Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Gânduri la un an de la moartea unui mare campion

Ivan Patzaichin

S-a împlinit un an de când a murit un mare campion - Ivan Patzaichin, și cu el odată a murit un mod absolut minunat de a-ți purta gloria.

Modest, până aproape de timiditate, își ducea viața de parcă nu a purtat niciodată la gât medalii și pe frunte lauri. Niciodată lăudăros, întotdeauna zgârcit și cumpătat la vorbe, lăsa faptele să vorbească despre el.

Într-o lume plină de găini, ce se laudă după ce fac o mărgică, și aceea culeasă și înghițită din colbul drumului, el era un cuceritor al Everestului vieții cu trudă, răbdare și dăruire, dar era mut ca o lebădă, dacă ar fi trebuit să vorbească despre tot acest efort. Și tot într-o lume, în care aduni cu grebla ca pe fân diplomele de cetățean de onoare, el avea onoarea în sânge, ca un dat al sorții, nu scrisă doar într-un cuvânt pe o hârtie.

Pe unde a trecut, lumea s-a făcut mai bună. El s-a stins, dar sper să dăinuie mult imaginea lui de OM... campion la canotaj, dar și la modestie, noblețe, altruism...

Știu că mă repet, dar mai scriu încă o dată: a murit un mare campion și cu el odată un mod absolut minunat de a-ți purta gloria...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult