Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Halepescu

Bianca Andreescu, New York

Foto: Guliver/Getty Images

E ceva românesc pe chipul, pe trupul, în forehandul, în serviciul, în zâmbetul Biancăi Andreescu?

Este, cum să nu fie, nu se vede?

De unde să-și fi luat ea îndrăzneala și forța mentală, capacitatea de a stăpâni momentele critice - păi, din pământul, din apa, din legumele din zona Piteștiului, unde a stat vreo 2-3 ani, când era mică.

Ce dacă e născută, de felul ei, în Mississauga, Ontario…

De fapt, e clar, toate le are de la părinții ei, Maria și Nicu Andreescu, români sadea. Dacă erau canadieni din ăia spălăciți, nu mai ieșea Bianca așa…

Adică, ce să mai, de la noi toți, e o fiică din popor, o româncuță, are gena noastră, cu care facem noi într-un fel și câștigăm! Suntem și noi în finală la New York!

Așa arată uriașul tablou pe care îl agățăm de un cui subțirel rău: singurul lucru rromânesc în Bianca este numele de familie terminat în escu. Și regretul că pe Simona nu o cheamă Halepescu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Sergiu Balaban

Trăiesc în Italia de mulți ani. Eu poate nu am simțit umilințele altor români, nu am fost dat afară dintr-un magazin, nu mi s-a trântit ușa în nas, nu mi-a spus nimeni direct „pleacă de unde ai venit”. Însă au fost multe gesturi, multe propoziții spuse pe jumătate, multe zâmbete care nu erau chiar zâmbete. Lucruri mici, aparent inofensive, dar care te așază la locul tău fără să ridice tonul. foto arhiva personala a lui Sergiu Balaban

Citește mai mult

Sursa foto: Asociatia KinetoBebe

„Drepturile persoanelor cu dizabilități sunt considerate un lux pe care România nu și-l mai poate permite”, povestește cu amărăciune mama unui copil neurodivergent care de peste 20 de ani face tot ce e omenește posibil, uneori și imposibilul, pentru acești copii și aparținătorii lor.

Citește mai mult