Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Astăzi, tenisul are un Michael Jordan!

Rafael Nadal și Daniil Medvedev

Foto: Profimedia

După ce Nadal a pierdut și setul 2, în tie-break, de la 5-3, n-am mai crezut că ar putea câștiga. Și atunci am scris un text despre înfrângerea lui Rafa în 3 seturi.

Am făcut-o cu un gând ascuns în spatele minții. Am mai spus că în tenis sunt superstițios. Pentru că mi s-a întâmplat cu Simona să încep să scriu despre victorie când era aproape, și cum am pus stiloul pe hârtie jocul s-a întors împotriva ei, mi-am zis că dacă scriu despre cum a fost învins Nadal, poate se întâmplă, pe dos, minunea. Ca Nastratin Hogea, care își spăla cămașa pe timp de secetă, ca să aducă ploaia.

Public acum acest text pentru că nu pot să înțeleg până la capăt cum a reușit Rafa, după 6 luni de pauză, mers în cârje și covid, să tragă de picioare aproape 6 ore, cu Daniil Medvedev, cel mai puternic jucător din lume în clipa de față, ca să se prăbușească apoi lat în vestiar.

_____________

A fost dureros.

A fost dureros să-i văd greșelile de necrezut suprapuse imaginilor din amintiri, când în aceeași situație încheia nemilos punctul. Dar mi-am amintit și că Rafael Nadal spunea așa: „Nu există două mingi la fel în tenis. Totdeauna ceva, fie și insesizabil, diferă”.

Acel ceva sunt acum vârsta și uzura marelui sportiv. Micile pete de rugină fizică și mentală din întreg jocul său, acoperite câteodată de superbe scânteieri din trecut...

Dar chiar dacă loviturile lui ar fi fost aproape de nivelul de altădată, era foarte greu să iasă din menghina lui Medvedev. Primul între baschetbaliștii de aproape 2 m care stăpânesc deja tenisul își asigură în fața oricui un număr considerabil de free points, câștigate cu serviciul său devastator. Apoi, la retur, cu mâinile lui lungi și deplasarea uluitoare, reușește pur și simplu să returneze ași.

Însă aceste arme sunt parfum de tei pe lângă jocul stânga-dreapta caracatiță al rusului. Dă senzația covârșitoare că n-ai cum să-i faci punct, așa cum reușea... Rafael Nadal în momentele lui de vârf! Adâncimea neîncetată și unghiurile loviturilor sunt înspăimântătoare. Greșește neforțat o dată la 5 minute...

Și, la nevoie, știe să pună scurtă sau să te execute cu voléul și drive-voléul. Ce să-i fac, ce să-i fac?!, asta roade mintea oricărui adversar al lui Medvedev.

Psihic, ce să mai vorbim. Cu un stadion întreg împotriva lui, nu numai că nu se pierde cu firea, dar se și hrănește cu ce vine peste el. La mingea mai mult decât ușoară pe care a împins-o ca un copil în fileu de la 1 metru, publicul a izbucnit mitocănește în urale, iar Daniil i-a aplaudat cu racheta sus...

Daniil Medvedev este, în acest moment, nu numai nr. 1 mondial în clasament, ci și, indiscutabil, cel mai bun jucător din lume, un Michael Jordan al tenisului.

Însă nu cred că pentru Rafael Nadal sfârșitul e aproape. După cum l-am văzut luptând la Melbourne, cred că va avea încă o dată ce să arate la Roland Garros!...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult