Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Hopa, hopa, am ajuns să fur cu Popa?!

Valentin Popa

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Aflat încă în interregn, adică după primirea avizului de la comisia de învățământ și înainte de învestitură, ministru, cum s-ar zice, in potentia, domnul profesor doctor inginer Valentin Popa a făcut o declarație de presă din care am înțeles care este de fapt linia generală pe care o va urma în mandatul domniei sale. Ministrul educației din România socotește că plagiatele reprezintă o problemă marginală menită să umbrească în mod nemeritat excelența dovedită a învățământului românesc. În opinia domniei sale, doar 0,1% din lucrările absolvenților de diferite cicluri de învățământ ar intra în această reprobabilă categorie. 

Reprobabilă, dar, repet, neglijabilă, un mizilic acolo, un flecușteț, un sfârâiac, din care numai niște cârcotași năimiți, niște rigoriști înguști și o grețoasă snobărime au făcut un cal de bătaie. Asta numai ca să strice tot chichirezul programului de guvernare, să tulbure viziunea pe termen lung a întâistătătorilor și limpezimea inspirată a minților bravilor noștri cârmaci. Alta are în sufletul domniei sale domnul ministru, ocupațiunea sa mintală e la excelența învățământului românesc.

Totuși, așa stând lucrurile, excelența sa ministerială pomenește în prima sa declarație de presă, cu cifre, chiar dacă numai de el știute, de plagiate. O analiză pragmatică minimală a acestor prime cuvinte ale lui Valentin Popa ar demonstra cu ușurință că interesul vorbitorului e suscitat de problema concretă a plagiatelor, nu de noțiunea vagă de performanță a învățământului. Acolo doare de fapt. Și domnul acesta, la fel ca predecesorii lui pesediști, știe că falimentul sistemului nostru de învățământ, măsurat concret în procentele covârșitoare de analfabeți funcțional pe care îi produce de la o vreme școala românească, își are originea în practicile mincinoase la care s-a dedat sistemul, practici în fruntea cărora se așază plagiatul și mânuitorii lui, oameni aflați veșnic în fruntea bucatelor. Ceea ce își dorește de fapt domnul ministru este să înăbușe până și amintirea acestei boli care roade încet, dar sigur la temelia societății noastre, adică la fundamentele moralei noastre publice. 

Ceea ce vrea să minimalizeze cu orice preț domnul ministru este, în perfectă concordanță cu linia nefastei guvernări care s-a abătut peste România și din care face parte, ștergerea din rândul faptelor culpabile a furtului.

Ca să fie pe deplin convins domnia sa plagiatul e o formă de hoție, poate să citească oricând kilometricele pledoarii în acest sens ale specialiștilor în etica cercetării științifice cu care ne-am obișnuit în ultimii ani. Dar dacă n-are timp și dacă până acum n-a aflat cât e de gravă această ciumă care depășește, de fapt, cu mult procentul minuscul pe care l-a pomenit domnia sa, n-are decât să știe că, în societatea romană, aia pe ale cărei principii de drept ființăm ca entități instituționale, statale, civice etc. plagiatorul era unul care fura sclavi de la un stăpân oarecare ca să-i vândă mai departe sau ca să se folosească de ei. Tot plagiator era ăla care fura copii și femei și-i sechestra. 

Pedepsele pentru asemenea categorii de fapte erau teribile, așa cum teribile ar trebui să fie și sunt pedepsele pentru trafic de persoane, lipsire de libertate, exploatarea minorilor în societatea modernă. Nici grecilor vechi nu le suna bine asta cu seducerea de persoane: cunoaștem cel puțin un caz celebru, un moș care a plătit cu viața pentru că li s-a părut unor jurați că le-ar fi sedus și sechestrat în spațiul ideilor lui feciorii. Copierea și folosirea fără menționare adecvată a muncii intelectuale a altuia ca și cum aceasta ar aparține celui care copiază sunt la fel de grave ca răpirea, sechestrarea, supunerea la practici mizerabile a unor persoane fizice, de regulă neajutorate de niște haidamaci fără scrupule, briganzi fără mamă - fără tată, bagabonți. 

Dovada cea mai bună că așa stau lucrurile este că, în limba latină, plagiarius înseamnă și tâlhar de sclavi și plagiator. În plus, nu-i folosește cu nimic domnului ministru să relativizeze normele după care e recunoscut un plagiat. Dacă și-a practicat în mod corect meseria, aceea de profesor, e imposibil să nu știe că normele de citare sunt foarte stricte și unitare la nivelul comunității științifice mondiale. Dregerea busuiocului cu „pe vremea mea”, „eu am apucat altfel” și altele asemenea îl descalifică nu numai ca ministru, ci ca profesor de orice rang. 

Așa că domnul ministru ar trebui să retracteze de urgență vorbele rostite probabil în aburii victoriei de după primirea avizului comisiei parlamentare și să procedeze cu grăbire la instaurarea normelor de corectitudine academică. Asta ca să ne convingă că e profesor de vocație și nu vrea să treacă, în ochii muntenilor, drept amic al bojogarilor, teșcarilor și chesagiilor, în ochii ardelenilor, drept fârtat al robalăilor și potlogarilor, în ochii moldovenilor domniei sale, drept prietin al coțcarilor și al pohoților, adică, cu vorbe de gang, drept tovarăș al șuților și manglitorilor.          

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • un absolvent de universitate scrie lucrarea de licenta dupa 3 ani de studii, cam cat o post liceala din perioada ceausista?gh.dej, cata originalitate sa ii pretinzi?
    cred ca procentul de lucrari "inspirate" adica fara inspiratie , se duce la un 90%,si toti care vor contesta cifra mea sper sa incapa in acest 10% onorabil;
    dar, cum sa ii reprosezi celui din banca gestul prin care copiaza, daca "maestrul" sau a copiat la teza de doctorat sau , cel puti, la lucrarea de licenta!
    si asta devine fundamental, cum sa ii pretinzi sa invete cand , daca nu o face , ajunge sigur in guvern
    • Like 2
    • @ corneliu apostol
      Eu am scris licenta dupa 5 ani - nu chiar ca la o post liceala. N-am copiat-o, dar nu as spune nici ca am inventat apa calda.

      E o diferenta mare intre licenta si doctorat; licenta dovedeste ca ti-ai insusit ce ai invatat la scoala si ca ai o capacitate oarecare de a aplica ce ai studiat. Doctoratul inseamna o dorinta de a cerceta mai departe decat ce ti-ai insusit in anii de scoala.

      In plus, fara sa copiem, la licenta am facut ce ne invatase scoala sa facem din clasa I pana in anul V - sa regurgitam ce am memorat, poate cu cate o floricica (riscanta).

      Nu stiu cand ati terminat dumneavoastra facultatea, dar eu, in 2000 am avut o lista de subiecte din care sa imi 'aleg', si era la tipul primul venit, primul servit, asa ca am scris despre o chestie care ma interesa foarte putin. Fara sa copiez, am facut ce mi s-a cerut, nimic mai mult, nimic mai putin.

      Compar asta cu a doua lucrare de licenta in care ni s-a zis, veniti cu o idee, o analizam, vedem daca merita, si apoi liber, copii - fara cereri de a demonstra ca am retinut X,Y,Z din teorie.

      Prima licenta, in Romania a fost ceva de genul am invatat ca apa e uda, si iata o demonstratie practica a acestui fapt.

      A doua, in Franta, a fost un mod in care ar putea functiona o 'bursa' de rinichi pe scara planetara, cum am gandi noi felul in care se gaseste o pereche bolnav-donator compatibila, cum ar functiona piata respectiva, cum ar trebui controlata pentru a preveni ca tarile sarace sa fie victimizate de tarile bogate, etc.. Un model economic complet, cu ramificatii in medicina, politici de sanatate - o chestie inovativa. pur teoretica, dar cercetata in amanunt, si independent de ce se facuse la 'clasa'.

      De la idee la implementare era cale lunga, dar acum cateva saptamani am ascultat un podcast in care un chirurg explica exact modelul nostru de acum zece ani, aplicat, ce e drept pe scara mult mai mica (numai in State), si desi am vazut ce greseli facusem atunci, am fost foarte mandra - mult mai mandra de lucrarea aceea de 50 de pagini decat de cea de 150 pe care o tine bunica in sufragerie si o sterge de praf ca pe sfintele moaste.

      Inainte sa fim invatati sa furam, suntem invatati sa nu gandim. Sa fim comozi - si comoditatea, lipsa de curiozitate, duce la banalitatea furtului.

      • Like 2
    • @ Maria Zamfir
      aveti dreptate, asa si trebuie, : sa fie o diferenta intre licenta/proiect de facultate, , apoi mai nou terminare de masterat si , in cele din urma, doctorat ;
      atunci erau 5 ani sau 4 , acum sunt 3 (sau 4) dar la universitati, 3;
      si lucrarea ar trebui sa arate ca poti trata un subiect si , eventual, sa aibe o ideie - nu inventie sau descoperire ci un gand al celui care o scrie/compune;
      sigur ca din biblioteca se alcatuieste, desi la multe domenii se mai poate adauga si ceva "experimental" sau realizat cu forte proprii; un studiu sau altceva (un desen , sau inca , sunt multe locuri unde se poate face ceva frumos - desigur nu pot fi 100 de mii de minunatii, anual dar cat de cat)
      dar exista o practica a conducatorilor de a repeta subiectele propuse an de an sau poate doar din 2 in 2 si asta faciliteaza accesul la surse de inspiratie pe baza lucrarilor deja scrise de colegii inaintasi - de aici am scos eu cifra de 90% cam plagiate!
      • Like 0
  • Amu', am cateva intrebari-intrebatoare:

    1. Cum a ajuns domnul Pop profesor universitar, daca, dupa felul in care vorbeste, nu ar fi trebuit sa promoveze treapta I la liceu? Dupa cum scria CTP acum cateva zile, acordul de gen e o chestie de clasa a VIII-a. Raspunsul, e, probabil - la fel cum D-na. Dancila a ajuns Europarlamentar fara sa vorbeasca engleza.

    2. Cum credeti dumneavoastra ca Dl. Pop ar putea sa citeasca articole stiintifice de afara? Nu-s scrise in dulshile grai muoldovinesc. (Nu fac misto de moldoveni aici, doar de Dl. Pop; imi asum cu tarie faptul ca in familie o dam pe olteneste de nu ne mai intelege nici un bucurestean).

    3. Este evident pentru dumneavoastra ca daca o societate crede ca o 'calitate' personala e valoroasa (de la implanturi de colagen si silicon pana la doctorate) o gramada de neaveniti o sa se inghesuie sa si le cumpere?
    • Like 1
  • Nu ati inteles mesajul doamnei Andronescu: nu e de vina plagiatorul sau agramatul, ci profesorul de romana! Eu sunt o marturie a acestui adevar: pana in clasa a 8-a am mancat gramatica pe paine (si totusi, cred ca mai gresesc din cand in cand) iar in liceu, daca nu puneam ghilimelele, eram "jumuliti" la nota. Cu citarile...e problema grea de tot! Exista si un standard de intocmire a bibliografiei (era valabil si prin anii 2000), dar asta stiti cum este, greu de obtinut, greu de inteles...
    Lasand ironia, lupta cu plagiatul este si va fi lunga si grea. Copiatul este un sport national, limba romana este trecuta de ani buni la "dexteritati" asa ca limbajul si ideile mor in fasa. Ar fi nevoie de o noua reforma Spiru Haret.
    • Like 0
  • Corina check icon
    Plagiate o,1 %? Poate și 25% e o estimare optimistă la nivel de licență și putem spera că la niveluri superioare scade procentul cât de cât. Mai bine ar elimina lucrarea de diplomă, cum se pare că e în alte țări. Ar rămâne timp pentru o recapitulare temeinică a materiilor în vederea examenelor de licență. Un câștig sigur. Nu că efortul alcătuirii unei lucrări de diplomă nu e folositor, dar în majoritatea cazurilor nu ajung trei bieți ani pentru a face temeinic atâtea lucruri.
    • Like 1
    • @ Corina
      Copiii vin gata "antrenati" in copiat. Profesorii nu au timp/rabdare sa verifice referatele din liceu sau temele de casa, mai tarziu. Pentru licente nu-mi ramane decat un oftat prelung...
      • Like 0
    • @ Corina
      Da. dar licenta e licenta e o demonstratie a ce a fost invatat in scoala. si nu stiu despre alte scoli, dar in Poli, unde am terminat eu, era o regula sa ai o treime din lucrare ca teorie.

      Licenta mea a fost despre influenta algoritmilor de sortare a pachetelor de date asupra QoS (Quality of Service). La bucata de teorie am reprodus (nu am copy-paste, dar am reprodus) tipurile de algoritmi.

      Treaba asta e ca si cand cineva iti cere sa descrii roata intr-un mod inovativ. Pot sa incerc acum - Dispozitiv circular care se deplaseaza stabil prin rotatie daca este pozitionat perfect vertical pe diametru, si exista o forta de tractiune paralela cu suprafata pe care este pozitionat dispozitivul. Daca toate aceste conditii nu sunt indeplinite simultan, sau nu exista o forta perpendiculara pe axul de rotatie care sa mentina echilibrul centrului de greutate, dispozitivul isi pierde echilibrul pe axul de rotatie, se balabane si cade. :) Glumesc, dar sper ca intelegeti ce vreau sa spun.

      Nu putem sa ne plangem ca lucrarile de licenta sunt 'plagiate' atata vreme cat nu sunt lucrari de cercetare. Ca nu sunt.

      In cazul meu ce era interesant (pentru mine) e sa vad, experimental, daca algoritmul de sortare sau tipul de codare al pachetului de date influenteaza Quality of Service. Am descoperit ca da, m-am distrat mult cu partea practica, am facut chiar o demonstratie pe proiector, ce mai, am facut show.

      Am luat 8.50 pentru ca partea de teorie (adica partea in care trebuia sa descriu common knowledge, aka, roata) a fost prea scurta.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Corina check icon
      În domeniul umanist lucrurile sunt de așa natură încât plagiatul e o ispită la fiecare pas, indiferent de tipul de lucrare, De aceea, în ultimele semestre există cel puțin o materie specială care te învață ce reguli să respecți în cercetare, apoi redactare și ce reprezintă plagiat. Dacă profesorul e bun, aici lucrurile sunt lămurite pentru toată lumea. Dar odată ce se trece la practică, eu am dubii că teoria învățată e respectată de marea majoritate.
      • Like 0
    • @ Diana Gheorghiu
      Corina check icon
      Vă cred. Și totuși, de la gimnaziu ar trebui insistat pe un antrenament în sens invers, al evitării plagiatului cu orice preț. Ce te costă, ca profesor, să faci o căutare pe net după o frază despre ale cărei origini ai dubii și să procedezi în consecință la notare, după ce i-ai avertizat clar pe copii și ai precizat urmările posibile?
      • Like 0
    • @ Corina
      Nimic - exista si soft-uri care fac asta. Insa a nota un elev pe un referat 'original', gandit, cere efort, pe cand a citi o lucrare si a spune a atins X, Y, Z din teorie dupa barem, putin imi pasa cum, e mult mai usor.

      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Corina check icon
      Eu cred că un profesor sesizează chiar și fără să vrea fragmentele/lucrările potențial copiate. Dacă nu le verifică, e de condamnat. Capital e dacă munca e a elevului sau nu, de-abia apoi faci comparația cu baremul.
      • Like 0
  • Dl. ministru este Profesor Doctor Inginer... mai adaugam si "Savant de Renume Mondial". Suna cumva cunoscut. Dar asa cum bine observa cineva, aia reprezentau trecutul. La 29 de ani diferenta, astia reprezinta viitorul....
    • Like 0
  • Articolul e scris cu o verva extraordinara...Din pacate am senzatia ca am intrat de o vreme incoace intr-o epoca a sterilitatii spumoase. Citim articole pline de vana si de testosteron, dar in realitate ne referim la acelasi tatuc Dragnea ca si cum este o fatalitate...Pai asa ne vom trezi exact ca in anii '80 cand mai puneam o haina pe noi, ca asa ne sfatuia tatucul Ceausescu sa ne aparam de frigul din case, si toti "cocosii" tarii nu faceau doi bani, pentru ca nu erau in stare sa-l inlature pe agramat de la varf si inghiteam toate consecintele unui regim absurd, ajuns la paroxism. Ma uit cum oameni de calibru intelectual se dau cocosi in scris si nu ia nimeni adevarate initiative de schimbare. Oare totul e imuabil??? E sfarsitul oricarei initiative? Sfarsitul oricarei vitejii? Nu ne-a ramas decat verva analizelor care ne va insoti pana ne vom incolona spre hrubele mormantale ale regimului paralizant al acestei mafii ce ni se urca in cap cu limbajul lor de lemn dogit?
    • Like 2
    • @ Adriana Negruti
      Corina check icon
      Sterilitate spumoasă.... Mulți sunt oameni de litere sau jurnaliști care cred în competențe precise, iar una din competențele lor de bază e să observe, să gândească și să scrie. Ce pot face?
      • Like 0
    • @ Adriana Negruti
      Ma alatur la opinia Dvs, si as dori sa subliniez una dintre afirmatiile autorului - citez -"nefasta guvernare care s-a abatut peste Romania". Nu cred ca aceasta guvernare s-a abatut ea, asa din senin, ca o ploaie...ci a avut la baza rezultatul unui vot, democratic exprimat de cetatenii Romaniei. Oamenii de calibru intelectual, de care pomeniti, cu singuranta ca au votat altceva, dar...din pacate matematica nu iarta. Dar nu s-au dat batuti, asa, ca scriu, posteaza, tipa, demonstreaza... fiind probabil convinsi, ca vor putea influenta - in sensul a deschide ochii - si celorlalti. Nu pot sa stiu cum va arata rezultatul urmatoarelor alegeri in Romania, ca sa pot afirma daca efortul depus va da rezultate. Pot insa, sa va asigur, ca intr-o alta tara, un pic mai la vest, a esuat. Tragic. Ma refer la alegerile parlamentare si mai apoi prezidentiale, din republica Ceha. Am fost martor, la incercari intelectuale foarte potente de a trezi lumea din nebuloasa. Cu regret...constat ca...matematica a ramas la fel de neiertatoare indiferent de limba in care se fac calculele.

      Imi pare rau, as fi vrut sa va dau un raspuns negativ, la ultimile 4 intrebari...
      • Like 1
    • @ Corina
      Deci e o fatalitate? Stam fiecare in alveola lui si ASISTAM cum se instaleaza un regim troglodit si periculos...Eu cred ca e nevoie de un lant mana in mana(fizic) al tuturor oamenilor dornici de dreptate si progres in Bucuresti, care sa demonstreze in fata parlamentului cerand elucidarea CU ACURATETE MATEMATICA a modificarilor legilor justitiei (daca tot respectam 'matematica' votului) si grabirea cercetarii celor vinovati de coruptie si pedepsirea lor exemplara, la fel cum se respecta matematica votului ! Aici stam prost. La fermitatea cerintelor opozitiei contra fermitatii arogantei mafiote . Nu cerem EXACT si cat se poate de ferm ceea ce e necesar pentru asanarea mizeriei morale a tarii, cu aceeasi tarie cu care se lauda PSD ca a castigat alegerile. Sau poate niciodata dreptatea oricum, nu invinge si e preferabil sa facem arta pentru arta observand doar ?!!! Toate mintile astea briliante care teoretic critica PSD-ALDE nu pot oare gasi o formula de PROTEST ??? Doar protestutze lesinate si texte perfect elocvente dar cu impact slab?
      • Like 3
    • @ Adriana Negruti
      e suficient sa ii dojenim iar ei se vor rusina si se fac mici, mici de tot!
      • Like 0
    • @ corneliu apostol
      M-ati facut sa rad...dar eu vorbeam serios...Eu cred in proteste ferme, ale unor oameni importanti, la noi toti oamenii importanti stau la caldurica sau vorbesc repetitiv pe posturi TV...in Romania nimeni nu ia pe nimeni in serios...dar nici chiar protestatarii nu se iau in serios...greva generala as face !
      • Like 0
    • @ Adriana Negruti
      Corina check icon
      Înainte de frumosul lanț pe care îl propuneți, am observat că în mod corect așteptați în primul rând din partea opoziției competență și vigilență maxime. Nu poate critica exact și convingător decât cineva care stăpânește bine o problematică. Atacarea prin generalități trădează slăbiciune în cunoaștere și nu e de mirare că e asociată cu ușurință demagogiei, de către adversari, și rămâne fără efecte. Pe scurt, cât se poate de banal, constatăm că e nevoie de profesioniști vocali (și) în politică.
      • Like 1
    • @ Corina
      Of, Doamne, asa este, numai ca si PNL e ezitant avand tarele lui....avand de asemenea oameni prea prudenti, fara ambitii mari...dorm in ghete!!!
      • Like 0
    • @ Adriana Negruti
      Corina check icon
      Sper să vă fie recunoscători pentru eufemisme. :) Cred că e nevoie de economiști și juriști foarte buni care să aibă în plus un devotament pentru binele public. Și din alte domenii, sigur. Nu politicieni de meserie, care și-au uitat de mult specializarea și au folosit diploma doar ca dovadă că au studii superioare și, deci, își merită locul în Parlament.
      • Like 1
    • @ Adriana Negruti
      trebuie o dojenire ceva mai consistenta dar in zilele noastre chiar si dojenirea copilului e un delict si in mod sigur nu e corect politic
      • Like 1
    • @ Corina
      in societatile in suferinta , stanga, (adica masele de regula), se mai ajuta cu sindicatele;
      la lista cu PNL-dezamagire asi adauga si o dezamagire relativ la miscarea sindicala (ba chiar si la cea patronala)
      (scriind ma intrebam ce mai ramane, in afara variantelor utopice)
      • Like 0
    • @ corneliu apostol
      Nu e vorba de dojenire.Daca dojana vine de la un numar covarsitor de oameni care conteaza pentru ramasita de economie din tara, poate conteaza! Daca butucanosii pun labele pe putere si atatia oameni destepti si competenti nu-i stopeaza, inseamna ca nu avem capital intelectual ci avem vata in loc de creier.
      • Like 0
  • Anon check icon
    Nu o sa retraga nimic pentru ca nu are principii sau coloana vertebrala. E un sclav de partid si atat, un agarici, idiotul util pus in acea pozitie sa execute ordinele tatucului Dragnea si eventual sa "spele" din plagiatele colegilor sai de partid. Mai isi bat joc de o comisie care ar trebui sa se ocupe de plagiate, mai mint pe la A3, ne prostesc in fata, ne insulta inteligenta ca doar pot! Li se permite. Ce li se poate face acum? Lumea i-a votat.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult