Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Halepescu

Bianca Andreescu, New York

Foto: Guliver/Getty Images

E ceva românesc pe chipul, pe trupul, în forehandul, în serviciul, în zâmbetul Biancăi Andreescu?

Este, cum să nu fie, nu se vede?

De unde să-și fi luat ea îndrăzneala și forța mentală, capacitatea de a stăpâni momentele critice - păi, din pământul, din apa, din legumele din zona Piteștiului, unde a stat vreo 2-3 ani, când era mică.

Ce dacă e născută, de felul ei, în Mississauga, Ontario…

De fapt, e clar, toate le are de la părinții ei, Maria și Nicu Andreescu, români sadea. Dacă erau canadieni din ăia spălăciți, nu mai ieșea Bianca așa…

Adică, ce să mai, de la noi toți, e o fiică din popor, o româncuță, are gena noastră, cu care facem noi într-un fel și câștigăm! Suntem și noi în finală la New York!

Așa arată uriașul tablou pe care îl agățăm de un cui subțirel rău: singurul lucru rromânesc în Bianca este numele de familie terminat în escu. Și regretul că pe Simona nu o cheamă Halepescu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Orașul-fantomă de pe teritoriul Uniunii Europene. „O hartă cu linii și simboluri arbitrare, care hotărăsc cine e duşman şi cine prieten”

Sunt literalmente la doi pași de granița Uniunii Europene, dar atmosfera de pe străzi nu are nimic în comun cu cea dintr-o țară europeană. Din momentul în care am arătat pașaportul la punctul de trecere de pe strada Ledra, care leagă Nicosia locuită de grecii ciprioți de Nicosia turcă, lumea s-a schimbat brusc.

Citește mai mult