Pătru și Maria au 7 copii și 13 nepoți. Cumva, au reușit să-i țină pe toți în țară, cu excepția unei fete despre care Maria mi-a spus că a plecat la muncă în Germania. Dar zice că se va întoarce.

Pare că România a găzduit concurs de metafore jignitoare pentru unii politicieni care, în goana de a găsi alți vinovați, au sfârșit prin a scuipa o țară care a făcut, e drept, greșeala de a-i suporta… discursul despre România pare să se joace la extremă: suntem fie "sclavii moderni ai Europei", fie "iobagi care nu producem nimic modern". Întrebarea este: dacă suntem așa, cine ne-a dus acolo? Nu tot cei care acum se fac purtătorii de cuvânt ai unui popor nemulțumit?

Tot mai mulți oameni ne pleacă nu ca să găsească bani mai mulți și job-uri mai respectate, ci ca să trăiască un firesc la care visează. (Foto: Profimedia Images)

Mergeam pe stradă fără a mai vrea înghețată și fără a mai simți oboseala sau setea. Nici căldura nu mă mai topea. Mă răcoriseră cuvintele bătrânei... o româncă din miile de românce ce duc neamul... (Foto: Inquam Photos)

Și ca să ținem minte acest 9 mai din 2022, am o propunere pentru Roberta Metsola, Charles Michel, Ursula von der Leyen, șefii statelor membre ale uniunii și nu în ultimul rand pentru europarlamentarii romani: înființați începând din acest an distincția de Tara Anului, sau Tara Personalitatea Anului în Uniunea Europeana, iar titlul să fie acordat pe 9 mai, de Ziua Europei. Foto Valeria Mongelli / AFP / Profimedia

Încerc să nu judec, mai bine zis mă străduiesc să înțeleg. Zona este cum se spune defavorizată, nu știu exact de către cine, dar într-adevăr, trăim în periferie. Statul și guvernul sunt departe și cumva simt între localnici un spirit haiducesc cu care se justifică....

De câte ori ați auzit români resemnați care spun: „dacă nu furi, dai șpagă sau înșeli precum cei din jur n-o să reușești în țara asta”? (Foto: Dumitru Ovidiu Matiu/ Inquam Photos)

Uneori, este frumoasă de nu-ți poți lua ochii de la ea, alteori este de-o hidoșenie care-mi zburlește părul pe ceafă. Acum e miere, în secunda următoare devine otravă. (Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos)

Omi răspundea invariabil “Un ceai cu doi biscuiți, te rog” când o întrebai cu ce o servești. Nu știu dacă acesta era secretul siluetei ei, care la peste 60 ani încă făcea ravagii, dar și acum când văd o ceașcă de ceai fierbinte cu o felie de lămâie și o cutie de biscuiți, îmi amintesc de ea.

Să îţi iubeşti ţara nu ar trebui să fie un titlu de glorie. E ca şi cum te-ai pune să strigi în gura mare că îţi iubeşti părinţii. Când, însă, urli asta şi îi lauzi pentru ceea ce au făcut pentru tine, însă îi laşi să trăiască de azi pe mâine, fără să le aduci o pâîne ori să îi ajuţi altfel decât prin vorbe, nu se cheamă lipsă de caracter?