Gabriela Firea, Ludovic Orban, Nicușor Dan: de unde iau voturi. Apare al patrulea?

Cu mai puţin de trei luni înaintea alegerilor locale din 5 iunie 2016, Primăria Capitalei reprezintă o enigmă pentru sociologi şi observatorii arenei politice. Cele două partide mari şi-au stabilit deja candidaţii, iar aceştia deţin, teoretic, cele mai mari şanse de câştig. Votul rămâne predominant politic în România şi la alegerile locale, dar noile mişcări politice încep să conteze în măsurătorile apărute în spaţiul public. Contextul este inedit, votul într-un singur tur fiind practic o necunoscută pentru o cursă cu mai mulţi concurenţi cu şanse reale, cum este scrutinul din iunie.

Se prefigurează un model de comeptiţie în trei, cu PSD şi PNL având drept scop mobilizarea cât mai bună a electoratului propriu, şi un al treilea jucător,USB, care îşi propune să capitalizeze voturile nehotărâţilor.

Mai jos, o analiză a candidaţilor cu şanse la victoria în alegerile pentru Primăria Capitalei, în funcţie de patru criterii: raportarea la formaţiunea politică care îi sprijină, imagine publică, adecvarea cu funcţia şi contextul politic.

PNL

Prin prisma unor comentatori din arena publică, nominalizarea lui Ludovic Orban a părut una nu tocmai inspirată. Liberalii ştiu însă că, în contextul votului într-un tur, atragerea cât mai multor voturi din rândul votanţilor fideli ai PNL poate însemna victoria. Ludovic Orban reprezintă, din acest punct de vedere, opţiune mult mai sigură decât mai tânărul Cristian Buşoi. Fostul viceprimar general al Capitalei are o notorietate mult mai ridicată, mai ales în Bucureşti şi este asociat de mult mai mulţi simpatizanţi ai liberalilor cu formaţiunea pe care o reprezintă în alegeri. Altfel spus, Ludovic Orban este un vector de imagine binecunoscut al PNL, care vine cu o bază solidă de notorietate şi o imagine formată deja. În plus, reprezintă un tip de desemnare prudentă, fără riscul unor pierderi de voturi datorate susceptibilităţii ridicate a votanţilor faţă de figurile noi. Ludovic Orban este, de asemenea, un candidat adecvat funcţiei la care candidează, având la activ încă o candidatură pentru funcţia de Primar General al Municipiului Bucureşti. De adăugat că imaginea sa poate suferi modificări, dar profilul este format în accepţiunea generală. Practic, votanţii ştiu deja care sunt calităţile şi defectele lui Ludovic Orban şi vor merge la vot cu aceste date. Prin comparaţie cu acesta, Cristian Buşoi avea un profil neformat încă şi, practic, ar fi plecat în campanie construindu-şi o imagine de la zero. Ludovic Orban reprezintă, aşadar, o opţiune justificabilă din punct de vedere al calculelor de ordin politic. Principalul său dezavantaj îl reprezintă asocierea cu vechea generaţie de oameni politici, tocmai într-un context în care formaţiunea sa susţine că promovează oameni noi în politică şi administraţie.

PSD

Spre deosebire de PNL, PSD nu vine cu un candidat tipic. Mişcarea de a susţine o femeie la conducerea Bucureştiului reprezintă un prim risc, luând în calcul tradiţionalismul votanţilor PSD. Un alt risc este constituit de alegerea unui candidat asociat de relativ puţin timp cu partidul. De asemenea, candidatul PSD reprezintă una dintre figurile foarte vocale ale formaţiunii, în condiţiile în care preferinţele votanţilor români au semnalat dorinţa de a avea aleşi mai degrabă cu atitudini consensuale, spre exemplu preşedintele Klaus Iohannis. Pe lângă sprijinul trustului de presă în care a activat, candidatul PSD poate atrage cu un discurs bine construit populaţia de sex feminin. Totodată, un avantaj major este notorietatea sa ridicată. Gabriela Firea trebuie să convingă însă şi că este o nominalizare adecvată cu funcţia, întrucât cariera sa publică nu o recomandă în acest sens. Un alt dezavantaj îl poate reprezenta o eventuală situaţie problematică în justiţie a soţului său, Florin Pandele, primarul comunei Voluntari.

USB

USB încearcă, prin Nicuşor Dan, să construiască pe bazele alegerilor precedente, beneficiind,la prima vedere, de o infrastructură mult mai bună. Dacă imaginea şi profilul său sunt impecabile, Nicuşor Dan va avea totuşi mult de pierdut din cauza contextului politic. Procentul mare reuşit acum patru ani a venit într-un moment electoral în care o mare parte a electoratului de dreapta nu se regăsea nici în Sorin Oprescu, nici în Silviu Prigoană, iar locul trei pentru candidatul independent a venit ca o consecinţă normală. În condiţiile de faţă, electoratul de dreapta are şi alte variante: Ludovic Orban şi Ciprian Ciucu. Totuşi, tot contextul inedit al scrutinului din anul acesta poate reprezenta şi şansa cea mai mare a liderului USB. Un procent ceva mai mare decât în 2012 ar fi suficient pentru victorie în condiţiile în care voturile partidelor vechi ar fi fragmentate prin candidaturile altor grupări mai mici. USB trebuie să ţină cont şi de faptul că, în cazul eşecului, viitoarea carieră a liderului formaţiunii ar fi probabil serios afectată. O şansă pentru el o reprezintă susţinerea tuturor partidelor şi mişcărilor civice antisistem care contează şi se implică în arena publică. De exemplu, dacă Platforma Acţiunea Civică a Tinerilor şi-a manifestat sprijinul pentru Nicuşor Dan, nu acelaşi lucru se poate spune despre M10 sau Iniţiativa România care insistă să susţină un candidat având profil echivalent, pe Cristian Ciucu.

Toate calculele de mai sus pot fi date peste cap însă de mutările partidelor mai mici, în special al MP. În cazul în care Traian Băsescu va decide să candideze la Primăria Capitalei, vom avea un nou model de competiţie electorală, cu patru candidaţi cu şanse sensibil egale. Pe de altă parte, MP, în cazul în care rezultatele de la alegerile locale nu vor avea câteva victorii notabile, riscă pierderea relevanţei ca jucător în arenă în perspectiva alegerilor generale din 2016.

Cu sau fără Traian Băsescu, avem trei tipuri de electorat: cele două tradiţionale, de stânga şi de dreapta, şi unul al nemulţumiţilor. Toţi cei trei favoriţi pot câştiga doar prin mobilizarea propriului bazin de votanţi, coroborat cu slăbirea adversarilor prin înscrierile în cursă a unor concurenţi cu public-ţintă similar. Cu toate acestea, avem premizele pentru prima victorie a unui competitor din afara partidelor consacrate. Imaginea, profilul şi contextul politic îl pot propulsa pe Nicuşor Dan spre succes, luând în calcul că este singurul candidat care poate să-şi îmbogăţească zestrea electorală fără limitări provocate de asocierea cu vreun partid şi care poate să ia voturi de acolo de unde contează cel mai mult - nu de la competitorii săi, ci din cel mai ofertant bazin electoral: cel al nemulţumiţilor faţă de partidele consacrate, un segment de public tot mai numeros şi influent după protestele din ultimii ani din Capitală.

Un astfel de scenariu ar însemna o redefinire a clivajului care a dominat în ultimii 26 de ani politica românească: o confruntare prudentă dreapta/stânga şi alegerea, mereu, a „răului cel mai mic”. Victoria lui Nicuşor Dan ar putea schimba capetele axei în vechi/nou şi ar reprezenta o premieră în ceea ce priveşte atitudinea votanţilor români: renunţarea la comoditatea prudenţei şi alegerea, cu adevărat, a alternativei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp