„Sunt român”, i-am spus controlorului care ne verifica biletele. Şi-a dat ochii peste cap şi i-a şoptit colegului său câteva cuvinte, strecurând şi câteva zâmbete ironice şi priviri dispreţuitoare. Singurul cuvânt pe care l-am distins a fost „zingaro”. Am oftat.
Din spate însă, se aude o voce tremurată, puţin emoţionată, care mă întreabă: „Sunteţi român? Cel mai bun prieten al meu e tot român. Suntem colegi la Universitatea Bocconi”. Am zâmbit.
Ziua de 1 decembrie nu e doar aniversarea actului de naştere a României moderne. Este şi celebrarea unei relaţii. Întocmai unei zile de căsătorie, sărbătorim relaţia noastră cu România. Ne aducem aminte de ce iubim România. Dar şi de ce nu o iubim.
Convieţuim cu România. Are calităţi, are defecte.
O iubim pentru toţi tinerii excepţionali care ne reprezintă în lume, în universităţi de prestigiu.
Nu o iubim pentru că nu a ştiut să-i ţină acasă şi i-a împins spre o emigrare forţată.
O iubim pentru că unii dintre ei aleg totuşi să se întoarcă, acceptând, de dragul ei, venituri de zeci de ori mai mici şi condiţii de lucru însutit mai proaste.
Nu o iubim pentru că aceştia nu au niciodată acces la funcţiile de decizie.
O iubim pentru că, pentru al patrulea an la rând, cetăţenii ei au demonstrat că ştiu să-şi facă auzită vocea din stradă.
Nu o iubim pentru că a fost nevoie de asta pentru a ni se asigura porţia de normalitate.
O iubim pentru că tinerii din diaspora au ales să stea la cozi interminabile pentru a vota.
Nu o iubim pentru că au fost puşi în situaţia de a sta la cozi interminabile pentru a vota.
O iubim pentru că regiunile noastre sunt incluse constant în topurile celor mai frumoase destinaţii din lume.
Nu o iubim pentru lipsa drumurilor care să ne ducă la ele.
O iubim pentru Festivalul George Enescu sau Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.
Nu o iubim pentru că în Capitală nu avem nicio sală de spectacole construită în ultimii 25 de ani.
O iubim pentru Simona Halep, Cristina Neagu sau Lucian Bute.
Nu o iubim pentru cei care-i denigrează din fotoliu atunci când ei pierd o competiţie, în ciuda a mii de ore de muncă la antrenamente.
Convieţuim cu România. Are calităţi, are defecte. De 1 decembrie nu trebuie să-i declamăm zgomotos iubirea. Trebuie să o respectăm, să o încurajăm, să o tolerăm. Trebuie să învăţăm să trăim cu ea. Şi mai ales, să nu o abandonăm. La mulţi ani, România!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.