Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Forța Frumuseții

Fiecare serviciu imparabil, proiectat cu mult peste 200 km/h în colțurile ierbii Centralului de la Wimbledon de ghiogarul croat Marin Čilić mă lovea în cap și în piept. Mai bine de 3 ore, Čilić a servit asemenea unei mașinării ucigașe din filmele SF proaste. Și ce nu termina serviciul, omora dreapta, forehandul biciuit al lui Marin, adânc și ascuțit ca un cuțit aruncat la țintă.

Roiger Federer arăta jocul minunat dintotdeauna, tenisul lui all times, pictura pe aer. Priveam și mai melancolic decât sunt, cum scorul mergea în sensul legilor nemiloase ale biologiei și timpului care fuge. Roiger împlinește 35 de ani peste o lună, Čilić e cu 7 ani mai tânăr și joacă tenisul atletic, automatizat, al generației sale. 2-0 la seturi pentru Čilić. 

Îți recomandăm

Setul 3 curge echilibrat până la mijloc, când croatul are 0-40, 3 mingi de break, care, pentru serviciul lui, înseamnă 3 mingi de meci. Federer nu schițează o grimasă, se mișcă în continuare ca un grand maître într-o sală de 5 stele. O singură ridicare a frunții și o privire scurtă și grea aruncată adversarului: tradusă în cuvinte, „Eu sunt Federer, Roger Federer!”.

Nici nu mai știu cum a întors ghemul, apoi setul.

Mașina Čilić nu s-a clătinat, a servit și a lovit în continuare cu dreapta fără milă. Spațiile pe care le avea la dispoziție Federer în fața rafalelor lui Marin au rămas cât gaura de șoarece. Ei, în găurile astea, Roiger a plasat passinguri laser cu reverul și cu dreapta, contracrosuri scurte fulger, servicii puse cu mâna. Goran Ivanišević, antrenorul lui Čilić, își acoperea disperat câte un ochi cu palma, să nu mai vadă chiar tot!

În tie-break-ul setului 4, la 5-3 pentru el, Federer servește bine, Čilić returnează slab și scurt, Federer are mingea în față, în careul de serviciu, pentru dreapta inversă, și trimite, mi-am mușcat pumnul, cel puțin un metru afară!

Își acoperă ochii cu mâna...

S-a terminat...

Fii serios, iar ai uitat cine sunt? Roiger rezistă seriei de măciuci la serviciu ale lui Čilić, returnează un as, dacă se poate spune așa ceva, și câștigă tie-break-ul cu 11-9!

Iar în setul 5, tânărul și vânjosul bandit croat se înmoaie fizic în fața ritmului impus de Nemuritor!

Când se întâmplă ca Frumusețea să învingă Forța, minute în șir mi-e teamă că visez... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult