Nicușor Dan joacă un joc extrem de periculos. Din care marele câștigător, la următoarele alegeri, va fi AUR

sursa foto: Profimedia

Declarația președintelui Dan, potrivit căreia România ar avea nevoie de un premier „din afara politicii”, poate suna extrem de seducător pentru toți cei ce sunt într-o stare de oboseală cronică, vecină cu lehamitea, față de tot ceea ce înseamnă „politica românească”. Dar, din perspectiva mea, o astfel de idee nu face decât să se înscrie în ceea ce putem cu ușurință numi „populism” (un fel de „eu versus extremiști”), vulnerabilizând fix esența democrației.

Democrația reprezentativă funcționează, ca arhitectură, prin partide și prin vot. De aceea, în democrație, puterea executivă trebuie să provină din voința cetățenilor și, doar în caz de forță majoră și pentru o perioadă clar definită, să fie înlocuită de o echipă tehnocrată. Oriunde în lume, un premier care nu a trecut prin competiția electorală a ajuns, inevitabil, să aibă o legitimitate democratică șubredă și să accentueze, de cele mai multe ori, criza (nu uitați că la noi, după guvernul Cioloș, i-am avut pe Dragnea, Ciucă și Ciolacu).

Mai mult, asumarea politică este esențială. Fără ea, guvernarea devine difuză, responsabilitatea se evaporă, iar cetățenii nu mai știu pe cine sancționează sau recompensează la vot (reamintesc că, în noiembrie 2015, guvernarea tehnocrată a fost soluția generată de cele mai mari proteste anti-PSD; iar la final de 2016, PSD a câștigat alegerile cu un procent de 46%). Iar când responsabilitatea dispare, spațiul se umple rapid cu frustrare, neîncredere și radicalizare. Nu întâmplător, în multe alte țări, figura „liderului anti-sistem” a fost folosită ca rampă de lansare pentru populismul radical.

Un premier fără partid nu are o majoritate stabilă. Nu are un suport politic coerent, nu are un program negociat democratic, nu are o echipă care să-și asume deciziile. Iar fără o majoritate, guvernarea se transformă într-o succesiune de compromisuri fragile, negocieri interminabile și măsuri incoerente. Stabilitatea devine o iluzie, iar viziunea de dezvoltare, doar un slogan.

Tehnocratizarea excesivă vine cu alte riscuri: ignorarea dimensiunii sociale a deciziilor; lipsa mecanismelor interne de control pe care partidele le au; vulnerabilitate crescută la influențe externe. În loc să întărim democrația, ajungem să o subminăm, delegitimând tocmai partidele — pilonii fără de care democrația nu poate funcționa.

Din toate aceste motive, și multe altele, cred că decizia președintelui Dan este profund greșită. Eu nu cred că România anului 2026 are nevoie de soluții „neutre” care, în realitate, sunt mai partizane decât cele cu haină de partid; ci are nevoie de politicieni competenți, responsabili și legitimi. Are nevoie de partide consolidate, de majorități reale și de sentimentul că jocul democratic este respectat de toate părțile. În opinia mea, domnul președinte Dan joacă un joc extrem de periculos, din care marele câștigător la următoarele alegeri va fi AUR.

Democrația nu e perfectă și, de multe ori, și pe mine mă obosește. Dar e singurul sistem care ne permite să știm cine decide, de ce decide și pe cine putem trage la răspundere.

Iar asta, în vremurile pe care le trăim, e mai important decât oricând.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp