Gânduri la un an de la moartea unui mare campion

S-a împlinit un an de când a murit un mare campion - Ivan Patzaichin, și cu el odată a murit un mod absolut minunat de a-ți purta gloria.

Modest, până aproape de timiditate, își ducea viața de parcă nu a purtat niciodată la gât medalii și pe frunte lauri. Niciodată lăudăros, întotdeauna zgârcit și cumpătat la vorbe, lăsa faptele să vorbească despre el.

Într-o lume plină de găini, ce se laudă după ce fac o mărgică, și aceea culeasă și înghițită din colbul drumului, el era un cuceritor al Everestului vieții cu trudă, răbdare și dăruire, dar era mut ca o lebădă, dacă ar fi trebuit să vorbească despre tot acest efort. Și tot într-o lume, în care aduni cu grebla ca pe fân diplomele de cetățean de onoare, el avea onoarea în sânge, ca un dat al sorții, nu scrisă doar într-un cuvânt pe o hârtie.

Pe unde a trecut, lumea s-a făcut mai bună. El s-a stins, dar sper să dăinuie mult imaginea lui de OM... campion la canotaj, dar și la modestie, noblețe, altruism...

Știu că mă repet, dar mai scriu încă o dată: a murit un mare campion și cu el odată un mod absolut minunat de a-ți purta gloria...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Gânduri la un an de la moartea unui mare campion

„Pe 14 septembrie am urcat în ultimul tren spre Sinaia. (...) Am plecat lăsând înainte un bilet în buzunarul pantalonilor tatălui meu. (...) Credeam că mă înțelege. N-a venit niciodată”

Nu e niciun război

„Nu ești în stare”, „fii cuminte”, „nu ieși în evidență”. Cum ajung copiii să devină adulți care se văd „mici”

Câinii iau de la noi câte ceva, până devin și ei un fel de oameni. Care este rutina mea cu Fuji, în fiecare dimineață de weekend

Justiția intră în jocul politic? „Când ne convine partidul, ne uităm în alte parte. Când nu ne convine partidul, urlăm că e interferență”