Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

De ce (nu) iubim România

Piața Constituției: parada militară de 1 Decembrie

photo icon Piața Constituției: parada militară de 1 Decembrie Sursa: Foto: Alexandra Pandrea

„Sunt român”, i-am spus controlorului care ne verifica biletele. Şi-a dat ochii peste cap şi i-a şoptit colegului său câteva cuvinte, strecurând şi câteva zâmbete ironice şi priviri dispreţuitoare. Singurul cuvânt pe care l-am distins a fost „zingaro”. Am oftat.

Din spate însă, se aude o voce tremurată, puţin emoţionată, care mă întreabă: „Sunteţi român? Cel mai bun prieten al meu e tot român. Suntem colegi la Universitatea Bocconi”. Am zâmbit.

Ziua de 1 decembrie nu e doar aniversarea actului de naştere a României moderne. Este şi celebrarea unei relaţii. Întocmai unei zile de căsătorie, sărbătorim relaţia noastră cu România. Ne aducem aminte de ce iubim România. Dar şi de ce nu o iubim.

Convieţuim cu România. Are calităţi, are defecte.

O iubim pentru toţi tinerii excepţionali care ne reprezintă în lume, în universităţi de prestigiu.

Nu o iubim pentru că nu a ştiut să-i ţină acasă şi i-a împins spre o emigrare forţată.

O iubim pentru că unii dintre ei aleg totuşi să se întoarcă, acceptând, de dragul ei, venituri de zeci de ori mai mici şi condiţii de lucru însutit mai proaste.

Nu o iubim pentru că aceştia nu au niciodată acces la funcţiile de decizie.

O iubim pentru că, pentru al patrulea an la rând, cetăţenii ei au demonstrat că ştiu să-şi facă auzită vocea din stradă.

Nu o iubim pentru că a fost nevoie de asta pentru a ni se asigura porţia de normalitate.

O iubim pentru că tinerii din diaspora au ales să stea la cozi interminabile pentru a vota.

Nu o iubim pentru că au fost puşi în situaţia de a sta la cozi interminabile pentru a vota.

O iubim pentru că regiunile noastre sunt incluse constant în topurile celor mai frumoase destinaţii din lume.

Nu o iubim pentru lipsa drumurilor care să ne ducă la ele.

O iubim pentru Festivalul George Enescu sau Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.

Nu o iubim pentru că în Capitală nu avem nicio sală de spectacole construită în ultimii 25 de ani.

O iubim pentru Simona Halep, Cristina Neagu sau Lucian Bute.

Nu o iubim pentru cei care-i denigrează din fotoliu atunci când ei pierd o competiţie, în ciuda a mii de ore de muncă la antrenamente.

Convieţuim cu România. Are calităţi, are defecte. De 1 decembrie nu trebuie să-i declamăm zgomotos iubirea. Trebuie să o respectăm, să o încurajăm, să o tolerăm. Trebuie să învăţăm să trăim cu ea. Şi mai ales, să nu o abandonăm. La mulţi ani, România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • A fi roman nu este un titlu de noblete ce se cere a fi precizat, la fel nu este o rusine.
    • Like 0
  • La nivel declarativ stam bine, poporenii sant plini de iubire fata de tara mama, Romania. Rau este ca aceasta infatuata iubire nu se regaseste aproape deloc in realitatea vietii de zi cu zi. Majoritatea intram in categoria mentionata de parintele Cleopa, cei care dau sfaturi din teorie, sant ca izvoarele de apa pictate pe perete. La fel si cu spontan declarata iubire fata de tara. Poate ar fi timpul sa ne privim in oglinda asa cum santem in realitate si nu cum ne inchipuim noi a fi. Ori pentru asta iti trebuie credinta in Dumnezeu, radacini sanatoase udate cu sudoarea muncii cinstite, respect pentru toti si toate, natura oameni, animale. Realitatea este ca ne lepadam ca de ciuma de totalitatea valorilor pentru care multi romani adevarati au luptat si murit pe parcursul a 100 de ani si nu numai. Practim, traim pe creditul lasat noua de inaintasi, Dumnezeu sa-i odihneasca! Cand acesta se va fi terminat, la fel vom fi si noi. Unicul lucru bun inca ramas este credinta stramoseasca majoritar ortodoxa, pana si aici am inceput lepadarea, poporeni si cler deopotriva. Cum vine asta vindem peste jumatate din pamantul tarii benevol la straini, drumurile sant pline de gropi, milioane de avorturi, copii abandonati pe strazi, padurile rase, ape minerale concesionate, la fel petrol, industrie praf.......si ne batem cu pumnul in piept ca ne iubim tara. Dumnezeu vede si judeca iubirea asta a noastra.
    • Like 0
  • Iubesc Romania dintotdeauna dar nu-mi plac locatarii ei.
    • Like 2
    • @ Ana Elena Casapu
      Locuiti in România?
      • Like 0
    • @ Serban Florin
      check icon
      da matale ?
      • Like 0
  • Ce pot sa spun FRUMOS si ADEVARAT. Felicitari!
    • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult