Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Incendiul din Colectiv a cuprins tot Chișinăul

Ce se întâmplă acum în Republica Moldova s-ar fi putut întâmpla și în România. Ambele țări au fost marcate, după ieșirea din comunism, de un fenomen malign, generat de corupția generalizată, pe care l-am numit cândva disoluția autorității: clasa politico-administrativă, din ce în ce mai iresponsabilă, chiar disprețuitoare, față de populație, iar simplii cetățeni, din ce în ce mai neîncrezători în zisa clasă.

În 1998, scriam un articol intitulat „Tribalizarea României”. Spre asta ne-am îndreptat până prin 2005: politica dizolvată de corupție și înlocuită cu războaie naționale între clanuri.    

Așa ceva se petrece acum în Republica Moldova – toate soluțiile politice, în frunte cu cea europeană, sunt compromise de corupție. Cum se întâmpla în România până la sfârșitul anilor `90, cazurile Bancorex, Bankcoop, Banca Internațională a Religiilor etc., din băncile moldovenești guvernanții au făcut nevăzuți un miliard de euro. Șpaga, șantajul, hoția, traficul de influență au cancerizat până la măduvă întreaga societate. Nu mai există nicio autoritate politică, administrativă, profesională, morală la care cetățenii să facă apel. Incendiul, de felul celui din Colectiv, a cuprins tot Chișinăul. E posibil să se ajungă la război civil, ca în Ucraina.

De ce, totuși, în ciuda aceleiași uriașe crize de încredere în clasa politică, România încă e stabilă? Diferența esențială față de Moldova o reprezintă Justiția. Faptul că acum câțiva ani, la presiunea Washingtonului și Bruxellesului, s-a format o DNA capabilă să atace corupția la nivel înalt și au apărut judecători care s-au încumetat să pronunțe condamnări ale infractorilor cu ștaif din tot spectrul politic și de afaceri. Rețeaua furtului ca atentat la siguranța națională a fost, dacă nu distrusă, măcar destrămată parțial.

Dar, după momentul Colectiv, în care pușcăriabilii politico-financiari din toate partidele au făcut un pas înapoi, ei se regrupează acum pentru un nou asalt. Foamea de bani și de putere e mai mare decât teama de zăbrele.

Cum ar putea fi opriți? Soluția e aceeași, în România și în R. Moldova: apariția unor formațiuni politice noi, independente, născute din societate, alcătuite din oameni fără un trecut murdar, în stare să se gândească și la altceva decât la jefuirea banului public. Care să propună candidați fără bugete de publicitate enorme, mai mult sau mai puțin negre, gata să bată țara cu pasul, întâlnindu-se direct cu oamenii.

Desfășurarea alegerilor locale într-un singur tur de scrutin poate fi un bun prilej de a se impune pentru noii candidați, întrucât vechile găști de partid nu mai au la dispoziție un tur doi în care să se coalizeze monstruos.

Pentru Republica Moldova, cu Rusia în ceafă, s-ar putea să fie prea târziu. Iar dacă România amână să genereze acești anticorpi politici, cele două țări vor fi, mai devreme sau mai târziu, unite – în dezastru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult