(Foto: Inquam Photos/Octav Ganea)
„În țara-n care m-am născut” pare că totul funcționează pe dos și nu, nu fac nicio aluzie la Referendumul pentru „Adam și Eva”, deși eu sunt mai tradiționalist din fire. Există suficiente explicații istorice și științifice pentru lipsurile țării și ale poporului deopotrivă, însă, trecând peste toate teoriile, constatăm că în România se desfășoară o competiție stupidă între oameni pentru că unii dintre noi nu ne găsim locul în societate. Observăm că ne pricepem cel mai bine nu la ceea ce apare scris în job description-ul nostru, ci la treburile celuilalt.
Astfel, în țara noastră europeană (cu o clasică remarcă: sigur că sunt probleme, dar să nu generalizăm) descoperim că funcționarii publici fac afaceri, oamenii de afaceri fac administrație, politicienii devin ONG-iști și viceversa [...], iar jandarmii s-au apucat să scrie plângeri penale la DIICOT pentru lovituri de stat, înșfacă la ordin bucăți din atribuțiile SPP, în privința pazei premierului și a miniștrilor din cabinet și preiau elemente din predarea Bibliei și practica religioasă de la BOR.
Așa se face că a apărut un fenomen aproape paranormal în sensul că instituțiile publice au devenit un fel de partide politice. De facto, compoziția Guvernului a fost modificată fără să mai treacă prin Parlament. Alianța de guvernare este PSD plus ALDE plus Jandarmeria Română, care într-o altă formă a preluat în Guvern locul (ne)lipsitului UDMR. Care să fie explicația?
Fără să judec pe nimeni pot spune, din propriile mele experiențe de viață, că în administrația publică nu contează cât de prost sau ticălos ești în funcție de zodie. Oricum gândesc alții pentru tine, iar bietul funcționar devine un analfabet funcțional, dacă nu este deja. Aici, în acest domeniu, primează fidelitatea pentru șeful politic, nu pentru patrie și cetățeni. Putreziciunea fanariotă din administrația civilă a cuprins inclusiv instituțiile militarizate ale statului. Posibil că ierarhia militară este viciată prin concursurile de angajare aranjate, la fel ca peste tot în întreaga administrație publică locală și centrală.
În acest context sinistru, cum ar fi să fie instalate camere de supraveghere la toate concursurile de angajare de la stat ca în timpul examenelor de BAC? Credeți că dl. colonel Cucoş Gheorghe-Sebastian ar mai fi promovat concursul pentru funcţia de inspector general al Jandarmeriei Române dacă erau camere de filmat în sala de examen? Există posibilitatea ca dl. Cucoș să își fi stabilit singur subiectele de concurs, iar în acest fel a rămas dator d-nei Carmen Dan? Putem doar să speculăm, însă se pare că la noi, românii, un funcționar își plătește întotdeauna datoriile prin intermediul slujbei de la stat.
În timpul declarației de presă despre violențele din 10 august, în sala plină de icoane, dl. colonel Cucoş s-a afirmat mai degrabă ca un comandant al Jandarmeriei „Arhanghelului Mihail” decât ca un militar profesionist. A încercat să își ascundă incompetența și „greșelile premeditate” prin apeluri la divinitate și chemări patriotice. Un om de onoare își asumă responsabilitatea și face exact invers, pentru că faptele vorbesc despre sine, nu spune vorbe goale.
Treaba Jandarmeriei Române nu este să fie mașina de spălat rufele murdare ale dlui Dragnea sau să devină anexa PSD la guvernare și nici măcar să o ducă pe dna premier la aeroport să se întâlnească cu dl. Juncker. Atribuțiile Jandarmeriei sunt stabilite prin lege, dar cine ține cont de lege dacă aburii puterii le întunecă judecata stăpânilor politici?! Și mai trist este că, din păcate, situația Jandarmeriei Române este regula, și nu excepția din administrația publică. Până la urmă se pare că este mult mai ușor să preiei artificial responsabilitățile altuia, decât să îți faci propria treabă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Prodan a fost de mic, un copil deosebit. Adora norisorii pufosi de pe cer, fluturasii frumos colorati, buburuzele pestrite si floricelele galbene de papadii. La gradinita era recunoscut drept cel mai talentat "artist" la cartea de colorat si cel mai bun "modelator" in plastilina colorata... Parintii lui se mandreau cu el ( pe drept ) in fata presedintei asociatiei de proprietari si a colegilor de serviciu... La scoala insa, a fost mai dificil pentru personalitatea sa. Fire de artist, nu se impaca defel cu extragerile "radacinii patratului" anoste si nesfarsite ale matematicii, unghiurile mult prea ascutite ale geometriei, planurile periculos de inclinate ale fizicii sau mirosul vesnic sulfuros al chimiei. Toate acestea erau insa compensate cu dragostea lui pentru literatura ( povestea porcului si balada catelusului cu parul cret le citea la nesfarsit ), religiei ( nimeni nu recita ca el " Inger, ingerasul meu.." chiar si optsprezece ani ) dar mai ales orele de sport ( la care avea zece pe linie ) .
12 ani au trecut insa peste el, cu toate nenorocirile si corigentele nesarsit repetate, iar maturitatea l-a gasit calit si pregatit sa "ia viata in piept" ca un adevarat luptator.... De fapt, luptator suna prea agresiv. Mai degraba EROU...Pentru ca acesta era idealul sau in viata.
Visa cu ochii deschisi cum ar fi sa ajute: batranici la traversarea strazilor si caratul cosnitei cu cumparaturi, mamici, la urcatul caruciorului cu micuti in mijloace de transport in comun, pitici, in recuperarea balonului luat de vant, ba chiar si pisici, in alungarea catelului rau ce nu le-ar da pace. Si cum toate acestea se puteau materializa doar practicand o singura ( nobila ) meserie, a hotarat sa devina JANDARM. Sa stiti nu i-a fost usor sa-mi materializeze visul. Tatal sau ar fi vrut sa imbratiseze o meserie adevarata, barbateasca...membru in juriul "Romanii au talent", prezentator meteo la PROTV sau macar vatman sau frizer ( hair stilist )...El nu si nu. Si ambitia i-a fost rasplatita.
Au mai trecut ani, si Prodan, ajuns jandarm, reprezinta cu mandrie ( patriotica, evident ) institutia care ii asigura retributia si bineinteles, in viitorul ( nu prea indepartat - pentru ca Prodan avea deja treizeci de ani ) pensioara speciala atat de meritata... Si cand spun meritata, sa stiti ca nu persiflez pe nimeni. Am marturia a sute si sute de batrinici, mamici, pitici, chiar si pisici, ajutate de catre el, la nevoie.
Toate ar fi fost bune si frumoase, daca intr-o malefica zi nu l-ar fi lovit nenorocirea, ceasul rau...cateaua neagra ( pentru ca Prodan iubeste pisici, pitici, mamici si batranici ). Intamplarea aceasta nefericita, a reusit sa demoleze ideala lume a lui Prodan si sa-l ingenuncheze amarnic. Nu pot sa nu v-o relatez.
In acea fatidica zi, comandamentul a fost solicitat de catre o companie ( furnizoare de electricitate ), sa asigure cu oamenii sai, asistenta muncitorilor trimisi intr-o locatie rurala predominant locuita de catre cetateni de origini asiatic-indiene, pentru lucrari de debransare ( la cererea lor, evident ) de la reteaua electrica. Adica, sa le mai dea o surubelnita "la mana", sa mai tina de o scara, sa mai aduca o sticla de apa in zona... alea/alea ( vorba unei foarte inteligente si serioase prezentatoare tv ) Toata noaptea nu a dormit Prodan, la gandul ca a doua zi se va afla in mijlocul urmasilor lui Raj Kapoor. Intre noi, fiind vorba, Prodan adora muzica si filmele indiene, alaturi de desenele animate cu "Taurasul Ferdinand". Gandul ca urma sa aiba parte de un spectacol "live" cu personaje originale si nu figuranti colorati artificial protevisti il ametea, pur si simplu. Pana catre miezul noptii a vizionat zeci de clipuri video pe You-tube pentru a se familiariza cat de cat cu pasii de dans, a intelege ( cat de cat ) semnificatia miscarii mainilor si a unduirii soldurilor pe ritmul muzicii, astfel incat sa nu se faca de rusine daca ar fi solicitat sa se integreze ( O Doamne ) in coregrafie...Dimineata, la prima ora, s-a barbierit cu cel mai performant aparat al sau de barbierit, s-a spalat pe dinti cu cea mai rotativa periuta a sa, de dinti si si-a luat ( ca masura de protectie speciala si doua cutiute de Tic-Tac cu el ) pentru prospetime. Jandarmii au fost urcati in austerele lor dube si debarcati o ora mai tarziu, in locatia respectiva. Prodan a coborat din duba printre primii. Pregatise chiar si un mic salut in limba "romanes" si afisa un zmbet larg si calduros pe figura lui de jandarm de isprava.... Lovitura a venit naucitoare, cu atat mai mult cu cat a fost neasteptata. Un grup de zece, douazeci de tinere, mai putin tinere, mai mult spre batrane "doamne" de etnie, scandau zgomotos la adresa lucratorilor companiei de electricitate, baricadati strategic in "atelierul mobil" al firmei. Prodan, a crezut la inceput ca "doamnele" vor sa-i invite pe muncitori la un dans traditional, iar acestia, de teama de a nu fi sanctionati pe linie de serviciu ( pentru activitati fara legatura cu fisa postului ) au preferat sa se eschiveze..V-am spus de la inceput ca Prodan era o fire de poet, un iremediabil melancolic indragostit de semenii sai...Un cartof pe jumatate stricat trecut razant pe langa casca din dotare, l-a trezit la realitate. Mai bine nu-l trezea...Pentru ca dupa doar cateva momente, ca la un semn, tinerele, mai putin tinerele, mai mult spre batranele doamne, si-au ridicat setul de fuste multicolore din dotare, sub care lenjeria intima lipsea cu desavarsire, scandand slogane injurioase, cu conotatii sexul-implicite si cu exemplificari pe viu, ale zonele erogene evocate ...Un asemenea atac emotional cu un asemenea impact devastator nu-l preconizase nimeni.
Era deja prea mult, chiar si pentrul bravul si neinfricatul jandarm, Prodan. Privirile i s-au impaienjenit, muschii inimii au zvacnit dureros, picioarele l-au lasat...apoi nu a mai stiut nimic despre el, pana ce si-a revenit pe patul spitalului militar. O multime de aparate ii monitorizau functiile vitale si o muzica in surdina, ambientala ( pe manele duioase, de Adrian Minune ) incercau sa-l aduca intr-o stare mai mentala mai pozitiva, mai buna... mai ca la tzara. Medicul sef de sectie, cardiologul, anestezistul de serviciu si psihiatrul si patru asistente ( cu tot cu sora sefa ) il incurajau la unison sa deschida ochii...Prodan era distrus. Dragostea lui fata de semenii sai era grav compromisa. Grava agresiune fizica, dar mai cu seama cea verbala, il coplesise devastator. Lacrimile ii curgeau siroaie pe fata arsa de vant si calita in batalii...
A fost nevoie de o saptamana de supraveghere in rezerva spitalului, o luna de refacere la "Muntele Athos", alaturi de duhovnici spirituali ( posesori de suv-uri performante, asiatice, pentru a ajunge la sfintele chilii ), o vizita la "Sfantul Mormant", cu pozele si suvenirurile de rigoare si o luna de concediu pe o insulita discreta, artificiala si nisipoasa ( pret derizoriu ) in Dubai pentru ca bravului nostru personaj sa i se vindece, cat de cat, groaznica trauma suferita.
Din surse inca neconfirmate, de ultima ora, s-a aflat ca jandarmul Prodan a primit incuviintarea superiorilor sai, pentru a se pensiona- special- anticipat ( handicap emotional - special - de gradul unu ) si ca in curand, spre tristetea colegilor, prietenilor, pisicior, piticilor, mamicilor si bunicelor lui, va parasii definitiv jandarmeria.
Aceasta a fost povestea emotionala a DANjarmului ProDan, dedicata celor 169 de bravi militari danjarmi, agresati fizic si verbal de catre bestii cu chip uman si semnaturi sataniste ( cu diez in fata ) proiectate pe fatadele cladirilor publice. Sper ca autoritatile sa treaca la masuri exemplare, pentru ca astfel de silnicii sa nu se mai repete si propun infiintarea de urgenta u unui "Serviciu de Paza si Protectie Pentru Jandarmi" S.P.P.P.J. astfel incat aparatorii democratiei noastre originale sa fie si ei aparati la randul lor in fata elementelor destabilizatoare, huliganice si soroist ciocoiste.