Era soare și un pic după prânz când am plecat de acasă cu gândul să ajung la Universitate unde se dădea cu tomberoane de gunoi în milițieni - aflasem asta de la mama unui prieten, care adăugase ”Să stați acasă! Că aici, în Centru, e prăpăd!”.
- Mama, noi de ce nu plecăm din țară?
- Păi și unde ați vrea voi să mergem?
- În Austria. Ne închiriem ceva lângă Prater. Iar iarna schieeeeeem!
(Foto: Rareș Helici)
Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, le-a spus europarlamentarilor că nu controversata Ordonanță de Urgență 13, în sine, a fost problema, ci modul în care a fost adoptată.
Nu este vorba despre partide. Ci despre politica oamenilor și cum pot ei schimba România. Despre valori și principii pentru care pot lupta. (Inquam Photos / Cornel Putan Alin)
O analiză a candidaţilor cu şanse la victoria în alegerile pentru Primăria Capitalei, în funcţie de patru criterii: raportarea la formaţiunea politică care îi sprijină, imagine publică, adecvarea cu funcţia şi contextul politic
Să ne întrebăm de ce i-am abandonat acolo, pe fotolii, ca să devină captivii unor scenarii fictive, care le alimentează senzații grele de insecuritate, care îi îndeamnă să lupte, înfricoșați, într-un fals război al supraviețuirii, având ca arme telecomanda și ecranul TV. (Adriana Neagoe/ Inquam Photos)
Mă uit la cei care l-au votat pe dl. Iohannis şi văd cum multora li se şterge treptat zâmbetul de pe faţă. Subsemnatului, tot votant Iohannis, nu i se şterge, căci n-are ce. (Foto: Inquam Photos/Octav Ganea)
Cum fără cap președintele nu mai poate urmări cu atenție desfășurarea evenimentelor, situația impune un trasplant de urgență. Dl. Dan Mihalache sau dl. Eduard Hellvig de la SRI sunt gata oricând să se sacrifice. (Octav Ganea/ Inquam Photos)
Pentru că Internetul e al lor, libertatea e a lor - și asta ar trebui să dea de gândire și mediilor tradiționale (alienate de publicul lor), și celor care vor mai dori să reglementeze Internetul. (Gulliver Getty Images)
Românii plecați din țară nu vor să revină, de fapt, în bolgiile lui Dragnea, Oprea, Blaga, Mihalache și a miilor de fantome ale comunismului, care continuă, neobosite, să joace farsa democrației în România. Soluția, deci, ar fi exorcizarea acestor strigoi și punerea lor la locul pe care îl merită. (Octav Ganea/ Inquam Photos)
Traficul de coșmar din București este rezultatul unei politici de infrastructură rutieră la nivelul autorităților - Primăria Capitalei, CNADNR - care a lăsat de dorit. Au fost lărgite străzi, s-au micșorat trotuare, s-a făcut acces către centrul orașului, dar nu s-a construit ce era cel mai important: o centură a Bucureștiului la nivel de autostradă. (Foto Guliver Getty Images)
În România, societatea civilă a aşteptat să fie chemată la Cotroceni, nu a avut ea însăși capacitatea de a genera un val de încredere care să se transforme într-o forță generatoare de inițiative proprii.
Tragedia de la Colectiv este cel mai recent exemplu românesc că internetul leagă o comunitate. În România, protestele sociale din 2012, cele de mediu din 2013, cele generate de votul din diaspora din 2014 sau cele anti-sistem şi anti-corupție din 2015 își au originea în organizarea pe facebook.
În proiectul de buget pentru anul viitor, Ministerul de Finanțe nu a alocat niciun ban pentru construirea și modernizarea lăcașelor de cult. UPDATE: Guvernul României va asigura finanţare pentru proiecte de investiţii importante ale bisericii (Foto: basilica.ro)
În timp ce spectatorii se scurg în sală ocupându-și locurile, într-un spațiu dezafectat din podul clădirii teatrului, mă sărut interminabil cu o tânără actriță studentă...
Dacă ne uităm mai atent la ultimii ani, vedem semnele unei alte revoluții. O revoluție profundă, care ne implică în număr mare și care se construiește pas cu pas, cu fiecare decizie responsabilă și participare civică a noastră. (FOTO: Guliver Getty Images)
Joi mi-am luat țeapă. După erorile de start cu dl Baciu și dna Guseth, respectiv cu programul de guvernare, părea că Guvernul Cioloș mai făcuse una nefăcută, ba chiar gogonată, cum mi se părea mie atunci, la cald.
Dacă vrea să fie mai mult decât un premier-constatator, dl. Cioloș ar trebui să vorbească și să acționeze mult mai mult pentru mediul privat decât au făcut-o toți predecesorii săi la un loc.
Trăim într-o lume în care lucrurile se întâmplă pe repede înainte. Suntem obisnuiţi să rapid situaţiile cu care ne confruntăm. Există însă ceva în fața căruia acest mecanism încetează să funcționeze. (Foto Guliver Getty Images)
Simt imediat dacă nu scriu pe limba mea. Degeaba arată bine, dacă e ceva artificial acolo, ceva construit printr-o meșteșugeală a scrisului și nu din pofta și bucuria scrisului
Statul, reprezentat de aparatul supradimensionat de funcţionari, este anchilozat, înecat în hârtii, lent şi desuet. Un stat citizen-unfriendly, închis, care constituie un pericol viaţa propriilor cetăţeni. (Foto Guliver Getty Images)
De schimbări radicale are nevoie şi presa tradiţională. A rămas cu publicul conservator, bătrân, care nu mai face revoluţii, nu mai construieşte, nu mai aduce plus valoare. (Foto Guliver Getty Images)
Acesta este un curent de opinie susținut mai fățiș sau mai voalat de Biserica Ortodoxă Română însăși. De ce? Pentru că muzica rock este – nu-i așa? – satanică. (Foto Guliver Getty Images)
Am avut și noi un ministru frumos vreo șase ore. Adonisul Andrei Baciu a fost retras de dl Cioloș din noul Guvern după ce pe Facebook au apărut poze seminud cu cel ce trebuia să fie ministru al Sănătății.
Cu oamenii trebuie să reînvăț să vorbesc, într-un efort pe care-l socotesc necesar, fundamental, al întoarcerii de la creștinismul obiectiv la cel uman. Pentru că e limpede că în România nu ne-am pierdut creștinismul, cât omenia. (Foto Guliver Getty Images)
Țara nu este a noastră, nici a urmașilor noștri, ci a urmașilor urmașilor noștri. Este poate una dintre cele mai toxice idei din istoria românilor, al cărei sens ascuns este acela că poți muta responsabilitatea pe generațiile care vor urma. (Foto Guliver Getty Images)
La fel ca mulți români care au învățat în anii aceștia sălbatici să n-aibă încredere în nimeni altcineva decât în ei, nici eu nu-mi pun speranțele că vreun Guvern, fie el și de tehnocrați, va face mai multe pentru mine decât pot face eu însumi.