Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dopat sau nu, Bute rămâne un campion de carton

Bute dopat.

Poate că la retestare va fi infirmată depistarea pozitiv la ostarină a lui Lucian Bute. Ceea ce nu mi-ar schimba părerea despre acest boxer: dopat sau nu, Lucian Bute este un fals.

Am văzut asta în așa-numita Gală Bute, „Un campion pentru România”, din 2011, în care lui Bute i-a fost adus în ring un soi de amator în concediu pe nume Jean Paul, pe care să-l marteleze în strigătele patriotice ale sălii împodobite cu prezența d-nei Elena Udrea.

După ce s-a pretat la acea caricatură de meci, impresia mi-a fost confimată fără drept de apel în confruntarea pierdută înainte de limită cu englezul Carl Froch, în care Bute a arătat în ring ceva rușinos, inadmisibil pentru un boxer profesionist: frică de pumn.

Îmi amintesc și acum rânjetul „fiarei” Froch când și-a dat seama că are în față un „fake”, un boxer care se teme să fie lovit, un fricos (am scris atunci despre asta aici).

Prin urmare, n-ar fi deloc de mirare o nouă trișerie din partea lui Lucian Bute. Dar și dacă testul antidoping pozitiv ar fi până la urmă infirmat, domnul Bute rămâne pentru mine un campion de carton. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult