Despre decizia Curții Constituționale referitoare la alegerea primarilor într-un singur tur. Sau despre reprezentativitate și predictibilitate.
1. Toată aprecierea pentru demersul jurnalistului Liviu Avram. Avram și Tolontan fac în aceste zile o bună reclamă meseriei de jurnalist, atât de batjocorite în ultima vreme.
2. Decizia de azi a CCR este previzibilă și corectă. Curtea nu a judecat pe fond articolul privind alegerea primarilor într-un tur. Însuși Liviu Avram avea îndoieli că azi judecătorii constituționali se vor apleca asupra problemei un tur/două tururi, care era ombilical legată de primul articol atacat (cel privind numărul obligatoriu de semnături - care a fost socotit constituțional). I-a mai rămas speranța sesizării de săptămâna viitoare, dar, cum Augustin Zegrean a precizat că CCR nu-și schimbă practica de pe o zi pe alta, sunt șanse mari ca lucrurile să rămână neschimbate. Adică alegeri într-un tur, ceea ce nu diminuează în niciun fel meritele jurnalistului, care a reușit de unul singur să aducă discuția în cel mai înalt for constituțional din România. Faptul că CCR reafirmă că nu se schimbă regulile în timpul jocului poate fi pentru mulți un breaking news într-o țară care trăiește sub imperiul urgenței și al atacului de cord și în care legile se schimbă de pe o zi pe alta. (Ca o paranteză, lipsa de previzibilitate și de predictibilitate în legislație este, pe lângă infrastructura dezastruoasă, motivul principal pentru care speriem investitorii străini, care aleg țări mai calme și mai prietenoase. Ca de pildă Polonia).
3. „Cui convine decizia Curții?” este o întrebare care-i interesează doar pe politicieni. Dacă PSD va reuși să câștige 80 la sută dintre primării, așa cum își propune, bravo lui! Asta se va întâmpla în două situații: a) o mobilizare exemplară a activului de partid; b) absenteism masiv la vot.
4. Prezența în număr mare la urne strică orice fel de aranjament politic și le dă celor aleși acea reprezentativitate care se contestă acum la CCR. Așadar, un sfat simplu tuturor celor care se plâng de faptul că un singur tur îi dezavantajează: la urne, nu la-întins mâna!
PS. Un cititor mă întreabă pe Facebook cum mai poate un primar reprezenta o localitate dacă a fost ales cu 30 la sută din voturi? Răspuns: Dacă la alegeri se prezintă 3 oameni din 100, cei trei decid primarul, deși, evident, majoritatea este la cei 97 care stau acasă. Depinde de cei 97 dacă vor să facă majoritate pe canapea sau la urne.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. sindromul de victimă al nevotantului pasiv. el nu apare la alegeri, dar se vaită 4 ani. îl auzi cum îți umple urechile de frustrare pretutindeni că ”toți e hoți și n-ai din ce să alegi”. Tot el, prin absenteismul constant sau votul iresponsabil de la Revoluție încoace, a încurajat rotația acelorași partide la fel ca rotația cadrelor din PCR. El urăște vechiul, dar n-are încredere nici în noutate. Darămite să mai candideze el personal. Prin urmare, dacă vrem ceva diferit, trebuie făcut ceva diferit.
2. Deși alegerile au fost reglementate într-un tur de ceva vreme, nu de ieri, toată lumea a avut timp berechet să reacționeze. Unii jurnaliști de pe Hotnews, de exemplu, făceau analiza subiectului din octombrie-noiembrie. Nothing happened, la niciun nivel. Am avut, ca societate, priorități mai mari: Marian Munteanu, evacuarea Antenei 3, neparticiparea României la Eurovision din cauza managementului grozav al TVR, plătit din banii publici...etc. False urgențe. Acum orice argumentație sună ca un suspin melancolic: Of, de-aș fi avut înainte mintea cea mai de pe urmă.
Concluzia: alegerile se fac în cabina de vot, la sat, la oraș, în picioare, în baston sau cărucior cu rotile, cu proteză sau semnând cu degetul. Democrația la greci se făcea în Agora, prin ridicarea mâinii, nu prin zece tururi. Dacă democrația noastră a devenit așa de comodă, atunci poate n-o merităm nici pe asta, schiloadă cum e...
Pentru că, în definitiv, avem ce merităm.