Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Halepescu

Bianca Andreescu, New York

Foto: Guliver/Getty Images

E ceva românesc pe chipul, pe trupul, în forehandul, în serviciul, în zâmbetul Biancăi Andreescu?

Este, cum să nu fie, nu se vede?

De unde să-și fi luat ea îndrăzneala și forța mentală, capacitatea de a stăpâni momentele critice - păi, din pământul, din apa, din legumele din zona Piteștiului, unde a stat vreo 2-3 ani, când era mică.

Ce dacă e născută, de felul ei, în Mississauga, Ontario…

De fapt, e clar, toate le are de la părinții ei, Maria și Nicu Andreescu, români sadea. Dacă erau canadieni din ăia spălăciți, nu mai ieșea Bianca așa…

Adică, ce să mai, de la noi toți, e o fiică din popor, o româncuță, are gena noastră, cu care facem noi într-un fel și câștigăm! Suntem și noi în finală la New York!

Așa arată uriașul tablou pe care îl agățăm de un cui subțirel rău: singurul lucru rromânesc în Bianca este numele de familie terminat în escu. Și regretul că pe Simona nu o cheamă Halepescu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Centrul Teritorial de Calcul din Cluj

În acea dimineaţă, am ajuns prima la birou. Mi-am scos pudriera din poşetă şi, înainte de a-mi aranja obrajii îmbujoraţi şi uşor transpiraţi după efortul urcării străzii Republicii, am observat cu stupoare că în jurul gurii îmi apăruse (din senin) o linie, ca o trăsătură fină de condei. Un rid!

Citește mai mult

Odyssey Christopher Nolan / sursa foto: Profimedia

Nu este uşor să faci un film după un poem antic şi, cu atât mai puţin, după unul dintre poemele fondatoare ale civilizaţiei occidentale, cum este „Odiseea” lui Homer. Textul este cunoscut şi răscunoscut de milenii, dar, în ciuda aparentei familiarităţi, e un text dificil şi ridică numeroase probleme încă din antichitate.

Citește mai mult