Gânduri la un an de la moartea unui mare campion

S-a împlinit un an de când a murit un mare campion - Ivan Patzaichin, și cu el odată a murit un mod absolut minunat de a-ți purta gloria.

Modest, până aproape de timiditate, își ducea viața de parcă nu a purtat niciodată la gât medalii și pe frunte lauri. Niciodată lăudăros, întotdeauna zgârcit și cumpătat la vorbe, lăsa faptele să vorbească despre el.

Într-o lume plină de găini, ce se laudă după ce fac o mărgică, și aceea culeasă și înghițită din colbul drumului, el era un cuceritor al Everestului vieții cu trudă, răbdare și dăruire, dar era mut ca o lebădă, dacă ar fi trebuit să vorbească despre tot acest efort. Și tot într-o lume, în care aduni cu grebla ca pe fân diplomele de cetățean de onoare, el avea onoarea în sânge, ca un dat al sorții, nu scrisă doar într-un cuvânt pe o hârtie.

Pe unde a trecut, lumea s-a făcut mai bună. El s-a stins, dar sper să dăinuie mult imaginea lui de OM... campion la canotaj, dar și la modestie, noblețe, altruism...

Știu că mă repet, dar mai scriu încă o dată: a murit un mare campion și cu el odată un mod absolut minunat de a-ți purta gloria...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Gânduri la un an de la moartea unui mare campion

Francezii deschid cea mai mare „Ambasadă Brâncuși” în Paris, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului de deschidere care va reuni peste 1.500 de personalități

Matematica binelui pentru o familie de agricultori români care a înțeles din timp valoarea pământului: „De fiecare dată când unul dintre noi vede legume la magazin cu eticheta Ferma Mirică, face poze și le pune pe grupul de familie”

A doua tinerețe a unui rocker sălbatic | Dan Byron, „În oraș cu Florin Negruțiu”: „La un moment dat, o puștoaică ne-a zis că a auzit de noi de la bunica sa”

Prima experiență „halucinantă” a unui sibian strămutat la București: „La Unirii, s-a produs ceva inimaginabil - a început să mă lovească cu plasele, crezând ca vreau să i le fur”. Cristi Avram, manager cultural, la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”