Mai întâi, nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Pentru o secundă m-am amăgit cu gândul că e o poză trucată dintr-o publicație bășcălioasă, gen Times New Roman, și m-am întrebat de ce lipsește bula cu text ieșind din gura personajului plasat în fața Papei.
Pe urmă, stomacul mi s-a strâns ghem: insul chiar era G. Simion AUR. Respirând, Doamne Dumnezeule..., același aer cu părintele Francisc.
Ce să fac, ca să nu-mi fie și mai rău? Am scris.
Dacă aș crede în Dumnezeu, aș putea să cred și că în orice om există o fărâmă de dumnezeire. Imanență. Pe cale de consecință însă, dumnezeirea ar fi nu numai în mine, ci și în G. Simion.
Și atunci, aș prefera să cred că și eu, și G. Simion nu suntem altceva decât niște bucăți de materie, de mărimi, ce-i drept, diferite, 65% oxigen, 18% carbon, 10% hidrogen, 3% azot, 1,4% calciu..., și că Dumnezeu e în afara noastră. Transcendență. Ca să nu îmi bat joc de Dumnezeu, afundându-l în Simion.
Sursa foto: Facebook George Simion
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp