Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Gabi Ruse a călcat în picioare frica de înfrângere și frica de victorie

Gabi Ruse

Să revii de la 1-4 în setul decisiv, e al naibii de greu. Ce te ajută însă e sentimentul că nu mai ai ce pierde, se topește frica de înfrângere, așa că riști, dai drumul la lovituri și poate intră. Gabrielei Ruse i-a reușit asta. A răzbit până la 4-4. Ce urmează însă la acest scor, mai ales când o ai în față pe Paula Badosa, nr. 5 WTA, e și mai greu.

Pentru că acum ai ce pierde. Ești aproape de cel mai mare succes din carieră și apare, perfidă, paralizantă, frica de victorie. Doamne, aș putea s-o bat pe Badosa!...

Gabriela a depășit acest moment cu o atitudine cum n-am mai văzut-o până acum. Fără pic de crispare, cu mână rece, cu un „tupeu” de parcă ea era 5 mondial și Paula 50 și ceva, a luat inițiativa în toate cele 5 puncte ale ultimului ghem, încheind cu un forehand devastator! Badosa pur și simplu n-a avut ce face...

Dacă Gabi își menține această condiție psihică și în fața următoarei campioane pe care o va întâlni la Dubai, nimeni alta decât Simona Halep, o să avem ce vedea!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

 Eliza Yokina

Atunci când ne gândim la arhitectură și sustenabilitate, ne ducem mereu spre consistență: fațade și dosuri, începuturi și sfârșituri. Dar ce se întâmplă când această logică a ordinii este pusă față în față cu ceea ce îi scapă prin definiție — informalul, nestructuratul, ceea ce nu poate fi clasificat?

Citește mai mult