Republica a împlinit șase ani, vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie și că ne-ați urmărit live.

Copiii au rămas cu părinții, ei s-au ocupat să se conecteze, să știe ce să facă, pe ce să apese, ei i-au avut în casă, nu eu, in plus, pe mine nu mă doare capul pentru restul zilei.

Românul nu citeşte – o sentinţă ce creionează, ca pe o fatalitate, incapacitatea noastră viscerală de a ne delecta cu lectura. (Foto: Guliver Getty Images)

„Ne plac oamenii deschiși, cu chef de a experimenta, cu gust pentru nou, fără frica de a porni în expediții culinare. Credem că monotonia este antonimul fericirii...”

După prima lună, și-au mai cumpărat o mașină de cusut pentru a face față comenzilor. Și coseau amândoi. Apoi au angajat o fată care să-i ajute.

„Avem atât de mult talent peste hotare, trebuie să-i arătăm măcar vârful.” (Foto: Visual Artifacts)

Domnul Pașca spune că nimic de acolo nu ar fi fost posibil fără ajutorul meu și mi se înmoaie genunchii. Trag geaca pe stern cu mâinile, respir adânc, mă uit la toți oamenii strânși acolo, încerc să-mi controlez tremurăturile generate de frig, emoție și oboseală, sub picurii reci care cad pretutindeni. (Foto: Alin Cristea)

În cel de-al treilea an al Republicii am vrut să inovăm, să aducem viitorul acum.

România împlinește 100 de ani, Republica, 3. N-am să zic că învață acum să meargă, pentru că s-a ridicat, de la bun început, pe picioarele ei. În Republica se gândește, se scrie și se citește, activități din ce în ce mai nepopulare astăzi. Tinerii mei colegi, întemeietori ai acestui site, îmi comunică însă că este nevoie și de voce. De vocea umană, care poate da textului umbre și lumini, dincolo de cuvinte. De aceea, de acum înainte, o să mă și auziți câteodată.

Departe de lumea istoricilor, îl cunosc pe domnul Papacostea din prima mea copilărie, când venea vara să stea câteva săptămâni în casa bunicii mele materne din Sighișoara. Avea puțin peste cincizeci de ani și sosirea lui era mereu așteptată cu un soi de evlavie de toată casa. (Foto: Ziua de Constanța)