Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Lovitura de Ștat

Un reporter l-a întrebat pe L. Dragnea, într-o pauză a Congresului PSD la care și-a adus madmuzeaua sfertseculară, cum era în armată, ca soldat în termen. L. Dragnea a răspuns că mai sărea câteodată gardul unității. „Ca să vă duceți la cinema?”, încearcă o ipoteză jurnalistul.

L. Dragnea i-a aruncat vag disprețuitor pe sub mustață, cu microrânjetul lui de carnivor ostenit: „Care cinema, domle? Eu mă duceam la fete, nu la cinema”.

Adică, nu carecumva să se înțeleagă că marele om ar fi fost un visător cu ochii deschiși, un zânatic, iubind mai mult imaginile de pe ecran decât lumea din jur, un Toma Credincios, care crede ce vede, fără să pipăie. Sau, mai scurt și „mai pă natural, așa”, un futevânt.

L. Dragnea ne asigură că se ducea să facă sex în serie cu mai multe persoane feminine tinere, ca un tip tare și pragmatic ce este, garanție a politicii gangsterești pe care o practică în prezent. Nu i-a trecut vreodată prin cap că se putea face și altceva cu o fată, nu cu mai multe de-odată, de pildă să mergi cu ea la cinema…

Și totuși, L. Dragnea este astăzi producător de cinema. Produce filme de serie B, C, D, E și câte litere mai e, pentru uzul și abuzul debililor mintal.

Scurt-metrajul „Cei 4 veniți să-mi ia gâții, care se mai și uitau chiorâș” se dovedește a fi fost o introducere la blockbusterul „Lovitura de Ștat”, coprodus de Dragnea Studios Unlimited și Ministerul de Interne. Nu întâmplătoare a fost alegerea numelui hotelului unde s-ar fi fost cazat cvartetul ucigaș: Athénée Palace, nu Hilton. Pentru cei săriți azi de 50 de ani, barul de la Athénée Palace era, înainte de `89, în literatura şi filmele securisto-miliţiste, locul predilect de întâlnire al spionilor sosiţi din Vest să facă rău României Socialiste.

După Asasinat, Lovitura de Ștat. 

De ștat, nu de stat, căci, așa cum ne informează L. Dragnea, cei 100.000 de români, manifestanți pașnici în Piața Victoriei, au fost finanțați „din extern”, ca să vină la miting. Cu cât? Păi, știm din februarie 2017, de la OUG 13, „50 de lei de copil, 30 de lei de câine”.

De ce au fost puși pe ștatul de plată? Ca să-și strige revolta și dorul de țara care le-a fost furată? Nici vorbă, ci ca să dea o lovitură de ștat.

Îndată ce a zis asta L. Dragnea, Jandarmeria Română a început să lăcrimeze penal la DIICOT că așa e. Că niște zeci de inși înarmați cu peturi, pietre și garduri puteau să ocupe clădirea goală a Guvernului ca s-o dea jos pe Dăncilă plecată în concediu și să ocupe țara, cățărându-se pe birouri și înjurând pe telefoanele scurte. 

Domle, ca să dai o lovitură de stat în condițiile astea, care i-ar face să se gândească de două ori pe Lenin, Hitler, Castro, Franco, Pinochet sau Gaddafi, trebuie să fii plătit zdravăn, ce 50 de lei, aici e vorba de milioane de dolari. Și asta, în caz că n-au făcut chetă diasporenii, îl ține punga doar pe „un domn foarte celebru în lume” despre care L. Dragnea spunea că i-a finanțat pe cei 4 gâzi ai săi. Totul se leagă.

„Lovitura de Ștat” cred că se impune ca propunerea României, cu mari șanse de triumf, la nou înființata categorie a premiilor Oscar, Duda de Aur.

P.S.

Republicanii pot obiecta că în limba română există stat de plată, nu ștat. Așa e, dar mi-am îngăduit și eu să-l folosesc, de vreme ce în manualele școlare pesediste 12 este mai mare decât 16.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult

fermierul din Sânbenedic

Într‑o Românie în care încă ne mai întrebăm cum rămâne cu agricultura noastră, poveştile oamenilor care se încăpăţânează să construiască ceva aici, la noi acasă, capătă valoare. La Republica am tot scris despre antreprenori, despre profesori, despre doctori, despre tineri plecaţi şi întorşi, încercând să arătăm că se poate. E și cazul lui Adi Lupean, ne arată tuturor că se poate.

Citește mai mult