Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dragnea are dreptate: e lovitură de stat

Săracu Livache! Știa el ce știa când a zis că sunt elemente care arată că e lovitură de stat.

Este.

Doar că nu e dată de mardeiașii cu peturi și cataroaie, nici de Iohannis, nici de servicii, nici „din extern”.

Sau, cu atât mai puțin, de manifestanții pașnici atacați cu sălbăticie de jandarmi în Piața Victoriei.

Ca orice partid comunistoid, PSD a vrut dintotdeauna puterea ca să devină Partid-Stat. Statul să fie Partidul. E ceea ce au năzuit Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta și a reușit, până la un punct, Dragnea.

Prin urmare, ce se întâmplă acum în PSD este o lovitură de stat.

După `89, urmaşii PCR au cucerit puterea şi prin alegeri, spre deosebire de strămoşii lor, începând cu Lenin, care au înşfăcat-o exclusiv prin lovituri de stat. Dar cei care au deținut controlul total la un moment dat în Partistat l-au pierdut, mereu, prin lovituri de stat: Iliescu, 2005, complotul grupării de la Cluj; Năstase, 2006, „Noaptea cuțitelor lungi” de la Hotelul Sindicatelor; Geoană, 2009, conspirația lui Ponta, Maior, Ilie Sârbu; Ponta, 2015, lovitura lui Dragnea.

Acu îi veni rândul și lui Daddy – Livache, Daddy, Flaușatu, poreclele astea or să fie uitate ca bălțile de după ploaia de ieri... (Exact în această clipă mă sună România TV, după 3 ani de când le-am interzis s-o mai facă, și vor să intru în direct – e și ăsta un semn).

Simptomul letal pentru Dragnea stă în ce a zis secretarul general PSD, Marian Neacșu: scrisoarea antiDragnea e distribuită, spre a fi citită cu luare-aminte, tuturor organizațiilor de partid din teritoriu. Orice dictator, când i se umflă o disidență în Partistat, încearcă s-o izoleze, s-o eticheteze drept „Conspirația celor 3, 7, 10, 25...”, fără legătură cu marea masă a membrilor de partid. Or, când Scrisoarea de față este trimisă de la Centru, ca un document de Partid, ca o „circulară”, către poporul pesedist, e jale...

De ce îl vor jos pe Dragnea?

Pentru că a comis niște ticăloșii greu de imaginat – dintre care doar unele sunt cunoscute, restul, poate mai groaznice, vor ieși la suprafață când va ieși din funcții – , pentru că e un scelerat, disprețuitor de oameni, gata să facă rău românilor și României, dacă crede că e în binele lui?

Nici vorbă. Șefii PSD au fost întotdeauna prinși într-o foarfecă din doi vectori. Unul, puterea personală, discreționară. Al doilea, cât de folositor este pentru Partid. Câtă vreme funcționează ca locomotivă și vitrină, întreg Partidul putând să-și desfășoare sub paravanul spatelui său lat toată colcăiala de corupție, trafic de influență, clientelism, jaf din banul public ce îi este caracteristică, i se permit trufia, egocentrismul, accesele grandomaniacale. Când însă poza lui se mânjește prea tare, când cetățenii încep să se uite mai atent peste scăfârlia ajunsă la 7-10% a lui Dragnea la ce au votat în 2016, baronii trăiesc revelația că e cam dictator și chiar paranoic...

Dragnea nu-și va da demisia, pentru că, așa cum a spus, „Nu vreau să ies ca prostu din funcție și din viață”, singura cugetare a acestui ins pe care istoria merită s-o consemneze.

Și nu știu câți vor, cu adevărat, înlăturarea lui Dragnea, hotărâți să meargă până la capăt. Dar sigur e că nimeni nu vrea și alt PSD, fără vechile și sinistrele-i năravuri.

Șoferul poate fi schimbat, dar limuzina-dric PSD-ALDE este ținută, chiar și având la volan o dăncilă cu mâinile în poală, să meargă neabătut pe același drum, spre noi culmi de abjecție și prostie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult