S-a împlinit un an de când a murit un mare campion - Ivan Patzaichin, și cu el odată a murit un mod absolut minunat de a-ți purta gloria.
Modest, până aproape de timiditate, își ducea viața de parcă nu a purtat niciodată la gât medalii și pe frunte lauri. Niciodată lăudăros, întotdeauna zgârcit și cumpătat la vorbe, lăsa faptele să vorbească despre el.
Într-o lume plină de găini, ce se laudă după ce fac o mărgică, și aceea culeasă și înghițită din colbul drumului, el era un cuceritor al Everestului vieții cu trudă, răbdare și dăruire, dar era mut ca o lebădă, dacă ar fi trebuit să vorbească despre tot acest efort. Și tot într-o lume, în care aduni cu grebla ca pe fân diplomele de cetățean de onoare, el avea onoarea în sânge, ca un dat al sorții, nu scrisă doar într-un cuvânt pe o hârtie.
Pe unde a trecut, lumea s-a făcut mai bună. El s-a stins, dar sper să dăinuie mult imaginea lui de OM... campion la canotaj, dar și la modestie, noblețe, altruism...
Știu că mă repet, dar mai scriu încă o dată: a murit un mare campion și cu el odată un mod absolut minunat de a-ți purta gloria...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.