Foto arhivă Andra Samoilă
E vară și pentru locuitorii urbelor mari, cum e a noastră capitală, parcurile și grădinile sunt oazele de răcoare pe care bipedele citadine le caută cu ardoare în sezonul cald. Și dacă tot vara și-a intrat în drepturi, de zici că e deja august, am zis că e timpul să dau o nouă șansă Grădinii Botanice din București.
Ultima oară când am vizitat-o a fost acum doi ani. Era primăvară. Și atunci ca și acum m-a surprins lipsa de diversitate, dar mai ales lipsa de administrare. Doi ani mai târziu, în an electoral, Grădina Botanică din București arată ca după furtună. O furtună care ține de ceva timp încoace. Curte fără stăpân, sat fără câini. Acesta este sentimentul pe care îl ai odată ce intri în singura grădina botanică din Capitală. Poziționată strategic pe Șoseaua Cotroceni, grădina e o mostră clară de nepăsare și lipsă de management.
Să o luăm cu începutul. Acces. Marea majoritatea a aleilor secundare din grădină sunt inaccesibile. De ce? Din cauza buruienilor care au crescut în voie și pe care nimeni nu a avut interes să le curețe. În cazul în care îți faci curaj să înfrunți boscheții, dai de un mare nimic. Porțiuni întregi de pământ lăsat neplantat care, firesc, a fost acoperit de buruieni. Partea proastă e că nici măcar arborii exotici, cum e Ginkgo biloba, nu se mai văd de câtă frunză și iarbă este în jur. Micile etichete informative au fost si ele invadate de diverse buruieni și par să fie de domeniul trecutului. Sectorul taxonomic, arată panoul informativ. Lângă zac ruinele a ceea ce a fost cândva demult, sectorul taxonomic, astăzi un loc de depozitare a deșeurilor vegetale.
Merg mai departe și urmez indicația spre lac. Iată lacul! O mare mlaștină în care, spre surprinderea mea, încă mai supraviețuiesc peștișorii de aur. Printre PET-uri și buruieni, pești colorați înoată molcom la suprafața tulbure a lacului, într-un spectacol pe cât de trist, pe atât de contrastant. Mi se face pielea de găină. Pești în acvariu am avut când eram mică. Și știu că apa trebuie schimbată la ceva vreme și mai ales oxigenată. Mă întreb cât de bine le-o fi peștilor de aur din Grădina Botanică din București, în apa tulbure și plină cu de toate?
Ironia face ca acest nimic din Grădina Botanică să fie plin de paznici. Niște doamne îmbrăcate în negru, care poartă insigna security și care îți povestesc din ale tinereții valuri, să mai treacă timpul.
Nu pot să nu întreb: ce păziți? Boscheții? Copacii netoaletați? Lacul plin de gunoaie? Ce păziți?
Să nu pățească lumea ceva!? zice doamna de la security enervată și pleacă în grădina largă a bălăriilor.
Grădina Botanică din București datează de la 1860, din inițiativa lui Carol Davila. Câțiva ani buni, grădina a fost coordonată de Universitatea de Medicină și Farmacie. Din 1874, Grădina Botanică a intrat sub tutela Universității București, unde se află și în prezent.
Site-ul instituției se laudă cu multe și ai zice că merită o vizită. Însă dezamăgirea este prea mare, pentru cei 10 lei ceruți ca să vezi nimic.
Costul unui grădinar pe zi pentru tăierea buruienilor și toaletarea copacilor este între 200 și 500 lei. Sigur, costurile pot crește în funcție de complexitatea și mărimea grădinii. 130 de mii de oamenii au călcat pragul Grădinii Botanice din București în ultimele două luni. O spun chiar reprezentații Universității București, care se laudă cu un număr record de vizitatori. Dacă facem un calcul simplu, ajungem la o sumă mai mult decât decentă și cu prea multe zerouri, din care administratorii Grădinii Botanice ar avea de unde să acopere cheltuielile de întreținere. Întrebarea e: unde se duc banii? De ce unde atâta lene și de ce Bucureștiul rămâne iar la coada clasamentului, când vine vorba de conservare?
Exemplele de bine sunt multe. Vezi gradină Botanică „Anastasie Fătu” din Iași. Administrată de Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Gradina Botanică din Iași este prima și cea mai întinsă din România, cu o suprafață de peste 87 de hectare. Dacă la lași se pot administra eficient peste 80 de hectare, la București de ce ne chinuim atât pentru numai 18 hectare de pământ?
Grădinile botanice sunt instituții care adăpostesc colecții documentate de plante vii, în scopul cercetării știinţifice, al conservării, al prezentării şi al educaţiei – zice definiția afișată chiar pe site-ul Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” din București.
Tot ei zic că „misiunea Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” este: didactică, ştiinţifică, de conservare a diversităţii plantelor, de educaţie ecologică, de turism şi recreere”.
Să le reamintim celor în funcții că turismul si recreerea nu se pot manifesta într-un spațiu total neigienic, iar educația ecologică si diversitatea plantelor lipsesc evident cu desăvârșire. Despre conservare nu are rost să mai vorbim. Concluzia: misiune eșuată!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ceva s-a întâmplat cu Grădina Botanică pentru că ultima dată când am vizitat-o (acum vreo 5 ani) arăta destul de bine. Cel mai mult mi-a plăcut aleea cu castani.