Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Astăzi, tenisul are un Michael Jordan!

Rafael Nadal și Daniil Medvedev

Foto: Profimedia

După ce Nadal a pierdut și setul 2, în tie-break, de la 5-3, n-am mai crezut că ar putea câștiga. Și atunci am scris un text despre înfrângerea lui Rafa în 3 seturi.

Am făcut-o cu un gând ascuns în spatele minții. Am mai spus că în tenis sunt superstițios. Pentru că mi s-a întâmplat cu Simona să încep să scriu despre victorie când era aproape, și cum am pus stiloul pe hârtie jocul s-a întors împotriva ei, mi-am zis că dacă scriu despre cum a fost învins Nadal, poate se întâmplă, pe dos, minunea. Ca Nastratin Hogea, care își spăla cămașa pe timp de secetă, ca să aducă ploaia.

Public acum acest text pentru că nu pot să înțeleg până la capăt cum a reușit Rafa, după 6 luni de pauză, mers în cârje și covid, să tragă de picioare aproape 6 ore, cu Daniil Medvedev, cel mai puternic jucător din lume în clipa de față, ca să se prăbușească apoi lat în vestiar.

_____________

A fost dureros.

A fost dureros să-i văd greșelile de necrezut suprapuse imaginilor din amintiri, când în aceeași situație încheia nemilos punctul. Dar mi-am amintit și că Rafael Nadal spunea așa: „Nu există două mingi la fel în tenis. Totdeauna ceva, fie și insesizabil, diferă”.

Acel ceva sunt acum vârsta și uzura marelui sportiv. Micile pete de rugină fizică și mentală din întreg jocul său, acoperite câteodată de superbe scânteieri din trecut...

Dar chiar dacă loviturile lui ar fi fost aproape de nivelul de altădată, era foarte greu să iasă din menghina lui Medvedev. Primul între baschetbaliștii de aproape 2 m care stăpânesc deja tenisul își asigură în fața oricui un număr considerabil de free points, câștigate cu serviciul său devastator. Apoi, la retur, cu mâinile lui lungi și deplasarea uluitoare, reușește pur și simplu să returneze ași.

Însă aceste arme sunt parfum de tei pe lângă jocul stânga-dreapta caracatiță al rusului. Dă senzația covârșitoare că n-ai cum să-i faci punct, așa cum reușea... Rafael Nadal în momentele lui de vârf! Adâncimea neîncetată și unghiurile loviturilor sunt înspăimântătoare. Greșește neforțat o dată la 5 minute...

Și, la nevoie, știe să pună scurtă sau să te execute cu voléul și drive-voléul. Ce să-i fac, ce să-i fac?!, asta roade mintea oricărui adversar al lui Medvedev.

Psihic, ce să mai vorbim. Cu un stadion întreg împotriva lui, nu numai că nu se pierde cu firea, dar se și hrănește cu ce vine peste el. La mingea mai mult decât ușoară pe care a împins-o ca un copil în fileu de la 1 metru, publicul a izbucnit mitocănește în urale, iar Daniil i-a aplaudat cu racheta sus...

Daniil Medvedev este, în acest moment, nu numai nr. 1 mondial în clasament, ci și, indiscutabil, cel mai bun jucător din lume, un Michael Jordan al tenisului.

Însă nu cred că pentru Rafael Nadal sfârșitul e aproape. După cum l-am văzut luptând la Melbourne, cred că va avea încă o dată ce să arate la Roland Garros!...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult