Beijing, terenul Național. Lucas Pouille face un joc fenomenal în fața numărului 1 mondial, Rafa Nadal. Câștigă primul set și îl duce pe al doilea în tie-break. Ajunge să conducă cu 5-3 și servește. O face foarte bine, tare, pe colțul exterior al careului. Nadal agață greu și nu poate decât să arunce mingea, undeva la 1,5-2 m de fileu. Francezul vine lansat spre ea și o proiectează cu un forehand năprasnic, în cros, la o palmă de tușa interioară. 9 jucători din 10 nici nu mai plecau spre minge...
Așa cum o face de 15 ani încoace, Rafa țâșnește ca mușcat de șarpe, înghite cei 4-5 m, se aruncă în șpagat, întinde brațele la maximum... Extensia e totală, nu-i mai rămân, ca parte mobilă din corp, decât încheieturile mâinilor...
Și de acolo, cu un zvâcnet imposibil, trimite mingea în lung de linie, pe lângă un Lucas Pouille încremenit!...
În loc să fie 6-3, e 5-4. Totuși, Lucas câștigă următorul punct și are două mingi de meci. Nadal respinge iarăși cu dificultate o bombă a francezului. Mingea „plouă” aproape de fileu, Pouille are tot timpul să vină peste ea înainte de a coborî sub nivelul benzii. Ceea ce și face...
Rafa e pe linia de fund, puțin în stânga față de centru. Lucas are toată partea dreaptă a terenului advers la dispoziție...
E gata, îmi spun, ce rezultat uriaș pentru Pouille, să-l scoată pe Nadal în două seturi din primul tur...
În ultima fracțiune de secundă însă, francezul se răzgândește. Lovește spre în față, în loc să bubuie în cros. Și, așa cum se întâmplă când iei decizii întârziate, mingea zguduie fileul!
Din clipa aceea n-am mai avut nicio îndoială că Nadal va întoarce setul și va câștiga meciul.
Întrebarea este: de ce n-a lovit Pouille în cros, pe reverul lui Nadal?
Răspuns: pentru că rana produsă în mintea lui de passing-ul de rever inuman de la 5-3 al Spaniolului era prea proaspătă. I-a fost subconștient teamă că Nadal va zbura, o va ajunge și pe asta, și îl va pasa, oricât de tare și plasat ar fi crosul...
Iată cum, cu o singură lovitură, care nu e însă de pe acest Pământ, Rafael Nadal poate dezintegra un psihic până atunci perfect.
Pe terenul Lotusului, Simona a arătat bine în setul și ceva jucat cu Rybáriková. M-a bucurat faptul că a servit bine și a luat mereu inițiativa, schimbând prima direcția agresiv, ba chiar a și venit în față, cu drive-volé și volé punct.
Sper ca asta să fie o repetiție pentru înfruntarea cu Sharapova. Căci, dacă va aștepta greșeala Mariei, în loc să se bată parte-n parte cu rusoaica și să încerce să-și facă ea punctele, Simona n-o va învinge nici a opta oară.
Sorana Cârstea a făcut un excelent meci de atac în fața Christinei McHale, 7-6, 6-0, reușind un număr impresionant de retururi imparabile și winnere. Dar mi-e și frică s-o mai laud, pentru că urmează să dea piept cu Karolína Plíšková...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
