3 milioane de concetățeni de-ai mei au semnat petiția inițiată de Biserica Ultrafericitului Daniel, care ar interzice căsătoria civilă între persoane de același sex prin modificarea în acest sens a Constituției.
Nici măcar nu pot să-i ironizez. După 26 de ani de libertate, încă există 3 milioane de români care le refuză altor români un drept al omului. Acela de a iubi pe cine vrea.
A fi îndrăgostit de o ființă umană de același sex nu e imoral, stimați 3 milioane. Dacă iubesc un bărbat, de ce să nu am dreptul să împart cu el, printr-un act civil, patrimoniul, moștenirea, reprezentarea, spațiul locativ, așa cum am cu o femeie? Sau invers.
Pe cine supăr cu asta?
A, dacă BOR dă o circulară prin care se interzice oricărui preot ortodox să oficieze o căsătorie religioasă între persoane de același sex, are tot dreptul s-o facă. Credincioșii țin de Biserică și se supun regulilor ei.
Dar cu ce drept nu îngăduie BOR zisa Mântuitorului, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, Iisus neprecizând dacă aproapele e femeie sau bărbat? Cu ce drept se amestecă în Constituția care e pentru toți, credincioși sau ne, hetero sau homo?
Și până la urmă, ia hai să lăsăm oleacă metafizica de-o parte și să ne uităm la fizic: puteți să-mi spuneți ce modalități sexuale gay & lesbian nu sunt folosite și de cuplurile heterosexuale? Adică, de pildă, stimați bine-credincioși, cum e cu felația, cunilincția sau sexul anal?
