Întrebat dacă unirea cu Republica Moldova este proiectul personal al președintelui Nicușor Dan în acest mandat, Eugen Tomac a răspuns: „Este una dintre prioritățile noastre să aducem Moldova cât mai aproape de România, da (...) Eu am avut mandat din partea președintelui României și am avut și acordul liderilor de la Chișinău să începem să construim proiecte comune privind apropierea celor două state.

În ultima săptămână, la Bruxelles s-au produs trei lucruri care, citite separat, par formalități diplomatice; dar care, așezate unul lângă altul, dezvăluie cea mai importantă mutare din parcursul european al Moldovei.

„Ne vedem la tanc”. E reperul pe care Vitali, ghidul nistrean, ni l-a dat cu o seară înainte de a porni spre Tiraspol. Nu la vreun turn cu ceas, nu la statuia vreunui ilustru scriitor sau lângă vreun palat în stil baroc. Bănuiam că excursia în Transnistria va fi diferită față de orice altă destinație vizitată până acum, știam că e unul din acele locuri din Europa răsăriteană cu conflicte înghețate, nu îngropate, însă voiam să aflu cum se traduce acest lucru în viața cotidiană a locuitorilor săi.

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, sociologul Remus Ștefureac a răspuns celor 10 întrebări scurte, adresate de jurnalistul Florin Negruțiu.

Moldova a judecat un om care a furat un miliard de dolari și a condus un stat capturat timp de un deceniu. L-a judecat în șapte luni, i-a luat banii și l-a băgat la pușcărie. Foto Profimedia

La Wine Paris 2026, unul dintre cele mai importante târguri europene dedicate vinului, România a bifat o performanță rară: să fie prezentă și, în același timp, să nu conteze.

Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a vorbit într-un interviu despre rețelele sociale și libertatea de exprimare, în contextul alegerilor, referindu-se atât la țara sa, cât și la România.

Pe lângă infrastructură de procesare și stocare, laboratoare de analiză fitosanitară, acces la finanțare pentru reconversie ecologică ne mai trebuie și o viziune. foto: Profimedia

Când obosea se punea la umbra unei tufe și scotea mâncarea pusă de mama în traistă. Uneori înainte de a mânca își dădea jos proteza, apoi desfăcea cârpele îmbibate cu sânge, căci proteza îi rodea carnea până la os, le așeza mai bine cu gândul că nu o să-l mai doară și nici nu o să-l mai roadă, mânca mâncarea, mulțumea lui Dumnezeu pentru tot și se ridica din nou pentru coasă. (Foto: Profimedia Images)

„Intervențiile cele mai grele nu au fost niciodată cele medicale. Rănile fizice, într-un fel sau altul, le gestionezi. Avem protocoale pentru ele. Mult mai greu e când te lovești de suferința emoțională.” foto arhiva Ninei Gindea