Cum s-a transformat modelul wageleadgrowth în chaosleadgrowth

(Foto Guliver/Getty Images)

N-am iubit niciodată multinaționalele. Sunt absolut de acord că profiturile obținute de acestea în țări în curs de dezvoltare de multe ori sunt exagerat de mari. Știința în domeniul finanțelor găsește repede o explicație – corelarea cu riscurile mai mari asumate prin investirea capitalului în respectivele țări.

Dacă ar fi să ma refer direct la România, explicația, cel puțin în domeniul bancar, este alta: lipsa sau mai exact spus mimarea concurenței. Oricâte scoringuri ar calcula Consiliul Concurenței pentru a demonstra contrariul, ăsta e purul adevăr. Am scris pe această temă, acum câțiva ani buni un articol în Ziarul Financiar intitulat „Adaosul comercial este de 300%. E bar sau bancă românească?” Nu s-a schimbat nimic de atunci. Nici măcar gradul de intermediere financiară. E purul adevăr. Băncile locale sunt printre cele mai profitabile din Europa.

Telecomunicațiile sunt alt sector în care gradul de concentrare concurențială este foarte ridicat. Și în care puterea de negociere a clientului este limitată drastic.

Ce vreau să spun este că un dram de adevăr economic există pentru a justifica lăcomia guvernanților în a impozita lăcomia multinaționalelor.

Ce nu se poate justifica, în primul rând de către partizanii modelului wageleadgrowth propus României, sunt lucruri mult mai simple. Evident de simple. Un singur exemplu: dacă încurajezi exagerat consumul (prin majorarea semnificativă a puterii de cumpărare într-un timp istoric scump), iar economia locală nu are capacitatea de a răspunde cererii suplimentare induse, efectul e unul singur: explodează deficitul comercial. Nu e nevoie de școli superioare pentru a înțelege această relație de cauzalitate.

Ieri a explodat și Bursa de valori. Mai precis acțiunile emitenților loviți în plin de modelul wageleadgrowth: băncile locale cotate. Aici ar fi de discutat dacă fabulațiile “specialistului” cocoțat în fruntea Ministerului de Finanțe nu reprezintă altceva decât o manipulare evidentă a pieței de capital. Pentru a susține achiziția cu discount a acțiunilor unor emitenți bancari. Dacă, la presiunea venită din toate părțile, guvernul va abandona, la fel de rapid cum a adus-o în discuție, măreața propunere de impozitare? În acest caz cursul bursier va reveni la valorile anterioare logic, nu? Asta nu e (și) manipulare a bursei?

Domnul Cristian Tudor Popescu propune un premiu Nobel acordat artizanilor falimentului României de tip blietzkrieg. Eu vin cu o completare. Brevetarea modelului chaosleadgrowth că tot le place economiștilor puterii să ne mintă științific.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp