Foto: Guliver/Getty Images
Un fost coleg de serviciu îmi spunea la un moment dat că a ajuns la saturație să vadă că majoritatea oamenilor din jurul lui vin la serviciu doar să ponteze și să își aștepte pensia. Vorbeam despre oameni în jur de 30-40 de ani și care mai aveau mult timp până la “binecuvântările” pensionării.
Probabil că ați întâlnit și voi adesea acest tip de angajat sau poate chiar ați fost în această ipostază în cariera voastră, așteptând să treacă timpul până când ați fi putut pleca acasă, unde ar fi început “viața adevărată”.
Din păcate, aceasta este regulă și nu excepția. De asemenea, nu doar românii sunt prinși în această rotiță de hamster. Am avut ocazia să văd acest lucru la colegi din Spania, Italia, Germania și chiar din UK.
De asemenea, “viața adevărată” de după serviciu, la care de abia așteptau să se întoarcă angajații respectivi, era de multe ori anostă, închistată în obiceiuri confortabile și lipsite de orice fel de aspirație de creștere, de a învăța ceva nou sau de a deveni o persoană mai bună decât cea care plecase dimineață la serviciul “de pe plantație”.
Acești angajați vor lasă și ei o moștenire: o piatră funerară pe care o vor vizita câțiva ani cei dragi, până în momentul în care vor fi și ei prea prinși de “viața lor adevărată”.
Din fericire, întâlnim adesea și oameni pasionați de ceea ce fac, de ceea ce pot învață și transforma. Sunt acei oameni care par să dețină un izvor nesecat de energie, la care se adapă zilnic, acei oameni care au idei mereu, idei pe care nu se tem să le expună, chiar dacă uneori nu sunt aplicabile și provoacă uneori râsul. Sunt oamenii care trag după ei letargiile colegilor care privesc necontenit limba ceasului, așteptând să “sune de plecare. Sunt cei care te întreabă cum a fost ziua ta, ce ai făcut bun azi și de care te simți mândru, ce ai învățat nou.
Acești oameni sunt revoluționarii moderni, catalizatori ai unor revoluții de creștere, de renaștere, care provoacă constant statu quo-ul și caută alternativă mai bună în orice fac sau văd în jurul lor.
Motivația lor este interioară, izvorâtă din pasiunea lor de a-și lăsa o urmă în oamenii din jur sau în ceea ce fac. Nu vor refuza motivația oferită de alții și o vor aprecia la adevărata lor valoare, dar nu au nevoie neapărat de una ca să funcționeze.
Ei nu se vor teme să spună ce cred și nu se vor speria dacă trebuie să schimbe șefi, locuri de muncă, orașe sau chiar țări, deoarece știu că se pot adapta oriunde. Acești oameni sunt expresia cea mai de seamă a darwinismului.
Petrecem la serviciu și în transferul către și de la acesta aproximativ 50% din timpul nostru disponibil (scăzând perioada de somn). De ce nu ne-am trăi pasiunea în fiecare zi, făcând ce ne place, având interacțiuni interesante cu oameni de la care putem învăța lucruri noi și evoluând zi de zi? Încercați să transformați moștenirea pietrei funerare într-o piatră care să rămână în oamenii din jurul vostru, care să își aducă aminte cu plăcere de experiențele frumoase pe care le-au împărtășit în compania voastră, de cum ați contribuit la creșterea lor profesională.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În evul mediu, oamenii, pentru a dobândi cât mai repede cunoștințe și învățătură apelau la cărți de magie, la formule magice, la poțiuni și vrăji. Astăzi, din păcate, rolul vrăjitorilor și cărților de magie care transformau ineptul în “geniu” a fost luat de diplomele muncite de alții, plagiatele la toate nivelurile și toate domeniile și exploatarea intelectuală a inovatorilor cu har de superiori ierarhici vrăjiți și la propriu și la figurat de putere, bani și recunoaștere. Ineptul se va poleii cu aur iar inovatorul, nemotivat, nestimulat și nepromovat va aștepta cu resemnare pensia, lăsând pe alții să spere că inovarea la noi nu va fi egală cu șmecheria.
Din păcate, efortul este unul individual, al fiecăruia dintre noi. Ca orice alegere in viata, de altfel. Poti avea un partener asa si-asa si un serviciu asa si-așa. Sau poti pune osul la treaba ca sa iti fie mai bine. Opțiuni sunt o mulțime.
Din păcate, efortul este unul individual, al fiecăruia dintre noi.
Ca orice alegere in viata, de altfel. Poti avea un partener asa si-asa si un serviciu asa si-așa. Sau poti pune osul la treaba ca sa iti fie mai bine. Opțiuni sunt o mulțime.
De ce nu incerci sa vezi cauzele acestor atitudini? De ce nu vrei sa spui si sa intelegi ca de fapt sunt niste reactii la ceva sau cineva? De ce nu spui un lucru evident si simplu? Ca sa ai rezultate si satisfactii trebuie in primul rand sa-ti placa ce faci. De ce,daca esti asa de bine intentionat,nu spui cati oameni fac ce au visat sa faca si cati pot spune ca le place ce fac? De ce nu vorbesti despre relatia leader-subordonat care de cele mai multe ori este una stapan-sclav? De ce nu vorbesti despre copiii care cresc fara parinti pentru ca acestia muncesc 14-16 ore din 24?
Ar mai fi multe de spus dar ar insemna sa-ti acord prea multa atentie,autorule.
Ideile dvs sunt bune, sper că vor fi valorificate.