Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
Aflat încă în interregn, adică după primirea avizului de la comisia de învățământ și înainte de învestitură, ministru, cum s-ar zice, in potentia, domnul profesor doctor inginer Valentin Popa a făcut o declarație de presă din care am înțeles care este de fapt linia generală pe care o va urma în mandatul domniei sale. Ministrul educației din România socotește că plagiatele reprezintă o problemă marginală menită să umbrească în mod nemeritat excelența dovedită a învățământului românesc. În opinia domniei sale, doar 0,1% din lucrările absolvenților de diferite cicluri de învățământ ar intra în această reprobabilă categorie.
Reprobabilă, dar, repet, neglijabilă, un mizilic acolo, un flecușteț, un sfârâiac, din care numai niște cârcotași năimiți, niște rigoriști înguști și o grețoasă snobărime au făcut un cal de bătaie. Asta numai ca să strice tot chichirezul programului de guvernare, să tulbure viziunea pe termen lung a întâistătătorilor și limpezimea inspirată a minților bravilor noștri cârmaci. Alta are în sufletul domniei sale domnul ministru, ocupațiunea sa mintală e la excelența învățământului românesc.
Totuși, așa stând lucrurile, excelența sa ministerială pomenește în prima sa declarație de presă, cu cifre, chiar dacă numai de el știute, de plagiate. O analiză pragmatică minimală a acestor prime cuvinte ale lui Valentin Popa ar demonstra cu ușurință că interesul vorbitorului e suscitat de problema concretă a plagiatelor, nu de noțiunea vagă de performanță a învățământului. Acolo doare de fapt. Și domnul acesta, la fel ca predecesorii lui pesediști, știe că falimentul sistemului nostru de învățământ, măsurat concret în procentele covârșitoare de analfabeți funcțional pe care îi produce de la o vreme școala românească, își are originea în practicile mincinoase la care s-a dedat sistemul, practici în fruntea cărora se așază plagiatul și mânuitorii lui, oameni aflați veșnic în fruntea bucatelor. Ceea ce își dorește de fapt domnul ministru este să înăbușe până și amintirea acestei boli care roade încet, dar sigur la temelia societății noastre, adică la fundamentele moralei noastre publice.
Ceea ce vrea să minimalizeze cu orice preț domnul ministru este, în perfectă concordanță cu linia nefastei guvernări care s-a abătut peste România și din care face parte, ștergerea din rândul faptelor culpabile a furtului.
Ca să fie pe deplin convins domnia sa plagiatul e o formă de hoție, poate să citească oricând kilometricele pledoarii în acest sens ale specialiștilor în etica cercetării științifice cu care ne-am obișnuit în ultimii ani. Dar dacă n-are timp și dacă până acum n-a aflat cât e de gravă această ciumă care depășește, de fapt, cu mult procentul minuscul pe care l-a pomenit domnia sa, n-are decât să știe că, în societatea romană, aia pe ale cărei principii de drept ființăm ca entități instituționale, statale, civice etc. plagiatorul era unul care fura sclavi de la un stăpân oarecare ca să-i vândă mai departe sau ca să se folosească de ei. Tot plagiator era ăla care fura copii și femei și-i sechestra.
Pedepsele pentru asemenea categorii de fapte erau teribile, așa cum teribile ar trebui să fie și sunt pedepsele pentru trafic de persoane, lipsire de libertate, exploatarea minorilor în societatea modernă. Nici grecilor vechi nu le suna bine asta cu seducerea de persoane: cunoaștem cel puțin un caz celebru, un moș care a plătit cu viața pentru că li s-a părut unor jurați că le-ar fi sedus și sechestrat în spațiul ideilor lui feciorii. Copierea și folosirea fără menționare adecvată a muncii intelectuale a altuia ca și cum aceasta ar aparține celui care copiază sunt la fel de grave ca răpirea, sechestrarea, supunerea la practici mizerabile a unor persoane fizice, de regulă neajutorate de niște haidamaci fără scrupule, briganzi fără mamă - fără tată, bagabonți.
Dovada cea mai bună că așa stau lucrurile este că, în limba latină, plagiarius înseamnă și tâlhar de sclavi și plagiator. În plus, nu-i folosește cu nimic domnului ministru să relativizeze normele după care e recunoscut un plagiat. Dacă și-a practicat în mod corect meseria, aceea de profesor, e imposibil să nu știe că normele de citare sunt foarte stricte și unitare la nivelul comunității științifice mondiale. Dregerea busuiocului cu „pe vremea mea”, „eu am apucat altfel” și altele asemenea îl descalifică nu numai ca ministru, ci ca profesor de orice rang.
Așa că domnul ministru ar trebui să retracteze de urgență vorbele rostite probabil în aburii victoriei de după primirea avizului comisiei parlamentare și să procedeze cu grăbire la instaurarea normelor de corectitudine academică. Asta ca să ne convingă că e profesor de vocație și nu vrea să treacă, în ochii muntenilor, drept amic al bojogarilor, teșcarilor și chesagiilor, în ochii ardelenilor, drept fârtat al robalăilor și potlogarilor, în ochii moldovenilor domniei sale, drept prietin al coțcarilor și al pohoților, adică, cu vorbe de gang, drept tovarăș al șuților și manglitorilor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
cred ca procentul de lucrari "inspirate" adica fara inspiratie , se duce la un 90%,si toti care vor contesta cifra mea sper sa incapa in acest 10% onorabil;
dar, cum sa ii reprosezi celui din banca gestul prin care copiaza, daca "maestrul" sau a copiat la teza de doctorat sau , cel puti, la lucrarea de licenta!
si asta devine fundamental, cum sa ii pretinzi sa invete cand , daca nu o face , ajunge sigur in guvern
E o diferenta mare intre licenta si doctorat; licenta dovedeste ca ti-ai insusit ce ai invatat la scoala si ca ai o capacitate oarecare de a aplica ce ai studiat. Doctoratul inseamna o dorinta de a cerceta mai departe decat ce ti-ai insusit in anii de scoala.
In plus, fara sa copiem, la licenta am facut ce ne invatase scoala sa facem din clasa I pana in anul V - sa regurgitam ce am memorat, poate cu cate o floricica (riscanta).
Nu stiu cand ati terminat dumneavoastra facultatea, dar eu, in 2000 am avut o lista de subiecte din care sa imi 'aleg', si era la tipul primul venit, primul servit, asa ca am scris despre o chestie care ma interesa foarte putin. Fara sa copiez, am facut ce mi s-a cerut, nimic mai mult, nimic mai putin.
Compar asta cu a doua lucrare de licenta in care ni s-a zis, veniti cu o idee, o analizam, vedem daca merita, si apoi liber, copii - fara cereri de a demonstra ca am retinut X,Y,Z din teorie.
Prima licenta, in Romania a fost ceva de genul am invatat ca apa e uda, si iata o demonstratie practica a acestui fapt.
A doua, in Franta, a fost un mod in care ar putea functiona o 'bursa' de rinichi pe scara planetara, cum am gandi noi felul in care se gaseste o pereche bolnav-donator compatibila, cum ar functiona piata respectiva, cum ar trebui controlata pentru a preveni ca tarile sarace sa fie victimizate de tarile bogate, etc.. Un model economic complet, cu ramificatii in medicina, politici de sanatate - o chestie inovativa. pur teoretica, dar cercetata in amanunt, si independent de ce se facuse la 'clasa'.
De la idee la implementare era cale lunga, dar acum cateva saptamani am ascultat un podcast in care un chirurg explica exact modelul nostru de acum zece ani, aplicat, ce e drept pe scara mult mai mica (numai in State), si desi am vazut ce greseli facusem atunci, am fost foarte mandra - mult mai mandra de lucrarea aceea de 50 de pagini decat de cea de 150 pe care o tine bunica in sufragerie si o sterge de praf ca pe sfintele moaste.
Inainte sa fim invatati sa furam, suntem invatati sa nu gandim. Sa fim comozi - si comoditatea, lipsa de curiozitate, duce la banalitatea furtului.
atunci erau 5 ani sau 4 , acum sunt 3 (sau 4) dar la universitati, 3;
si lucrarea ar trebui sa arate ca poti trata un subiect si , eventual, sa aibe o ideie - nu inventie sau descoperire ci un gand al celui care o scrie/compune;
sigur ca din biblioteca se alcatuieste, desi la multe domenii se mai poate adauga si ceva "experimental" sau realizat cu forte proprii; un studiu sau altceva (un desen , sau inca , sunt multe locuri unde se poate face ceva frumos - desigur nu pot fi 100 de mii de minunatii, anual dar cat de cat)
dar exista o practica a conducatorilor de a repeta subiectele propuse an de an sau poate doar din 2 in 2 si asta faciliteaza accesul la surse de inspiratie pe baza lucrarilor deja scrise de colegii inaintasi - de aici am scos eu cifra de 90% cam plagiate!
1. Cum a ajuns domnul Pop profesor universitar, daca, dupa felul in care vorbeste, nu ar fi trebuit sa promoveze treapta I la liceu? Dupa cum scria CTP acum cateva zile, acordul de gen e o chestie de clasa a VIII-a. Raspunsul, e, probabil - la fel cum D-na. Dancila a ajuns Europarlamentar fara sa vorbeasca engleza.
2. Cum credeti dumneavoastra ca Dl. Pop ar putea sa citeasca articole stiintifice de afara? Nu-s scrise in dulshile grai muoldovinesc. (Nu fac misto de moldoveni aici, doar de Dl. Pop; imi asum cu tarie faptul ca in familie o dam pe olteneste de nu ne mai intelege nici un bucurestean).
3. Este evident pentru dumneavoastra ca daca o societate crede ca o 'calitate' personala e valoroasa (de la implanturi de colagen si silicon pana la doctorate) o gramada de neaveniti o sa se inghesuie sa si le cumpere?
Lasand ironia, lupta cu plagiatul este si va fi lunga si grea. Copiatul este un sport national, limba romana este trecuta de ani buni la "dexteritati" asa ca limbajul si ideile mor in fasa. Ar fi nevoie de o noua reforma Spiru Haret.
Licenta mea a fost despre influenta algoritmilor de sortare a pachetelor de date asupra QoS (Quality of Service). La bucata de teorie am reprodus (nu am copy-paste, dar am reprodus) tipurile de algoritmi.
Treaba asta e ca si cand cineva iti cere sa descrii roata intr-un mod inovativ. Pot sa incerc acum - Dispozitiv circular care se deplaseaza stabil prin rotatie daca este pozitionat perfect vertical pe diametru, si exista o forta de tractiune paralela cu suprafata pe care este pozitionat dispozitivul. Daca toate aceste conditii nu sunt indeplinite simultan, sau nu exista o forta perpendiculara pe axul de rotatie care sa mentina echilibrul centrului de greutate, dispozitivul isi pierde echilibrul pe axul de rotatie, se balabane si cade. :) Glumesc, dar sper ca intelegeti ce vreau sa spun.
Nu putem sa ne plangem ca lucrarile de licenta sunt 'plagiate' atata vreme cat nu sunt lucrari de cercetare. Ca nu sunt.
In cazul meu ce era interesant (pentru mine) e sa vad, experimental, daca algoritmul de sortare sau tipul de codare al pachetului de date influenteaza Quality of Service. Am descoperit ca da, m-am distrat mult cu partea practica, am facut chiar o demonstratie pe proiector, ce mai, am facut show.
Am luat 8.50 pentru ca partea de teorie (adica partea in care trebuia sa descriu common knowledge, aka, roata) a fost prea scurta.
Imi pare rau, as fi vrut sa va dau un raspuns negativ, la ultimile 4 intrebari...
la lista cu PNL-dezamagire asi adauga si o dezamagire relativ la miscarea sindicala (ba chiar si la cea patronala)
(scriind ma intrebam ce mai ramane, in afara variantelor utopice)