Mop, Moses X, JazzyBIT sunt câțiva dintre artiștii care s-ar putea să-ți diversifice “meniul” în următoarele zile, dacă alegi să-i asculți. Live sau online.

Iar dacă poți ajunge la Cluj între 21 iunie și 1 iulie încearcă cel puțin câteva dintre experiențele astea: o seară pe malul Someșulului la Concursul Internațional Jazz in the Park, o zi de concerte la groapa de gunoi a Clujului - Pata Rât, ca să vezi și lumea despre care nu vorbim, câteva concerte în Parcul Central în weekendul 30 iunie-1 iulie – eu zic că-s de neratat Nouvelle Vague, Herbaliser, Fanfare Ciocârlia, Bill Laurance -, măcar 1-2 dintre concertele de la Muzeul de Artă, concertele de la miezul nopții din parc, care te duc prin ultimii 100 de ani de muzică românească, de la doină, la Enescu, concert Tribut Johnny Răducanu și jazz contemporan. Și dacă tot ești în parc, ia-ți hamacul și tree huggere pentru că aici vei avea multe activități pentru adulți și copii, dar și timp de relaxare în tihnă. Ca-n Ardeal. Sau ca-n New York, cum zic mulți dintre cei care ne trec pragul. 

Toate concertele din parc și de pe mal sunt cu intrare liberă. Cei care vor, pot cumpăra bilete neobligatorii care susțin Fondul Jazz in the Park să finanțeze și alte proiecte artistice și creative. Iar pentru cei care vor o experiență complexă, musai să vii la Operă și la Muzeu.

Pe scurt: no hai la Cluj. 21 iunie-1 iulie. Jazz in the Park 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu l-aș rata nici pe Nik Bartsch’s Ronin ! Sa aveți un festival reușit!
    • Like 1


Îți recomandăm

ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult

Sondaj generatii / sursa foto: Profimedia

Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dacă tot rezolvăm probleme de logică, iată un exemplu de logicăreală cruntă pe ecranele televizoarelor noastre. Într-un clip publicitar pentru sistemul medical MedLife, o tânără care practică boxul profesionist este introdusă în echipament de ring, cu partea de sus a corpului, în tubul computerului tomograf. Pe față are puncte luminoase roșii – reperele de încadrare. Ce face boxerița când se întâmplă asta?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon batran pe canapea

Când eram copil, credeam că părinții sunt neclintiți în fața timpului. Nu nemuritori, dar suficient de puternici încât lumea să stea sprijinită pe ei fără să se clatine. Apoi vine ziua în care unul îți lipsește. Nu pleacă pur și simplu, ci dispare din structura invizibilă a vieții tale, ca o grindă de siguranță scoasă dintr-o casă care continuă, totuși, să stea în picioare.

Citește mai mult