Venus e Simona mea

E posibil să joci bine și, totuși, să nu câștigi pentru că adversara joacă și mai bine? Chibiții de profesie resping de obicei această situație, învinuind-o pe învinsă. Eu n-am ce să-i reproșez Simonei.

În primul set, pierdut cu 5-7, n-a reușit să-și facă serviciul decât o dată. N-a servit rău, dar Kerber a returnat cu o siguranță și forță greu parabile.

A comis greșeli mari: la 3-4 în primul set, și-a pierdut serviciul cu o dreaptă expediată în burta fileului de la 2 m, pe o minge ușoară respinsă cu greu de Angelique. În tie-break-ul setului 2 a avut mingea iarăși sărită din pământ lângă fileu, destul de înaltă pentru smeci, pe care l-a executat slab, în direcția lui Kerber – nemțoaica a expediat nesperatul cadou în banda fileului, de unde mingea a sărit în pieptul Simonei. Privite atent, aceste greșeli sunt însă rezultatul stresului generat de capacitatea uluitoare a lui Kerber de a scoate nenumărate mingi din poziții imposibile.

Nici dubla greșeală cu care a pierdut primul set nu e întâmplătoare – presiunea pe serviciul doi al Simonei exercitată de Kerber a fost continuă...

De câte ori a fost condusă, 3-5 în primul și al doilea set, Simona și-a dat drumu la joc, a făcut passing-uri, winnere și scurte memorabile, a servit mai bine. Dar replica Angeliquei a venit în forță de fiecare dată.

All in all, trebuie să recunoaștem că, în clipa de față, nemțoaica e superioară Simonei ca nivel general de joc. Lovește mingea mai devreme, mai tare, știe să alterneze bombele cu stopurile, servește mai solid. Stăpânește bine procedeul Radwańska, lovitura cu genunchii aproape la pământ. Ca și Rafa Nadal, Kerber, când se așază în colț cu forehand-ul ei de stângace poate lovi la fel de bine și imprevizibil atât inside-out cât și long-line.

În semifinală, Angelique o va întâlni pe Venus Williams – la 36 de ani, Williams cea mare și-a regăsit miraculos jocul pe iarbă care i-a adus 5 titluri la Wimbledon. Țin cu Venus, așa cum aș fi ținut cu Simona.