Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Evanghelia după Sfântâniță. Iisus – adevărul și dreptatea

Hristos a înviat!

Nu se spune: S-aude că a înviat Hristos! sau Hristos ar fi înviat! Afirmația este tare, fără vreun dubiu: Hristos a înviat!

Și atunci, răspunsul, parolă de recunoaștere între creștini, de ce nu este același? De ce la Hristos a înviat! nu se răspunde tot cu Hristos a înviat! ?

Adevărat a înviat! aduce o umbră de îndoială. Căci este răspunsul la o întrebare nepusă: Învierea lui Hristos este adevărată sau este falsă?

Dacă, folosind manipularea, aș vrea să clatin credințe, aș repeta de multe ori: „Adevărat, Hristos a înviat, chiar a înviat, serios, pe bune că a înviat, să nu carecumva să credeți că nu e așa!”. Până la urmă, în capetele unora va încolți, fie și subconștient, buruiana îndoielii: „Domle, a înviat, a înviat, da chiar o fi înviat, sau e numai, așa, o vorbă?”.

Răspunsul repetat ultraafirmativ la o întrebare nerostită sădește răspunsul contrar. Dacă, spre pildă, vedem o bucătărie de bloc în care Virginica pregătește mielul de Paște și auzim o voce care pare să vină de Sus, de la etajul de deasupra: „Virginia e o sfântă!”. Pauză. Apoi, din nou : „Adevărat vă spun, Virginia e o sfântă!”...

Și tot așa. Fără să fi exprimat cineva vreo dubitație cu privire la sfințenia respectivei. După 5-6 repetiții, începe să ni se pară că șorțul Virginichii ar avea puțin mov la un colț...

● Dacă vorbirăm de adevărul hristic, musai să spunem ceva și despre dreptatea lui Iisus Hristos.

Și răspunzând, Iisus le-a vorbit iarăși în parabole, zicând: „Asemănatu-s-a împărăția cerurilor omului împărat care i-a făcut nuntă fiului său. Și și-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiți, dar ei n-au vrut să vină. Din nou a trimis alți slujitori, zicând: Spuneți-le celor chemați: Iată, mi-am pregătit ospățul: juncii mei și cele îngrășate s-au înjunghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar ei, fără să țină seama, s-au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria sa, iar ceilalți, punând mâna pe slujitori, i-au batjocorit și i-au omorât. Și auzind împăratul acela, s-a mâniat; și trimițându-și oștile, i-au nimicit pe ucigașii aceia, și cetății lor i-au pus foc. Atunci a zis către slujitorii săi: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. Mergeți dar la răspântiile drumurilor și pe câți îi veți găsi, chemați-i la nuntă. Și ieșind slujitorii aceia la răspântii, i-au chemat pe toți câți i-au găsit, și răi, și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Iar împăratul, intrând să-și vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă și i-a zis: Prietene, cum de ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul însă a tăcut. Atunci împăratul a zis către slujitori: Legați-l de picioare și de mâini, luați-l de aici și aruncați-l în întunericul cel mai dinafară! Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Că mulți sunt chemați, dar puțini aleși. (Matei, 22, 1)

Ce ne povățuiește Mântuitorul prin această parabolă a nunții imperiale? Carevasăzică, Maimarele îi invită pe niște supuși la prăznuirea mariajului urmașului său. Aceștia refuză. E dreptul lor, participarea la o nuntă nu poate fi obligatorie, nici măcar când e vorba de fiul împăratului. Pe atunci, în timpurile biblice, nu era ca acum, când 700 de inși s-au bulucit la nunta odraslei împăratului Dragnea ca să dea banul fără să crâcnească. Împăratul povestit de Iisus e prea stăpânit de trufie. Insistă în mod deplasat. Nedrept. Unii, din nou nu îl bagă în seamă, alții îi omoară trimișii. Nedrept. Marele om răspunde cât se poate de necreștinește, trimite armata să-i lichideze pe toți locuitorii acelei cetăți, arzând-o din temelii. Nedrept.

Omul pe care împăratul îl întreabă de ce nu poartă haine de nuntă e luat de pe uliță. Poate venea îmbrăcat de la muncă sau poate era un om sărac lipit, care nu avea decât o haină, așa cum le indica Iisus apostolilor: Să nu aveți nici traistă pe drum, nici încălțăminte, nici toiag, nici două haine. (Matei, 10, 9). N-a cerut să vină la nuntă, a fost luat pe sus. Nu-i răspunde nimic împăratului – poate că Dumnezeu l-a făcut surd și mut din născare. Sau peste măsură de sfios.

Ce vină poartă omul acesta? Subsemnatul nu-i pot găsi vreuna, și totuși, împăratul îl pedepsește aruncându-l să se chinuiască în întunericul iadului. Profund nedrept.

Morala parabolei: Mulți chemați, puțini aleși, ne spune Iisus.

Păi, aleși, cum, Mântuitorule, la întâmplare, sau după hainele de nuntă cele scumpe?

Performanța acestei povestiri hristice constă în faptul că toate acțiunile personajelor sunt fie nedrepte, fie neutre.

Cum să extrag eu din asta dreptate și bunătate creștină, stimați Republicani? Poate mă luminați.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult