Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Federer – Istoria Artei

Roger Federer

Simțeam serviciul, dreapta și reverul lui Stanimal ca pe niște lovituri de baros asupra unei opere de artă... Fiecare minge dărâmătoare trimisă de Roiger înapoi, cu simțul său de anticipație și îndemânarea unice, părea un miracol...

O clipă m-a dus gândul la un clasic al boxului, bătălia Clay-Foreman, Kinshasa, 1974, dar era prea puțin. Clay s-a apărat în cea mai mare parte a meciului, în vreme ce Federer, cum a avut cea mai mică ocazie de a ataca, a făcut-o fără să ezite, iute și ascuțit. Nu a încercat să evite, dimpotrivă, l-a înfruntat în schimburi de rever în cros pe Wawrinka, posesorul celui mai puternic în regim de precizie backhand din istoria tenisului. A venit la fileu cum se venea pe vremea marelui Rod Laver, aflat în tribuna de la Indian Wells, dar în fața unor passing shot-uri de o violență și rapiditate cum nici nu se visau acum o jumătate de veac, pe care le-a agățat cu voleuri „mână moartă” cu efect ca ale lui Năstase ori McEnroe, sau aproape plonjate, adânci și tăiate în stil Laver, făcându-l pe Mr Muscle să surâdă cucerit. A servit cu constanța și plasamentul lui Pete Sampras și a lovit cu dreapta ca... Roger Federer – n-am termen de comparație, nicio ființă cu o rachetă în mână n-a executat vreodată un forehand aducător de puncte cu o asemenea eleganță picturală. 

Din nou, ca și în meciul cu Nadal, s-a văzut respectul imens pe care jucătorii de toate vârstele îl arată patriarhului Roiger. În primul set, la 5-4 pentru Federer, servește Wawrinka și conduce cu 30-15. Primul serviciu se duce ca din tun, pe reverul lui Federer, la limită. Arbitrul de linie încrucișează palmele, arbitrul de scaun spune out. Stan se uită lung, Roiger face semn că mingea a fost puțin afară – Stan renunță la challenge. Reluarea a arătat tușa ciupită un milimetru... Federer a câștigat apoi ghemul și setul...

Ultima dată când Roger Federer a triumfat la Australian Open și Indian Wells în același an a fost în 2006. Atunci, la AO, îl învingea în turul 4 pe Tommy Haas – acum Haas i-a strâns mâna ca director al turneului Indian Wells. Iar învinsul său de la Indian Wells 2006, Ivan Ljubičić îi este acum antrenor, în vreme ce finalistul James Blake a devenit comentator...

Dincolo de timp, pe un teren nepământean, numai al lui, Roger Federer continuă să joace tenis așa cum picta Dalí, dansa Nureyev sau scria Borges.

Să-l vezi pe Federer jucând live poate fi un scop în viață... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Sandra Paul

La 16 ani, Sandra Paul știe deja că performanța nu arată întotdeauna ca o medalie de aur. Uneori arată ca o dimineață începută prea devreme pentru un antrenament. Alteori, ca un robot care nu funcționează după zeci de încercări. Sau ca o zi în care trebuie să alegi între o petrecere și câteva ore de studiu în plus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon De la joacă la teme: cum amenajezi o cameră de copil care crește odată cu el

Toamna schimbă ritmul întregii familii. Copiii s-au întors la școală, vacanța a lăsat loc temelor, proiectelor și dimineților în care fiecare minut contează, iar camera copilului începe din nou să îndeplinească mai multe roluri în aceeași zi. Este dormitor, loc de studiu, spațiu de joacă, bibliotecă și - pentru copiii mai mari - primul teritoriu al casei pe care încep să-l simtă cu adevărat al lor.

Citește mai mult

Andrei Negulescu

Există o presupunere confortabilă pe care o facem ori de câte ori vorbim despre viitorul muncii: tehnologia avansează, iar organizațiile se transformă odată cu ea. Realitatea din România arată altceva. Zeci de companii mari, care produc miliarde de lei anual, funcționează și azi fără un sistem elementar de management al contractelor. Este o concluzie la care au ajuns oameni care lucrează în domeniul digitalizării și pe care istoria ultimilor ani i-a învățat ceva: valul de inteligență artificială care a început să acopere piețele nu va eroda automat aceste rezistențe.

Citește mai mult