Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Halepescu

Bianca Andreescu, New York

Foto: Guliver/Getty Images

E ceva românesc pe chipul, pe trupul, în forehandul, în serviciul, în zâmbetul Biancăi Andreescu?

Este, cum să nu fie, nu se vede?

De unde să-și fi luat ea îndrăzneala și forța mentală, capacitatea de a stăpâni momentele critice - păi, din pământul, din apa, din legumele din zona Piteștiului, unde a stat vreo 2-3 ani, când era mică.

Ce dacă e născută, de felul ei, în Mississauga, Ontario…

De fapt, e clar, toate le are de la părinții ei, Maria și Nicu Andreescu, români sadea. Dacă erau canadieni din ăia spălăciți, nu mai ieșea Bianca așa…

Adică, ce să mai, de la noi toți, e o fiică din popor, o româncuță, are gena noastră, cu care facem noi într-un fel și câștigăm! Suntem și noi în finală la New York!

Așa arată uriașul tablou pe care îl agățăm de un cui subțirel rău: singurul lucru rromânesc în Bianca este numele de familie terminat în escu. Și regretul că pe Simona nu o cheamă Halepescu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu. Sursa foto Inquam Photos

Premierul demis, alături de cabinetul demis (prin moțiune de cenzură votată în Parlament acum mai bine de 5 luni) „TREBUIE” să-și dea demisia. Aceasta este una dintre cele mai mari aberații, repetată la nesfârșit de televiziunile care se îmbuibă cu bani de la bugetul de stat, via partidele românești beneficiare ale subvențiilor din fondurile de la buget („cheltuieli cu propaganda”).

Citește mai mult

3 zile in septembrie

Am vorbit cu Tudor Giurgiu pentru a afla cum a fost experiența filmării unui film în 7 zile și mi-a spus că a fost una foarte intensă, dar foarte eliberatoare. Mi-a spus că un film necesită un timp de documentare, în care se așteaptă aprobări, dosare și finanțări, dar în acest caz “trebuia pur și simplu să-l facem”. L-am întrebat și despre lucrul cu actorii, iar răspunsurile lui m-au bucurat, pentru că am văzut cât de important este pentru el actorul și câtă liberatate îi oferă. Mi-a spus că nu crede în actorul executant și că îi place să fie surprins de un actor care duce personajul pe o rută la care el nu s-a gândit.

Citește mai mult