Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Cum se vede filmul românesc de la Londra. Povestea „Revoluției în realism” și a noului cinema românesc

Luni seară, un cinefil britanic s-a apropiat de Dorian Branea, directorul Institutului Cultural Român Londra și i-a spus: „Nu-mi amintesc să fi existat o retrospectivă a unui film est-european de dimensiunile acesteia, cu un public atât de numeros”.

Se întâmpla la British Film Institute, după proiecția filmului „Aferim”, de Radu Jude, în cadrul proiectului „Revoluție în realism. Noul cinema românesc”. Pe tot parcursul lunii iunie, cinefilii care vin la British Film Institute pot vedea, în cadrul a 70 de proiecții, 27 dintre cele mai bune filme românești realizate în ultimul deceniu. 

Totodată, aceștia se pot întâlni cu regizorii și actorii din noul cinema românesc și pot vizita o expoziție de fotografie semnată de Silviu Gheție, care cuprinde imagini surprinse pe platou, în timpul filmării unor pelicule precum „Aferim”, „Legături bolnăvicioase”, „Toată lumea din familia noastră”, „Eu când vreau să fluier, fluier” sau „Loverboy”. 

Filmele proiectate la Londra au fost selectate de echipa ICR împreună cu celebrul critic de film Geoff Andrew. „Geoff Andrew, co-curatorul sezonului, o celebritate în lumea criticii de film și un mare admirator al filmului românesc. Știe toate filmele, a scris despre unele dintre ele, a făcut interviuri cu regizorii români și cu el am lucrat la selecția filmelor. Tușa finală îi aparține, el a fost cel care și-a asumat sezonul românesc din punct de vedere curatorial”, spune Dorian Branea. 

Tot Geoff Andrew este cel care a dat titlul proiectului, „Revoluție în realism”. „Titlu este foarte precis și foarte flatant, în același timp. În discuția criticilor de alaltăieri era descris acest mod original de a privi realitatea, unul caracterizat prin tot felul de tropi, anumite mișcări de aparat, anumite unghiuri de filmare. Toate acestea constituie, au concluzionat ei înșiși, o revoluție în realism”, adaugă Branea.

Cristi Puiu

În timpul discuțiilor, un alt reputat critic de film, Nick Roddick, a făcut o remarcă, „Nimic nu se naște din nimic”, referindu-se la tradiția cinematografică românească. Tocmai de aceea înaintea evenimentului de la Londra au fost proiectate la Cinemateca românească de la ICR, peliculele „Concurs” (1982), în regia lui Dan Piţa, „Reconstituirea” (1968), în regia lui Lucian Pintilie, „Secvenţe” (1982), în regia lui Alexandru Tatos, şi „È pericoloso sporgersi” (1993), în regia lui Nae Caranfil.

Noul cinema românesc - „o mare, nu un val”

Dorian Branea spune că nu crede că sintagma de „noul val” se potrivește foarte bine cu ceea ce se întâmplă în cinematografia românească astăzi. „Mie mi s-a părut întotdeauna o mare și asta cred foarte sincer. Un val este o izbucnire de energie care se sparge pe plajă, e ceva foarte spectaculos, dar care durează puțin. Noul cinematograf românesc nu a durat puțin, încă produce filme bune, încă produce surprize, încă produce foarte mult impact. Are atât de multe forme și formule și teme, și povești, și personaje, încât e o diversitate imensă în cadrul lui. Eu nu văd nimic monocrom, în această cinematografie, dimpotrivă, văd foarte multe povești, foarte multe personaje, o foarte largă mișcare în timp, de la anii '80, la contemporaneitate, la 1830. Sunt diferite clase sociale. Gândiți-vă așa suprafața mării, care se modifică permanent, lumina bate în nenumărate forme, e adâncă și e suprinzător ce găsești în adâncurile acestea”, a spus Branea pentru Republica.ro.

Întâlniri cu regizori și picturi semnate de Cristi Puiu

De-a lungul întregii luni, în sălile British Film Institute, un fel de Multiplex în care rulează filme de artă, care și-a format în ani un public de cea mai bună calitate, vor fi proiectate multe dintre cele mai premiate pelicule din ultimii ani: „Marfa și banii” (r. Cristi Puiu, 2001), „Aferim!” (r. Radu Jude, 2015), „A fost sau n-a fost?”(r. Corneliu Porumboiu, 2006), „După dealuri” (r. Cristian Mungiu, 2012), „De ce eu?” (r. Tudor Giurgiu, 2015), „Eu când vreau să fluier, fluier” (r. Florin Șerban, 2010), „Moartea domnului Lăzărescu” (r. Cristi Puiu, 2005), „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (r. Cristian Mungiu, 2007), „Aurora” (r. Cristi Puiu, 2010), Hârtia va fi albastră (r. Radu Muntean, 2006), „Trois exercices d’interprétation” (r. Cristi Puiu, 2013), „Felicia, înainte de toate” (r. Melissa de Raaf și Răzvan Rădulescu, 2009), „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” (r. Andrei Ujică, 2010), „Crulic - Drumul spre dincolo” (r. Anca Damian, 2011), „Poziția copilului” (r. Călin Peter Netzer, 2013), „Un etaj mai jos” (r. Radu Muntean, 2015). Programul va include și două premiere: „Orizont” de Marian Crișan și „Autoportretul unei fete cuminți” de Ana Lungu, cu participarea celor doi regizori.

Pasionații britanici de film se vor întâlni cu Cristi Puiu, Marian Crișan, Bobby Păunescu și Ana Lungu, actorii Anamaria Marinca și compozitorul Cristian Loleam după ce, luni seară, au putut avea prin Skype o sesiune de întrebări și răspunsuri cu regizorul Radu Jude, dar și cu scenaristul Florin Lăzărescu și cu actorul Teodor Corban, care au fost prezenți pe scena de la Londra. În perioada 14-30 iunie, va putea fi vizitată expoziția de pictură „Truest Color”, cu lucrări realizate de Cristi Puiu înainte de a deveni regizor. 

Cristian Mungiu

Succesul cinematografiei românești și rivalitatea dintre doi regizori

După festivalul de Film de la Cannes, unde regizorul Cristian Mungiu a câștigat anul acesta premiul pentru regie, LA Times publica un articol excepțional despre noul val românesc, dominația cinematografiei românești asupra festivalului și despre rivalitatea dintre doi mari regizori români: Cristi Puiu și Cristian Mungiu. 

„Cred că, una peste alta, este un lucru bun că festivalul susține acest tip ce cinema, iar oamenii îi acordă atenție. Dar cred că este evident. Ce s-a întâmplat este că am luat un premiu la Cannes (n.r. pentru „Moartea domnului Lăzărescu”) și o mulțime de regizori au văzut asta și au adoptat acest stil - cinema direct, realism românesc, neo-realism, realism negru sau cum vreți să îi spuneți. Pentru că am făcut un film în 2001 și nimeni nu l-a copiat pe acela”, a spus Puiu, citat de LA Times. 

Cristian Mungiu, pe de altă parte, a oferit o altă versiune. „Sigur, cu toți suntem influențați de filmele făcute în țară care au avut succes. Dar când îți iei inspirația din viață, nu din filme, și încerci să pui viața pe ecran, poți ajunge să ai un anumit tip de filme”. Și ministrul Culturii, Corina Șuteu, a vorbit despre cei doi regizori. „Cred că Puiu este cel care a spart gheața, care a avut puterea și personalitatea necesară pentru a fi un deschizător de drumuri. El este creatorul de context. Și Mungiu este forța care a reușit să rupă bariera. Avem de-a face cu două personalități aflate la poli opuși. Puiu este cel îndrăzneț care a pus lucrurile în mișcare și Mungiu este cel care a așezat totul pe o fundație”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Din pacate cinematografia romaneasca nu este impartita ca in afara in film de arta si film comercial. Filmele cu care luam premii sunt mai mult filme de autor (de arta), care nu merg pe un mecanism comercial. Americanii au lucrurile bine delimitate si din cand in cand mai vin cu cate un film de arta, confectionat special pentru premiu. Filmele de arta sunt cele care se incadreaza unui curent cinematografic, ultimul si cel mai puternic fiind Dogma 95, lansat de Lars von Trier. Von Trier propune un realism extrem, foarte aproape de reportaj: fara muzica de film, fara imagini incadrate savant, decoruri preparate etc. Unele puncte din manifestul lui Trier - filmarea 'miscata', cu camera de mana - au patruns si in filmul comercial, insa taberele raman bine delimitate. Se pare ca romanii exceleaza la tot ce inseamna curentul lui Trier (desi filmele noastre nu sunt Dogma 95 punct cu punct). Pe de alta parte nu stiu cat ar trebui sa plangem lipsa unei cinematografii comerciale in Romania. N-am auzit pana acum de vreun box office german sau italian.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult