Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum se ieftinește milionul

Domnul preșefdinte Dragnea vrea, pe 19 mai, un miting cu fix un milion de oameni în București, în sprijinul familiei tradiționale. Pentru evitarea aglomerației, poate ar fi mai bine să-l țină pe stadionul de 12 milioane de euro din Alexandria; ar putea să stea și domnia sa comod, în mijlocul lojei de onoare, împreună cu iubițica tradițională sfertseculară, să n-o mai poarte prin soare și poluare.

Cum? Ziceți că stadionul ar avea 5.496 de scaune, și că n-are unde să încapă milionul domnului preșefdinte Dragnea? Eu zic că o să încapă, și mai rămân și scaune libere, iar stadionul va fi construit într-o lună, dacă dă un ordin domnul preșefdinte Dragnea.

Și pe urmă, de când cu inflația asta, ce mai e milionul în ziua de azi?

Credeți că nu vin neam un milion de inși, chiar dacă îi cheamă domnul preșefdinte Dragnea? Eu zic că vin, dacă se mai convoacă vreo trei milioane de mici și un milion-două de beri. Altfel, da, e cam greu să-l scoți la miting pe Mitică pentru a-i dărui convingerea fermă că e însurat de 14 ani cu Geanina, nu cu Fănică.

Dar, întreb la rândul meu, nu-i prea mare cheltuiala? Nu există o soluție mai simplă și economicoasă?

Ba da, dacă ne adăpăm din experiența altor țări, vecine și prietene încă de pe vremea lui Ceaușescu, nu de la UE. Președintele Ugandei, Yoweri Museveni, de pildă, și-a avertizat ieri cetățenii că străinii promovează sexul oral. Și că „gura e făcută pentru mâncat, nu pentru sex”. „Știm scopul sexului, știm unde se află”, a mai precizat Museveni.

Acest conducător de ispravă a dat în 2014 o lege prin care ugandezii fac temniță pe viață dacă întrețin relații homosexuale sau comit omisiune de denunț în legătură cu alte persoane care practică așa ceva.

Dacă la ugandezi se poate, la noi de ce nu s-ar putea? Dă domnul preșefdinte Dragnea un avertisment la televizor, în direct despre invers; sau, ca să nu ne-auzim vorbe că s-a dus pe copcă democrația în România, îi zice scurt lui Iordache să pună de-o lege la Comisie cu privire la orificiul oficial. Ai nimerit pe-alături, pușcăria te mănâncă.

Stau, însă, și mă gândesc și eu, stimați Republicani: o mai avea snagă domnul preșefdinte Dragnea să scoată milionul în stradă, când n-a fost în stare să adune, pentru favoritul său, Lupescu, ca și alesul la șefia FRF, nici măcar 100 de voturi?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult