Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Horia și Julien, învinși la milimetri și fracțiuni de secundă

Au pierdut titlul Statelor Unite de Vest și Sud băieții noștri – zic așa pentru că îl simt foarte aproape pe Julien Rojer. Două dintre cele mai bune dubluri ale lumii, Tecău-Rojer și Dodig-Melo s-au luptat ca niște blindate în atac frontal. Barajul de servicii, voleuri, retururi, smeciuri imparabile pe care îl fac toți cei 4, jucători de aceeași valoare, foarte ridicată, e aproape impenetrabil. Fisurile sunt milimetrice și durează o fracțiune de secundă. 

Am presimțit că nu va fi niciun break în acest meci. Totul s-a decis pe două-trei mingi. O dublă greșeală a lui Horia în primul set și alta a lui Julien în maxi-tie-break. Trăgătorilor de elită Ivan, sculptorul unor voleuri-bijuterie din poignet, paralele cu fileul, și Marcelo – un producător continuu de servicii nereturnabile, le-a fost de ajuns. 

Nu pot să mă supăr pentru astfel de înfrângere, meciul a fost atât de strâns și de frumos încât a devenit un scop în sine. Și n-am nicio îndoială că data viitoare, poate chiar la marele Open al Statelor Unite, pot să câștige Horia și Julien…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult