Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Generația Tik Tok a salvat stațiunea Costinești

La miezul nopții, zeci de mesaje video îmi umpleau mesageria de Whatsapp. Toate erau însoțite de clipuri video din Costinești, stațiunea ponosită în ultimii 17 ani, în perioada de 1 Mai. Peste 15 mii de tineri dansau și cântau pe plajă ca la festivalurile de mare anvergură din România. Nu mă credeți, apăsați butonul play!

Ca om care lucrează de mai bine de 20 de ani în perioada de 1 Mai, vă spun că astfel de imagini sunt o premieră pentru tot litoralul românesc. Fie că vorbim de stațiunea Mamaia sau de Vama Veche, vedetele consacrate ale acestei perioade, niciuna nu a reușit să adune 15 mii de tineri la un loc, la un singur eveniment.

Nu știu cine sunt organizatorii festivalului Beach Please, dar au reușit să atragă o nișă extrem de importantă în România. Sunt tineri pe care îi găsești pe Tik Tok. Promovarea, postările de acolo, pozele și clipurile video sunt realizare special pentru această rețea de socializare.

Este o nouă generație care, prin energia ei, poate curăța praful depus ani la rând pe Obeliscul din stațiunea Tineretului. Aceeași generație care poate înlocui manelele răsunătoare de la terasele uitate-n timp din Costinești.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Statiunea aia e ca Iliescu - Inca e in viata da toata tara va petrece cand o muri.
    Am o experienta destul de buna despre aceasta statiune - detinuta in proportie de 90% de 3 frati - fosti lucratori in SECURITATE ce au infulecat acest petic de plaja dupa revolutie.
    Ce vei gasi in statiunea Costinesti:
    Manele si mancare ieftina (proasta si multa - asteapta-te la probleme cu stomacul.). Nici nu mentionez aici de bucatari cu manusi, norme de igiena sau astfel de tehnologii extxratereste pentru aceasta plaja.
    Nevoie de somn - muzica este data la niste cote inexplicabil de mari.
    Plaja este infecta si plina de gunoaie.
    Angajati minori !!!!
    Angajati frustrati - (pe buna dreptate) ca muncesc 10-12 ore /zi . 6 zile pe saptamana.
    Lipsa de angajati datorita tepelor date de respectivi patroni.
    Ca si in cinstea lui Iliescu o sa beau o bere cand moare.
    • Like 1
  • Nume check icon
    Nu am inteles nimic din articol, dar sa nu fiu Gica Contra am apasat play si nu am inteles nimic. O lalaiala continua. Prin urmare ce-au salvat ca nu am inteles. Faptul ca ai reusit sa aduni 15k oameni reprezinta salvare sau pur si simplu refulare dupa pandemie?! Atata festivalism si PR de trei lei ca in Romania nu vezi nicaieri.
    • Like 2
  • Costinesti nu poate fi salvat, asta in primul rand. In al doilea rand, s-au auzit si manele la acest eveniment. ‘’Manele rasunatoare la terase…’’ - care parte nu e ok, ca sunt manele sau ca-s rasunatoare?
    • Like 0
  • VARLY VARLY check icon
    Sa ne aratati va rog cateva poze si de dupa concert. Sa vedem cum a ramas plaja dupa aceasta generatie Tik Tok.
    • Like 1
    • @ VARLY
      DanM check icon
      Ca unul care a fost acum vreo 25 de ani, repetat, la Costinesti, pot sa va confirm ca ramanea o mizerie crunta la sfarsitul fiecarei zile. Mizerie crunta ramane oriunde se aduna 15K de oameni, fie Glastonbury, Sighet etc.. Poate la Bayreuth nu ramane mizerie, dar acolo sunt mult mai putini oameni...Ce ne mai place sa traim in trecut.... La fel, parintii nostri reluau refrenul 'pe vremea mea..." . Dar da, nu erau manele, erau alte genuri muzicale care oripilau pe cei din alte generatie....
      • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro