„Cel mai important lucru e să tot încerci și să nu te dai bătut niciodată”. Auzite de la un copil care a împlinit recent zece ani, cuvintele capătă o semnificație aparte. Eric Nicolae Lixandru, un copil în clasa a treia, le rostește cu convingere, apăsat. Ochii luminoși îi fug către biroul pe care are deschisă o culegere de matematică. Pe peretele camerei lui stau mai multe diplome, obținute la concursurile matematică la care a mers de la grădiniță, până acum.
Cel mai recent succes - în martie, la concursul Brio, unde s-a calificat în etapa a doua, cu punctaj maxim. Și asta nu ar fi nimic. Băiatul a reușit să obțină performanța de a rezolva perfect, în timp record, toate exercițiile de la competițiile la care a participat, de-a lungul anilor. Teste pentru care erau alocate 90 de minute, puștiul le-a rezolvat integral în 10 minute.
Eric s-a născut în Ploiești, ulterior familia sa s-a mutat la București și acum este elev la Școala gimnazială 144.
„Noi am zis că nu avem un geniu, noi avem un copil”
Ion Lixandru, tatăl său, spune că „nu este un copil disperat după matematică”, în schimb este foarte perspicace. Unul dintre învățători le-a spus că ar putea fi geniu. „Noi am zis că nu avem un geniu, noi avem un copil, bravo lui că e deștept”, ne-a spus părintele.
„Ne-a recomandat chiar să îi facem un test”, îl completează mama. „Noi nu că am refuzat, dar am zis e copilul nostru, îl luăm ca atare și atât.”
Părinții săi au povestit și o întâmplare petrecută pe vremea când băiatul avea trei, patru ani. „Intra în baie și petrecea foarte mult timp acolo și noi nu știam ce face. La un moment dat, l-am urmărit. Ce făcea: rupea bucățele mici de hârtie igienică și făcea calcule pe gresie, prin baie pe jos”, zâmbește Ion Lixandru.
Matematica i-a plăcut dintotdeauna lui Eric. La română, compunerile le face, dar nu cu aceeași pasiune. Tot timpul i-a plăcut să învețe, spun părinții săi, să ceară să afle noi lucruri legate de matematică. În vacanțe stătea cu bunicul și toată ziua făceau împreună calcule prin curte. De la el, Eric a aflat, pe când avea 6 -7 ani, că înmulțirea este o adunare repetată. Când părinții s-au întors să-l ia, după o săptămână, puștiul le-a arătat fericit ce calcule învățase să facă, adunând repetat numerele.
„Acum, pentru că am câștigat olimpiada, mai vreau și iar mai vreau, vreau din ce în ce mai mult”
Pasiunea pentru matematică i-a fost insuflată și de tatăl său, care a încercat să îl pună în fața a tot felul de provocări: i-a cumpărat toate revistele de matematică pentru nivelul lui de cunoaștere, l-a înscris la concursuri. Totul a culminat cu Brio, competiție unde Eric a mers la recomandarea învățătoarei. „L-am înscris ca să îi găsim provocări, că el nu mai avea provocări, se plictisea cu ce culegeri avea prin casă. Am vrut să încercăm să îl facem să lucreze mai mult, așa se dezvoltă și mai mult”.
„Cea mai mare reușită a fost câștigarea olimpiadei la Brio, cea online, în martie. Au fost destul de ușurele problemele”, ne spune Eric și continuă, plin de energie: „Acum, pentru că am câștigat olimpiada, mai vreau și iar mai vreau, vreau din ce în ce mai mult, lucrez din ce în ce mai mult. Mă susține doamna învățătoare, mă susțin și părinții mei. Doamnei învățătoare simt nevoia să îi mulțumesc cel mai mult”.
Descoperirea „chichițelor” la mate
Cum reușește să rezolve, într-un timp atât de scurt, ceea ce alți copii fac în ore? Mai întâi se uită la „chichițele” problemelor și astfel are din start o parte din soluție, explică tatăl lui.
„În momentul în care întâmpina o problemă care îi dădea ceva bătăi de cap, se încăpățâna și mai lucra încă un test și încă unul, până când a priceput fenomenul. Nu îi place să învețe mecanic, asta i-am transmis și noi și cred că și învățătoarea. Vrea să priceapă fenomenul. Gândiți-vă că, la o problemă, prima dată el se uită la chichițe - de genul dacă are 5 cu 5 la final, indiferent cât e de mare suma, și câte cifre are, el se uită la rezultatul care are zero la final și le elimină din start pe celelalte”, explică Ion Lixandru.
Lui Eric îi place matematica, dar nu e genul de copil care lucrează foarte mult, vede tatăl său. Lucrează în momentul în care are provocări - concursuri, probleme care îi dau bătăi de cap. Înainte de concurs, face exerciții și probleme maximum 2 ore pe zi. Dacă intră pe platforma Brio și face 2 teste din prima 100 la sută - a e ok, și nu mai insistă, descrie părintele său.
Matematica nu se poate introduce în viața unui copil, e nevoie să existe o înclinație către matematică din partea copilului, este de părere Ion Lixandru. Ulterior părinții să îl încurajeze, să îi găsească provocări, nu să îi spună rezultatul, ci să îl ajute să ajungă la rezultat.
Recunoștea literele la vârsta de 1 an și 11 luni
La un an și 11 luni mama și tatăl lui Eric l-au dus la creșă prima dată. A stat o singură zi la grupa mică. Din ziua următoare l-au mutat la grupa mare, pentru că vorbea fluent și „citea ce aveau doamnele pe pereți”. „Nu vă gândiți că citea fluent, dar recunoștea literele”.
Primul cuvânt pe care l-a citit a fost „auto”. „Mergeam pe stradă, avea undeva la 2 ani și un pic. Trecând pe lângă un magazin de piese auto, s-a oprit în fața magazinului și a citit a-u-t-o, de 3 -4 ori, și în final i-a ieșit cuvântul aiuto”, rememorează zâmbind tatăl său.
„Muma lui Ștefan cel Mare”, recitată la 2 ani și jumătate
Când avea doi ani și jumătate, părinții s-au trezit că Eric le spune, cap coadă, poezia „Muma lui Ștefan cel Mare”, de Dimitrie Bolintineanu. Fusese lăsat la țară, la bunici, iar când mama și tatăl său s-au întors să îl ia, în weekend, puștiul le-a turuit toate strofele. „Bunica îl culca pe picioare și îi spunea poezia, iar el a tot ascultat, a ascultat, a reținut și vineri, când ne-am dus noi la țară, a zis, mami, tati, hai să vă spun o poezie. Și ne-a spus Muma lui Ștefan cel Mare. Până atunci doar a stat și a înregistrat”.
„Nu suntem genul de părinți care să îi zică: nu ai voie cu telefonul, nu ai voie cu laptopul”
Eric adoră să meargă la pescuit cu părinții și sora sa mai mică, chiar dacă în acele zile e nevoit să se trezească înainte de mijirea zorilor. „Dacă dimineața, când plecăm la școală, mă chinui un pic să îi trezesc, când plecăm la pescuit, la ora 4, când deschid ușa se trezește și sare din pat: hai să mergem. A și prins pești, l-am încurajat”.
La final de săptămână îi place să se plimbe cu bicicleta, citește mult, iar când prinde o carte care îi place nu o mai lasă din mână. „La 11 noaptea îl rugăm noi să lase cartea, să se bage la somn”. „Amintirile” lui Ion Creangă le-a citit de mai multe ori, ca să poată să le înțeleagă - „ne tot întreba ce înseamnă un cuvânt sau altul” dintre regionalisme. A primit de la bunica colecția Jules Verne. Se uită foarte mult la documentare TV, mama sa îl descrie ca un copil foarte curios.
Acasă are pe laptop jocuri FIFA, iar mai nou joacă „Fornite” cu colegii. Asta a fost modalitatea lui de a se conecta cu prietenii și de a mai socializa, în pandemie. „Nu suntem genul de părinți care să îi zică: nu ai voie cu telefonul, nu ai voie cu laptopul.”
Familia sa îl implică în toate activitățile din casă. „La 2 ani, opream tot și făceam curat în casă, dădeam cu aspiratorul ștergeam praful. Acum mai nou începem să învățăm să gătim. Știe să facă ouă ochiuri, deocamdată”.
„Visul meu cel mai mare e să ajung un mare fotbalist”
O altă mare pasiune a lui Eric Lixandru este fotbalul, pe care îl practică de vârsta de cinci ani. Băiatul este legitimat acum la un club din București, merge la antrenamente de trei ori pe săptămână. După primele șapte antrenamente, Eric a intrat în prima echipă de opt, din cei 20 de copii de la club. „Antrenorul ne spune că avansează foarte repede, deja e la nivelul copiilor care sunt acolo de 3-4 ani de zile”, spune Ion Lixandru.
Eric va face parte dintre copiii care vor simți experiența UEFA EURO 2020 chiar de pe teren, pe stadionul Arena Națională din București. „Ducem mingea la centrul terenului. Am fost super bucuros când am aflat că am fost ales”, mărturisește Eric.
Tot de fotbal se leagă și una dintre cele mai puternice trăiri simțite recent de puști. „O emoție a fost în finala unui campionat la fotbal, când am ajuns la penalty-uri. Aveam foarte multe emoții: ori să nu ratez, ori să nu rateze colegii mei, și să câștigăm. În final chiar am marcat și am câștigat. M-am simțit foarte bucuros!”.
Își dorește să devină fotbalist. „Visul meu cel mai mare e să ajung un mare fotbalist. Când voi fi mare cred că o să fiu la o echipă mare de fotbal din Europa.” Este fan al echipei Manchester City, iar fotbalistul său preferat este Kevin De Bruyne - „îmi place cum pasează, îmi place cum se apără”.
„El insistă că vrea să ajungă fotbalist, dar pe de altă parte nu închide de tot ușa matematicii și perspectivelor de viitor pe partea de matematică, informatică, programare. L-am dus la câteva demo-uri de programare și i-au plăcut foarte mult, dar nu insistăm pe subiectul ăsta pentru că e foarte aglomerat și nu vrem să îl obosim”, spune mama sa.
„Aș vrea să mai dărâm din blocuri, să las mai mult spațiu verde”
L-am întrebat pe Eric cum ar vrea să schimbe lumea. „Eu aș vrea să mai dărâm din blocuri, să las mai mult spațiu verde, să nu se mai construiască atât”.
În pandemie cel mai rău i-a părut că nu a putut să interacționeze cu colegii și prietenii, iar „cel mai bine a fost că am petrecut mai mult timp cu familia”.
Pentru copiii care ar vrea să aibă rezultate ca ale lui, Eric are un singur sfat: „să exerseze din ce în ce mai mult și vor reuși până la urmă”.
Volkswagen a ales să ofere acestor copii o experiență în contextul UEFA EURO 2020 pentru a sublinia grija pentru un viitor sustenabil. Copii cu performanțe în domeniile lor, care au păstrat energia indiferent de condiții, și au decis să folosească 2020 pentru a se pregăti, pentru a se antrena mai departe și a-și construi drumul către visul lor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.