Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Democrația maro a dnei Armand

imagine tichet

Primesc în cutia poștală o epistolă de la primărița sect. 1, dna Clotilde Armand. Mă anunță că pot beneficia, în calitate de cetățean al sect. 1 în vârstă de peste 18 ani, de un tichet anticriză în valoare de 1000 lei. Pe care îl pot folosi la îmbunătățirea din punct de vedere energetic a locuinței mele. Bun și frumos, îi iau, nu-i dau.

Dna Armand ne mai informează că banii vin din economiile la cheltuielile cu salubritatea, adică din războiul d-sale cu Romprest. Apoi, își mai face oleacă de reclamă electorală, arătând că a realizat lucruri bune la Primărie și că are și alte proiecte folositoare, dar sunt blocate de majoritatea PSD-PNL din Consiliul Local. Lansează un apel „către toate forțele politice să lase orgoliul de partid și calculele electorale și să voteze proiectul Tichet anticriză 1000 lei în viitoarea ședință de Consiliu”.

După care, prezintă înscrierea pe site-ul tichetanticriză.ro și pașii ce trebuie urmați. Însă ultima frază, tipărită cu maro, a scrisorii către cetățeni a dnei Armand este cât se poate de dărâmătoare:

Pentru a beneficia de acest tichet vă invit să ne susțineți și să veniți la ședința de Consiliu Local din data de 25 noiembrie la ora 10:00, la Primăria Sectorului 1.

Potrivit datelor livrate chiar de dna Armand, în sect. 1 sunt peste 200.000 de cetățeni care au împlinit 18 ani. Ia să punem cazul, improbabil, dar nu imposibil, că 200.000 de oameni, care o iubesc pe dna Armand și îi urmează îndemnul, se vor duce mâine peste Consiliul Local, în ședință!... Bine, hai, nu 200.000, dar dacă 200 de cetățeni vin acolo ca grup de presiune asupra votului consilierilor, a ce dracu seamănă asta? Pentru dna Armand, îmboldirea cu bani a cetățenilor de pe stradă împotriva instituției și celor aleși în Consiliul Local se numește democrație?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

concursul Enescu

Mai întâi au fost ucenicii. Orchestra Română de Tineret, naționala de juniori a artei interpretative orchestrale românești, a prezentat în prima parte a concertului final pe trei dintre cei șase participanți activi la cursul de dirijat din 24-28 august de la București, care s-au alăturat maestrului lor la pupitrul de dirijat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult