În România, obișnuința vetustă de a ascunde gunoiul sub preș este, în cea mai mare măsură, atitudinea instituțiilor publice atunci când se confruntă cu manifestări antisemite

Foto: Inquam Photos / Liviu Chirica

Mesaje sau acțiuni incitatoare la ură generate de antisemitism reprezintă o preocupare importantă pentru Comisia Europeană sau guvernele unor țări, precum Germania și Franța. În România, obișnuința vetustă de a ascunde gunoiul sub preș este, în cea mai mare măsură, atitudinea instituțiilor publice atunci când se confruntă cu manifestări antisemite. Și, ca tot ce nu se limpezește la vreme, situația poate fi caracterizată ca fiind contradictorie sau confuză.

Și pentru a nu rămâne în sfera înaltă și seacă a generalizărilor, să trecem la câteva exemple din viața cotidiană. Aici, mai dintotdeauna, ceea ce vedem sau aflăm din mass media nu se potrivește cu ce observă magistrații sau funcționarii din ministerul de interne. În 2018, casa memorială Elie Wiesel devastată de graffiti antisemite, cimitirul evreiesc din Ploiești vandalizat în 2021, cimitirul evreiesc din Huși vandalizat în 2019, cel din Reghin în 2017, cel din Reșița în 2005 și 2013, la București 2008 și 2017. Autoritățile, respectiv ministerul de interne a concluzionat că, exceptând faptele de la Reșița cu autor necunoscut, în toate celelalte cimitire au năvălit adolescenți. Pentru inscripțiile de pe fațada Casei memoriale Elie Wiesel a fost declarat suspect un cetățean care s-a deplasat tocmai din Râmnicu Vâlcea. Desigur că niciun eveniment nu s-a produs cu premeditare antisemită.

În aprilie 2016, Institutul „Elie Wiesel” a transmis o plângere către Parchet pentru mesaje instigatoare la ură (antisemite) publicate pe pagina de socializare a unui sublocotenent. El îndemna să se pună o bombă la acest “institut diavolesc”. În septembrie 2019, tribunalul militar a decis scoaterea de sub urmărirea penală și obligația de a presta timp de 60 de zile muncă în folosul comunității. O recunoaștere pe sfert? Oricum în decizie se argumenta că mesajul nu a fost urmat de faptă, drept pentru care… De altfel, pe parcursul anchetei suspectul a recunoscut că este autorul mesajului, iar UM unde activează a transmis la Parchet o caracterizare în care se susținea că ofițerul „s-a dovedit corect, sincer și demn de încredere și este un bun profesionist". De altfel, în perioada respectivă a și fost promovat la gradul de locotenent, așa cum reiese din documentele tribunalului.

Nici actrița Maia Morgenstern, amenințată fiindu-i viața, în martie 2021, pentru că este evreică nu a beneficiat de instigare la ură antisemită. Ea ar fi fost victima unei persoane cu tulburări psihice, informa ministerul de interne. Ce se întâmplă cu ancheta nu mai știm. Ca și în cazul casei memoriale Elie Wiesel din Sighet, nici mass media nu au mai urmărit, nici ministerul de interne nu a mai informat. Dar, de data aceasta, voci ale societății civile au condamnat ca antisemitism episodul de mai sus. Ca prin minune, pentru prima oară în 30 de ani, Camera Deputaților a votat o Declarație împotriva antisemitismului după mesajul incitator la ură primit de actrița Teatrului Național. Înseamnă că ceva chiar plutea în aer... Semnificativ, partidul AUR nu a participat la vot! A urmat în iunie glorificarea memoriei lui Ion Antonescu săvârșit într-o biserică din județul Vaslui și preluat în cele patru zări ale României de mass media. De ultimă oră, prefectura Harghita crede că a rezolvat problema bustului criminalului de război Albert Wass, de la Odorheiul Secuiesc. Preluând înscrisuri de la alte autorități locale, prefectura este convinsă că statuia este a “Secuiului rătăcitor”. Argumente simple și unele împrumutate din patrimoniul doctrinar al rasismului cimentează reacția prefecturii: 1. Albert Wass nu a fost secui și 2. bustul sintetizează trăsăturile secuilor... Numai că, dacă își făcea lecțiile mai bine, putea confrunta statuia cu vreo fotografie de-a personajului său și, mai ușor, căuta pe google și afla că sculptorul a turnat trei copii, două dintre ele se află în localități în Ungaria și pe soclul lor scrie negru pe alb Albert Wass!

Să trecem din lumea ireală a realității, în spațiul public al mesajelor instituționale. Aici situația pare că se inversează. Incursiunea prin statistici oficiale pare să zugrăvească cu totul altă realitate. Astfel, din ultimul raport al Agenției Fundamentale pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) aflăm că Ministerul public a raportat 22 (2017), 13 (2018) și 16 (2019) incidente antisemite. CSM deține însă altă cazuistică: 76 cazuri (2018), din care 55 soluționate și 34 persoane condamnate. Iar pentru 2017 raportează 41 de dosare. Undeva, ceva nu funcționează la aceste raportări. Ipoteza noastră este că în fapt raportările ar putea să facă referire la art 369 din CP, respectiv instigare la ură. Acesta însă excede manifestările de antisemitism.

Și mai greu de citit este statistica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării din același raport. Încercarea de a descifra pe ani tipurile de soluții ale sesizărilor considerate a fi discriminare bazată pe antisemitism, m-a dus într-o fundătură. Astfel, de exemplu, în 2019 din 14 cazuri, în 4 cazuri s-a demonstrat discriminare, 1 caz discriminare nedemonstrat și 3 nu au fost de competența instituției. Nu știm ce s-a întâmplat cu 6 cazuri. Ni se mai spune că 6 cazuri au fost închise și alte 6 nu s-au soluționat. Informația se referă la perioada 2009-2019 și situații lipsite de consecvență se regăsesc de mai multe ori (vezi tabelul nr 41 din Raport). De asemenea, CNCD afirmă că cele mai multe cazuri definite ca antisemite sunt cele în care au fost folosite simboluri naziste. În opinia noastră, utilizarea acestor simboluri nu reprezintă în mod automat un indicator direct sau explicit al unor reacții bazate pe antisemitism. În sine ele au o încărcătură mult mai amplă ce derivă din componentele doctrinare ale nazismului (antidemocrație, anticomunism, rasism etc).

Și un ultim aspect ne este oferit de clasările fără număr ale Parchetului la sesizările unor fapte care ar putea intra sub incidența OUG nr 31/2002 privind negarea Holocaustului, promovarea simbolurilor fasciste, legionare precum și memorializarea criminalilor de război. O statistică a Ministerului public relevă că în 2018 din 8 dosare soluționate, 7 au fost închise, iar în 2020 din 23 de dosare, 22 au fost și ele soluționate înainte de a ajunge în sala de judecată. Situația nu este diferită de anii anteriori. Raportul, după ce descrie procedural situația dosarelor inspectate, trage o serie de concluzii prin care recunoaște, fie și indirect, slaba eficiență a legii și propune revitalizarea cercetării juridice prin programe educaționale. Învățați, învățați, învățați este și crezul nostru. Bibliografia ar fi cazuistica de prin alte țări sau CEDO precum și istoria fascismului românesc, sub toate aspectele. Argumentele noastre se sprijină pe deciziile de clasare ale parchetelor, care poartă cu ele afirmații greu digerabile. De exemplu, clasare pentru că, deși fapta există, ea nu are o importanță socială semnificativă și nu se justifică costurile continuării procedurilor. Sau deși a făcut salutul nazist, făptașul a salutat soarele, în semn de pace... deși era îmbrăcat în uniformă legionară! Un alt făptaș ce face comerț online cu obiecte de îmbrăcăminte inscripționate cu simboluri fasciste nu cunoștea legea. Dar cum a aflat de ea în timpul anchetei, și-a cerut scuze și... firesc a fost iertat.

Prin urmare, din diverse surse instituționale apare că totul este sub control. Dar dacă încercăm să corelăm sursele, tabloul devine neinteligibil. Mai pe românește, informațiile se bat cap în cap cu realitatea. În acest context, imprevizibilul devine previzibil: pe 28 iunie, la Orăștie, județul Hunedoara, sinagoga monument istoric a fost supusă tirului la țintă cu pietre, bolovani și pietre din caldarâm. Previzibil, suspecții sunt adolescenți! Fără a fi conspiraționist, amintesc numai că, între 28-30 iunie, la Iași, se comemorau 80 de ani de la Pogromul cu 13 mii de victime.

În mod exemplar, România de ani buni arată o voință politică, dincolo de partide, de a preveni și combate antisemitismul. După modelul țărilor occidentale, în opoziție cu regimurile iliberale, regăsim instituții importante: deputatul evreilor este Înalt reprezentant al Parlamentului pentru combaterea antisemitismului și protejarea memoriei victimelor Holocaustului (2020), iar guvernul a desemnat un Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei (2021). În mai anul acesta guvernul a adoptat Hotărârea nr. 539 pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură pentru 2021-2023. O strategie în care educația este cuvântul cheie, educația tuturor. Iată că din 2004, de la Raportul Comisiei “Elie Wiesel” și până astăzi, vârful piramidei este structurat. Important este de a ne uita de sus în jos și de a configura baza.

Atâta timp cât manifestările de antisemitism sau negaționism nu vor fi recunoscute ca atare de către instituțiile publice responsabile, strategiile sau orice alte instrumente preventive vor rămâne o înșiruire de idei, puncte de vedere sau atitudini corecte. Dar fără acoperirea adecvată în politicile publice și practica instituțională. Cum spunea cândva președintele Iohannis, nu e suficient să ne reunim și să comemorăm, să invocăm memoria victimelor... Am amintit de președintele României pentru că voința politică de nivel înalt este de neînlocuit, dar numai ea nu este suficientă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp