Uniunea Europeană a fost creată, sub numele de Uniunea Cărbunelui și Oțelului, în mai 1950, ca un mecanism de prevenire a conflictelor, după cel de-Al Doilea Război Mondial. A țintit un scop politic, printr-o uniune economică.
Punerea în comun a industriilor cărbunelui și oțelului, cele care au iscat și alimentat războaiele dintre Germania și Franța, n-a fost orientată în primul rând spre profit, cerând suspendarea voluntară a egoismului național în beneficiul stabilității continentale.
Acest principiu fondator al UE a funcționat mai bine de o jumătate de secol, pentru a fi spart astăzi de britanici. Care au spus așa: Noi credem că nu ne e bine la buzunar și la slujbe să fim în UE și nu ne interesează abureli teoretice cu privire la unitatea, echilibrul și capacitatea Europei de a face față amenințărilor, de felul terorismului sau expansionismului imperialist al Rusiei. Nu întâmplător, pentru ieșire s-au pronunțat în majoritate britanicii în vârstă de peste 50 de ani, în vreme ce tinerii au fost pentru rămânere – cu cât cetățeanul are în față mai puțin timp de trăit, cu atât e mai egocentric, nepăsător față de evoluțiile colective pe termen lung.
Unda de șoc a gestului britanic, pentru care politicienii Regatului Încă Unit, în frunte cu David Cameron, au o mare parte de vină, va produce rezonanțe în tot ce înseamnă serparatism, populism, naționalism, iresponsabilitate, tembelism atât în Europa cât și în Statele Unite. Ba chiar și în România, unde alde Victor Ponta, penalul mândru că e român, se bucură de ieșirea Marii Britanii din UE ca de eventuala lui ieșire din pușcărie.
Consecințele Brexit sunt multiple și greu de calculat în detaliu în clipa de față. Însă un lucru mi se pare deja consumat în plan politic:
După căderea comunismului în 1989, Rusia s-a retras pas cu pas din Europa, unde ajunsese până la Berlin. Acum, Imperiul Armatei Roșii reface un prim pas înainte asupra Europei pierdute.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
