Un scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, ca și subsemnatul, mă întreabă de ce nu am făcut cerere pentru indemnizație de pensie la zisa instituție. Nu știu ce să-i răspund: nu m-am gândit, n-am știut că se poate... Păi, e dreptul tău, îmi mai spune.
La urma urmei, de ce nu? Că USR, de atâția ani de când îi sunt membru, nu mi-a dat un capăt de ață, nici măcar nu mi-a trimis o cartolină de Crăciun în schimbul cotizației cu care sunt mereu la zi și timbrului literar pe cele aproape 20 de cărți pe care le-am publicat.
Zis și făcut. Înaintez actele necesare și primesc destul de repede, prin poștă, un act care atestă faptul că am dreptul, ca membru USR, la indemnizația de 50% din pensia aflată în plată, dar nu mai mult decât două salarii minime pe economie, conform prevederilor Legii nr. 8/2006. Atestat pe care ar trebui să-l expediez către Casa de Pensii București sector 1, ca să primesc banii începând cu luna viitoare.
Trăiesc o serie de revelații care îmi fac ochii mari. Mai întâi procentajul, 50% din pensia pe care o ai, e de-a dreptul baban. Eu credeam că e vorba de o sumă mult mai mică. Și plătită de Uniune. Din banii ei, așa cum aud că USR finanțează înmormântarea scriitorului în caz că n-are cine să-l îngroape. Or, a doua revelație: cele 50% sunt date direct de la bugetul de stat, bugetul ministerului Muncii.
Citesc Legea menționată, 8/2006. Uniunile luate în considerare sunt din domeniile: muzică, cinematografie, literar, arhitectură, teatral, arte plastice și, hopa!, jurnalism. Acum îmi amintesc – când s-a pus problema pensiei suplimentare pentru membri ai UZPSRJFS... și alte adunături de inși jurnaliști la avizierul scării blocului, m-am opus public în termeni clari. Și acum mă întâlnesc cu legea asta, venind pe ușa scriitorilor...
Vorbești de lup, și lupul la ușă – pensiile speciale. Căci ce altceva este asta, decât o pensie specială! Așa cum se dau magistraților, militarilor, polițiștilor și despre a căror ștergere se face vorbire de ani în șir și se ceartă PSD cu PNL chiar zilele astea.
De ce să am eu dreptul, pentru că sunt scriitor, bun sau prost, să-mi măresc pensia cu 50%, când coaliția de guvernare precupețește fiecare procent de mărire până la 12,5% pentru pensionari care nu sunt scriitori, dar au aceleași nevoi și necazuri ale vârstei ca și mine? Principiul contributivității, enunțat de atâtea ori împotriva pensiilor speciale, de ce nu e valabil și pentru creatori?
Și nu pot să nu mă gândesc la orizontul coțcăriilor ce se deschide... Și așa, în USR, pe lângă creatori valoroși, figurează și tot soiul de creaturi, zgârâieci care au tocat degeaba copacii patriei. Ei pot fi înmulțiți prin vârârea în Uniune a unor inși care vânează 50% la pensie – e o problemă acum, nu să scrii, dar să semnezi și să publici câteva paralelipipede de celuloză mâzgălită? Și să-ți găsești doi membri „binevoitori” care să te recomande?
Uniunea Scriitorilor este datoare să-și ajute membrii bătrâni, săraci, bolnavi, dar prin fonduri proprii. Sunt gata oricând să contribui.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
