„Ne plac oamenii deschiși, cu chef de a experimenta, cu gust pentru nou, fără frica de a porni în expediții culinare. Credem că monotonia este antonimul fericirii...”

După prima lună, și-au mai cumpărat o mașină de cusut pentru a face față comenzilor. Și coseau amândoi. Apoi au angajat o fată care să-i ajute.

„Avem atât de mult talent peste hotare, trebuie să-i arătăm măcar vârful.” (Foto: Visual Artifacts)

Domnul Pașca spune că nimic de acolo nu ar fi fost posibil fără ajutorul meu și mi se înmoaie genunchii. Trag geaca pe stern cu mâinile, respir adânc, mă uit la toți oamenii strânși acolo, încerc să-mi controlez tremurăturile generate de frig, emoție și oboseală, sub picurii reci care cad pretutindeni. (Foto: Alin Cristea)

În cel de-al treilea an al Republicii am vrut să inovăm, să aducem viitorul acum.

România împlinește 100 de ani, Republica, 3. N-am să zic că învață acum să meargă, pentru că s-a ridicat, de la bun început, pe picioarele ei. În Republica se gândește, se scrie și se citește, activități din ce în ce mai nepopulare astăzi. Tinerii mei colegi, întemeietori ai acestui site, îmi comunică însă că este nevoie și de voce. De vocea umană, care poate da textului umbre și lumini, dincolo de cuvinte. De aceea, de acum înainte, o să mă și auziți câteodată.

Departe de lumea istoricilor, îl cunosc pe domnul Papacostea din prima mea copilărie, când venea vara să stea câteva săptămâni în casa bunicii mele materne din Sighișoara. Avea puțin peste cincizeci de ani și sosirea lui era mereu așteptată cu un soi de evlavie de toată casa. (Foto: Ziua de Constanța)

„Mesajul vechilor greci este foarte limpede: nu poți pretinde dacă nu te implici. În alte construcții politice, binele poate veni (sau nu) de aiurea – de la ”bunul monarh”, de pildă. Democrația este, însă, un mecanism care ne garantează că nu vom trăi, ca membri ai colectivității, mai bine decât merităm”, spune profesorul de istorie Dan Solcan. (Foto: Proiectul Merito)

Sumele au început să crească și ajunseseră, marți după-amiază, la aproximativ 40.000 de lei. Un bărbat s-a oferit să-i plătească în fiecare lună până la 1.500 de lei pentru chirie pe o perioadă de un an. Altcineva i-a oferit mâncare la un restaurant, timp de trei luni. Mai mulți medici au spus că vor încerca să-i repare dantura. Un brașovean va încerca să-i asigure un loc de muncă.

„Mi-e rușine că trebuie să povestesc de fiecare dată despre viața mea când sunt solicitat, dar ce să fac? N-am decât o singură viață, nu pot să vorbesc viața altuia!", așa a început Victor Rebengiuc dialogul cu scriitoarea Ana Maria Sandu. (Foto: Mircea Manole, Inquam Photos)

În anul centenar al Marii Uniri poate că ardeleanul S. Vaida ar trebui să învețe cu osârdie că neamul nostru din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș care a înfăptuit actul crucial de la 1 Decembrie 1918 n-a fost un neam sărac. A fost și bogat și deștept

Nu renunț pentru că, oricât de mici ar fi pașii pe care îi facem, ei sunt singurul drum spre înainte. Nu renunț pentru că știu că oamenii care se implică dincolo de interesele lor imediate sunt singurii care pot duce România mai departe. Nu renunț pentru că, dacă noi renunțăm, pierdem șansa de dezvoltare a acestei țări. Nu renunț pentru că asta dă cu adevărat semnificație vieții mele. (Foto: Guliver Getty Images)

Daniela Lica predă informatica de 25 de ani la Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești și a creat aici un centru de excelență unde copiii învață să programeze, un mic Silicon Valley.

„S-a întâmplat atâția ani să scriu zile și nopți, dimineața eram așa de obosit încât nu mai aveam încredere în ce am scris”, a povestit profesorul în timpul emisiunii „În fața ta” de la Digi24

Cum răspunde unul din cei mai mari filantropi ai lumii la întrebarea „e bine să dai unui cerșetor bani?”. Michael K. Hayde, într-un interviu pentru Republica: „Știți, în activitatea filantropică, oamenii cred că persoana care beneficiază de donație este <clientul>. Nu este așa, <clientul> este cel care face donația. Fară el, nu s-ar putea face nimic”.

România a dat Germaniei două premii Nobel, prin scriitoarea Hertha Muller și fizicianul Stefan Hell, ambii născuți și educați în România. „În orchestrele germane cântă atâția români, soliști, prim violonceliști, violonceliști, care ar putea să facă cel puțin două-trei orchestre filarmonice mari împreună dacă s-ar întâlni”, spune Hurezeanu. (Foto: Guliver Getty Images)

Într-un interviu exclusiv pentru treizecizero.ro, antrenorul Simonei Halep, Darren Cahill, a spus: „Mulțumiri pentru că o susțineți pe Simo. Să știți că sunteți norocoși. E o tânără nemaipomenită, care vă reprezintă țara cu multă mândrie și devotament”. (Foto: Guliver Getty Images)

„Nepoții nepotului meu vor apuca, poate, o schimbare care să mă facă și pe mine să mă bucur din ceruri”, spune actorul Victor Rebengiuc. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

După săptămâni de pauză, dureri la genunchi, tratamente uneori la fel de dureroase, nesiguranță, o înfrângere clară în fața lui Mladenovic și victorii relativ simple la jucătoare mai slab cotate, Simona avea nevoie de un meci dur, câștigat greu. I l-a oferit puternica australiancă Sam Stosur, adversară bine cunoscută Simonei, dar greu de contracarat când îi iese jocul.

„Atunci când s-a creat acest sistem industrial al școlii, în care intră în clasă 30 de inși și stau acolo șapte ore, nu s-a gândit nimeni că elevii ar trebui să vină cu plăcere”, spune Dumitrel Toma, care predă filosofie la Liceul „Danubius” din Călărași. Este încă o voce care vorbește despre infinitele probleme ale școlii românești, însă acest profesor este o parte a soluției.

„Eu am trăit toată viața în corupție” mi-a spus tatăl meu cu câteva zile în urmă. I-am răspuns:... (Guliver Getty Images)

Timp de 30 de minute am prezentat la Târg un slide show, „Discover Romania”, în care am arătat fotografii din diverse părți din țară și am spus povești despre România. Acest lucru a stârnit un interes mare, copleșitor. (Foto: http://visitromania.no/)

Sună telefonul, acum două zile: „Francisc, ai cumva numărul de telefon al lui Marian, omul fără adăpost de pe Calea Victoriei? Am primit mai multe invitații anul acesta pentru a petrece revelionul, dar am hotărât să stau acasă și să îl invităm pe Marian să petreacă revelionul împreună cu noi; duș, haine noi și cină”.

Acum patru ani, No Limit, o trupă de hipoacuzici (persoane cu deficiențe de auz în diferite forme), se făcea remarcată după ce a apărut pe scena de la Românii au talent cu un spectacol de breakdance. Între timp, generația de atunci a terminat liceul, lăsând în urmă o grupă proaspătă de dansatori fără auz, cu vârste de 15 - 19 ani. (Articol și fotografii de Larisa Baltă)

„Dacă mai spui la toată lumea că îți aduc dulciuri de la fabrică, o să mă prindă și o să mă închidă", îmi spunea îngrijorată mama, în anii '80. Nedumerită, am întrebat-o cu o crudă candoare: „Pentru cât timp?" (Inquam Photos/ Octav Ganea)

Mă uit înainte – ce va fi, greu de estimat. Cui predăm ștafeta? Vom crește o generație de bărbați care, ancorați în realitățile mileniului trei, cu toate consecințele derivate de aici, vor ști totuși că este eroic să nu dezertezi așa de ușor dintr-o responsabilitate?

„Îmi spuneau periodic că o să o pățesc. Îmi aduceau aminte că pot să îmi facă rău fizic. Că pot să mă omoare, că despre asta era vorba, chiar dacă nu foloseau întotdeauna cuvintele astea”, spune doctorul în silvicultură Mihail Hanzu despre anul petrecut la Ocolul Silvic Valea Frumoasei Săliște.

Nu credeam, când am plecat de la Gândul, că nu voi mai arunca nicio privire înapoi. Cum nici de Adevărul nu mă mai leagă niciun regret. După un sfert de veac de gazetărie, la Republica mă simt, în sfârșit, liber.

Domnul Popescu se uită la mine, dar mai mult la umbra mea. „O facem, Claudiu, dacă tu zici că putem, o facem.”

Ești o persoană deșteaptă. Mai deșteaptă decât cred profesorii tăi, colegii sau șefii tăi. Ești o persoană puternică. Mai puternică decât cred părinții tăi. Ești o persoană remarcabilă. Chiar dacă toți îți spun că este mai sigur să fii ca ceilalți. (Inquam Photos/ Stefan Sandu)

Luni. Grevă în sistemul sanitar. Reușesc să cad și să îmi rănesc mâna stângă. Merg la Spitalul de Ortopedie Foișor. Intru în curte. Liniște și întuneric. Paznicii (de la o firmă privată), își mâncau cuminți ciorba în gheretă. La urgențe, doamna de la recepție îmi ia buletinul. (Foto: Inquam Photos)

Primul este tipul geek. Este ciudatul care stă tot timpul cu nasul în calculator. El tot timpul programează. Nu-l interesează fotbalul și nici ieșirile în oraș cu băieții. Ceilalți doi l-au luat în echipă pentru că vor să dezvolte un soft pe care să-l vândă în toată lumea. (Foto Guliver/Getty Images)

Cred că acestui popor i-ar prinde extraordinar de bine să fie mai pozitiv. Să trăiască cu speranța că se poate și mai bine și că va fi mai bine.

Adrian Bejan, profesorul de inginerie mecanică de la Duke University care a formulat o noă lege a fizicii, legea constructală, a vorbit la Universitatea Politehnică despre cea mai recentă carte a sa: „The Physics of Life: The Evolution of Everything”.

Amazon România inaugurează noul centru de dezvoltare si tehnologie. Potrivit declarațiilor oficiale vor fi create, în următorii trei ani, 400 de locuri de muncă permanente.

Mi-e dragă tare. Nu e dintre artiștii cu juma’ de normă. Nu prea are de-a face cu lumea pe care noi o știm. Nu știe nici ea de unde vine și încotro se îndreaptă și nici nu pune mare preț pe altceva decât pe însuși drumul dintre aici și acolo. Sensibilitatea îi dă putere. Vulnerabilitatea îi dă strălucire. Deriva îi arată noi teritorii. 

Putem avea noi ambiții mari, dar fundamentate, nu simple declarații de intenție sau strategii și masterplan-uri pe hârtie? Putem construi ceva complex, ceva mare, ceva important? Ce anume ar fi lucrul ăsta, care ar fi șansa noastră să excelăm?

„Meseria mea este viața, cântecele mele mă cântă, rolurile mele mă joacă și poeziile mele mă spun. Acestea sunt ocupații ale mele, meseria mea care este viața” (Ioan Gyuri Pascu)

„Se vede structura interioară a jurnalistului inclusiv în știri, din felul în care își alege cuvintele, din numărul de predicate folosite. Acolo e vorba de mine, de tine. Și atunci mai important decât existența unor redacții pe care să le admirăm, mai important decât finanțarea în presă, este caracterul ziaristului”, spune jurnalistul Teodor Tiță, președintele juriului Superscrieri.

„Discriminarea împotriva persoanelor cu deficiențe este reală, există prejudicii, mentalități, atitudini...” (Alexandru Bologa, medaliat cu bronz la judo la Jocurile Paralimpice de la Rio)

Laura Bretan a „strălucit cu o interpretare angelică a „O Mio Babbino Caro””, se arată pe pagina de Facebook a America's Got Talent. În aceste momente, votul care va decide câștigătorul show-ului de un milion de dolari este în desfășurare în SUA. (Foto: Guliver Getty Images)

Dintotdeauna, actorii au măsurat valoarea artei lor în aplauzele publicului. Însă această răsplată imediată se poate dovedi înșelătoare, a văzut Andi Vasluianu.

„Am avut momente în care am plâns, mă durea când îmi făceam elementele, mă învinețeam. După care mă uitam în oglindă și îmi ziceam: Dar pentru tine te duci acolo. Și îți place asta. E normal că e greu”, spune Anca Bucur.

„Acest proiect a început ca o soluție reală de a-i face pe străini conștienți că existăm, că putem oferi o experiență de călătorie unică, într-un loc în care ne-am păstrat tradițiile și obiceiurile, unde mâncarea este sănătoasă, aerul este curat și peisajul o binecuvântare”, spune fondatoarea Discover Bucovina. (Foto: Flavius Paul)

„În momentele dificile, îmi spun că mai pot și mai găsesc un strop de energie ca să merg mai departe. În timpul alergării, sunt eu cu mine, cu corpul meu, cu respirația mea, cu durerile mele și atunci încep să fac o legătură între spiritul meu și mine”, povestește Tiberiu Ușeriu.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat vineri că din banii pe care BNR îi virează anual la buget ar putea fi alocați cinci milioane de euro pentru Cumințenia Pământului. (Foto Inquam Photos / David Muntean)

„Ce știu sigur e că gloria nu e ușor de dus, e la fel de greu de dus ca eșecul. Și cine crede că succesul e ușor și în momentul ăla nu mai ai nicio problemă, trebuie să afle că succesul este o presiune enormă”, spune producătorul de film Ada Solomon.

De ce sunt importante medaliile lotului sportiv olimpic al României? Pentru că ne motivează, ne arată că mentalitatea de învingător e o chestiune de atitudine, voinţă, muncă şi seriozitate, că putem privi în afară nu cu obişnuita aroganţă ce maschează o fatală lipsă de încredere, ci cu speranţa că fiecare dintre noi putem birui obstacolele. (Foto: Guliver Getty Images)

Diana (23), Paul (21) și Claudiu (27) sunt trei tineri, care în momentul în care citești acest text, sunt plecați într-o călătorie până în Mongolia și înapoi. Cu mașina, în 12 țări, timp de 39 de zile, parcurgând 13.425 km. (Foto: Guliver Getty Images)

#OnTheEdge. În următoarele săptămâni vei putea cunoaşte oameni speciali, oameni care şi-au depăşit limitele şi care au ales să meargă înainte cu un singur gând: să-şi trăiască viața aşa cum aleg.

Valentin Maior: "Declicul pentru mine a fost în ziua în care am stat 11 ore la coadă la vot la ambasada României de la Paris - eu locuiesc la Paris."

La 49 de ani, Răzvan Gelca este cel mai în vârstă antrenor al lotului olimpic de matematică din SUA. Majoritatea colegilor săi antrenori i-au fost la un moment dat elevi și a împărțit cu ei moștenirea pe care a adus-o din țară: 120 de ani de Gazeta Matematică

Până la ultima minge am tremurat pentru Simona! În ciuda victoriei în două seturi, 7-6, 6-3, a fost un meci pe muchie de cuțit tot timpul. (Guliver Getty Images)

Simona a câștigat acest meci uriaș chiar când începusem să cred că-l va pierde. (Guliver Getty Images)

Sunt cărți care aduc mici bucurii în viața de zi cu zi, care te șlefuiesc, te rafinează, cărți care spun câte ceva despre lucruri pe care nu le-ai știut, despre lucruri pe care poate că nu ai știut că nu le știi.

Din nou, nu pentru haita de hateri: e un capitol deloc simplu din tenis jocul împotriva unui adversar rănit. (Guliver Getty Images)

Oamenii calzi pe care i-am întâlnit în România sunt cei care au făcut diferența în trăirile pe care le-am avut în această țară. (Guliver Getty Images)

L-a dus pe Ionuţ la psiholog. Primul s-a uitat scârbit când a văzut că e vorba de un copil aşa sărac, al doilea a acceptat cazul pro bono: sunt oameni de toate felurile pe lume. A umblat cu Ionuţ şi mama lui pe la doctor, stând la cozi şi învăţând-o pe mama lui Ionuţ cum să ceară informaţii pe înţelesul ei. (Foto: Silviu Panaite/ Dela0.ro)

Generația mai tânără folosește social media într-o manieră inteligentă și construiește comunități și afaceri care vor schimba societatea în care trăiesc. (FOTO: Guliver Getty Images)

„Dincolo de calea ferată” nu e un film important (raportat la ce se întâmplă în cinemaul românesc recent și chiar la filmografia regizorului), nici un film prost, poate doar un eșec. (Foto: cinemagia.ro)

„Culmea e că părinții mei nu înțeleg ce fac eu aici, chiar azi i-am chemat să vadă cum îmi petrec ziua. Ei nu au experiența acestor lucruri, dar mă susțin, însă nu înțeleg foarte bine ce fac”.

Cum este posibil ca într-o țară privită cu atâta suspiciune să fiu primită cu atâta ospitalitate și căldură? Vorbesc despre cât de bine îi primesc românii pe oaspeți și pe străini în casa și în țara lor și despre cât de bine mă simt atunci când mă aflu în România sau printre românii din străinătate. (Guliver Getty Images)

Aș vrea, tocmai de-asta, să am banii lui Abramovici! Bine, poate nu numai de-aia! Ci și pentru a-i cumpără Micăi Bradeanu buchetul ăla imens de flori pe care îl merită! Și limuzină în care să-l transporte! Și casa în care să-l păstreze! (FOTO: Pagina de Facebook CSM București)

Ulterior, mi s-a spus că sunt prea bătrână pentru a gusta astfel de glume (proaste) sexuale explicite, iar ei prea tineri ca să nu o facă. (Foto Guliver/Getty Images)

Formula sfertului Simonei cu Irina a fost aproape matematică: Irina e mai puternică, lovește tare, dar din așezare, Simona e mai iute, dă bine din mișcare.

Când vorbim de bogăție, ne gândim de obicei la bani. Dar ei nu sunt un semn al bogăției unei societăți decât dacă membrii ei au convingerea că pot fi obținuți prin muncă, asumare de riscuri, sacrificii, investiții etc. Altminteri accentul e doar pe îmbogățire prin noroc, tunuri sau cumetrii.

De multe ori, inima mea a plâns în România, când m-am gândit la rădăcini și la cum au fost ele amuțite în trecut, în anumite situații. (FOTO: Oana Pavelescu/Inquam Photos)

Daniel Lixandru ne face să ne amintim de vecinii săritori de altădată (Guliver Getty Images)

Confiscată visceral de interminabila telenovelă de la Opera Națională București, lumea muzicală românească tocmai a ratat cu succes întîlnirea cu centenarul Menuhin. (Foto: PastDaily.com)

A început să circule de ieri pe Facebook o poză cu profesorul Leon Dănăilă stând cu ochii închiși în metrou. Nimic din înfățișarea pe care o poartă în public nu trădează excepționalul pe care îl atribuim acestui om.

Susțin că ar trebui demarată o mișcare și o campanie care să spună „Acesta este Bucureștiul”, căci identitatea orașului meu european favorit nu este exprimată suficient de eficient încă, iar cei din afara României știu destul de puține despre capitală. (Inquam Photos/ Adel Al-Haddad)

Dacă a fost posibil ca matriarha chimiei românești, Elena Ceaușescu, să ajungă doctor inginer al Politehnicii din București și Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic Regal din Londra, și asta fără ajutorul lui Dumnezeu, cum să nu onoreze patriarhul doctor inginer în tămâie (tot chimie) Daniel știința și tehnica românească?

„Oscar și Tanti Roz”, cartea lui Eric Emmanuel Schmitt, este în prezent cea mai citită carte de către corporatiști, într-un top întocmit de Bookster, serviciul care închiriază cărți, pe bază de abonament, angajaților din marile companii din România.

Vreme de aproape 30 de ani a fost campion de motorsport și este considerat unul dintre cei mai buni piloți pe care i-a avut România. Îl întreb cum de a reușit să fie primul atâtea decenii, cum de n-a fost tentat să renunțe la un moment dat, pe traseu.

Românul bolnav de românism percepe asediile la excepţionalitatea statutului de român drept atacuri de lezmajestate asupra fiinţei naţionale (Foto: Le Monde)

„De la an la an aveam impresia că evoluam în direcția bună. Nu-mi aduc aminte să fi fost deprimat de sosirea zilei de mâine, eram mereu cu fața înainte”, spune Adrian Bejan

Tiberiu Ușeriu a câștigat cel mai solicitant ultramaraton din lume, desfășurat la Polul Nord, pe o distanță de 566 de kilometri, la temperaturi de -40 de grade Celsius. Alți doi români, Andrei Roșu și Vlad Tănase, au terminat în tandem pe locul trei cursa imposibilă (Foto: Pagina de Facebook Andrei Roșu)

V-aţi cumpăra o maşină japoneză făcută de români? Nu, nu un nume consacrat, tradus la Pitești sau Craiova. Închipuiți-vă o marcă de mașină nou nouță, de care n-ați auzit, să-i zicem Okamura, concepută și realizată în Japonia, de o echipă de români care locuiesc acolo. Ați cumpăra-o?

„De multe ori, profesorii nu conștienți de stilul de învățare continuu schimbat de la generație la alta. Iar ce facem noi este să încercăm să îi facem să înțeleagă cum e auditoriul, care sunt nevoile copiilor și ce aspirații au și să își plieze metoda pe cerințele reale din clasă”

Cea mai pare parșivenie a sistemului a fost să ne facă să uităm că politica este de fapt un act natural, uman, un gest de implicare, o datorie. A face politică nu e nimic mai mult decât a ridica mâna și a spune celor din jur „Am un plan, am o idee și cred că e bună pentru comunitatea noastră”. (Foto: Guliver Getty Images)

Mulți internauți români got butthurt, adică au sărit de fund în sus la zicerea lui Bernie Sanders: „Today, people living în Bucharest, Romania, have access to much faster Internet than most of the US. That`s unacceptable and must change”.

Aflat pe un pat de spital departe de țară, ultimul Rege al României trece prin momente grele. Anunțul de astăzi al Familiei Regale potivit căruia Suveranul se află într-o stare de sănătate foarte gravă obligă la un arc peste timp, care a început acum 89 de ani, la București, odată cu prima urcare pe tron.

Vindem incultură. Toți o facem. Zilnic. Măcar puțin. Că n-avem bani. Dar cine are tupeul s-o spună? Aveam 20 de ani și mi-era atât de teamă că nu-mi plătesc chiria și părea o scuză atât de bună. Eram iresponsabilă. Eram 5 euro, bitte (FOTO: Domestic Film)

Cât timp prevederile din domeniul fiscal vor fi ambigue, interpretabile, pline de excepții și mult prea complicate pentru plătitorul de taxe – companie ori persoană fizică – sentimentul contribuabililor va fi de neplăcere în relația cu ANAF. (FOTO: Octav Ganea/Inquam Photos)

„Toate observațiile pe care le avem despre gravitație se potrivesc perfect cu teoria relativității. Dar, aplicând aceste legi la materia pe care o observăm, obținem ceva care nu se potrivește deloc bine în anumite situații” (FOTO: Guliver Getty Images)

După patru ani în China, Andreea Batros, 31 de ani, a pornit de curând, împreună cu prietena ei Flavia Scînteanu, 26 de ani, o afacere cu covoare din lână realizate manual, sub marca „Dare to Rug”. Au investit 10.000 de euro și se așteaptă la vânzări de 40.000 de euro în primul an. (Foto credit The Fab Squad)

Doi buni prieteni, un fost corporatist și un publicitar, și-au pus în gând să revitalizeze tradiţia producţiei de bere în micile fabrici locale şi să îşi facă loc printre multinaționalele care domină piaţa autohtonă, evaluată la 1,8 miliarde de euro. (Foto Facebook/Zăganu)

Mi-a fost limpede, de la prima întâlnire a grupului, că planul Ministerului este acela de a păstra un cadru predictibil pentru anul viitor și de a ne invita pe noi – oameni proaspeți și cu viziune din societatea civilă - să gândim, în afara sistemului, modele curriculare bune doar de experimentat, pilotat prin tabere de vară sau nu mai știu ce realități paralele.

Vlad Alexandrescu vrea să propună Administrației Fondului Cultural Național înființarea unor rezidențe de creație pentru scriitori și artiști. În prezent, România este singura țară din Europa în care nu există astfel de burse

42 la sută. Ăsta e procentul creșterii traficului platformei Republica.ro.

Ce se întâmplă acum în Republica Moldova s-ar fi putut întâmpla și în România

N-am scris nimic ieri despre dezastrul în fața chinezoaicei Zhang pentru că mă durea ce-o fi fost în sufletul Simonei. Știu starea groaznică pe care ți-o dă o asemenea înfrângere – în primul moment, îți vine să te lași de tenis

Platforma Republica a avut luni ziua cu cei mai mulți vizitatori unici de până acum.

Un robot mătură în lung și în lat podeaua în căutarea unor bile pe care să le pună apoi în niște tuburi înalte. E un fel de cutie cu pereți laterali de alubond și cu un steag dacic desenat pe un panou de plexiglas aflat în față. I se spune Tancul

Cum este, de fapt, gândită funcția de manager al teatrului? (FOTO: Cornel Putan / Inquam Photos)

În timp ce mulți dascăli fug de școlile din comunitățile sărace, profesorii din programul Teach for Romania se îndreaptă cu inima deschisă spre ele și reușesc să facă în fiecare zi diferența (Fotografii de Dragoș Savu)

Îmi place ideea de top 5 pentru că am întâlnit-o într-o carte foarte simpatică, „High fidelity”, scrisă de Nick Hornby

Trecând pragul încăperii în care mă aștepta, sever, domnul profesor, am știut că nu mai e cale de întors. În camera întunecoasă din bulevardul Schitu Măgureanu mă întâlneam pentru prima oară în mod conștient cu destinul. (Foto: Guliver Getty Images)

1977, Wimbledon: Așa era așteptat românul Ilie Năstase. Imagini spectaculoase din arhiva Getty Images cu eroi din România

Cu doi ani înainte să devină cunoscut de o țară întreagă pentru numerele sale de magie, mentalistul Cristian Gog intra în viața unor vârstnici uitați de apropiați

Eu, în fiecare miercuri, mă duc în Ferentari. (Marius Dumbraveanu / Inquam Photos)

Cristi Ciorcilă este comentatorul care a primit cele mai multe aprecieri din partea comunității Republica (FOTO: Guliver Getty Images)

„Dragă Moș Crăciun, numele meu este (...) am 10 ani și sunt elev în clasa a IV-a, la școala nr 179. Vreau să-ți spun că anul acesta am fost un copil cuminte și am obținut rezultate bune la învățătură”

Surpriza din cutia de pantofi: când copiii primesc darurile nu li se spune niciodată că acestea sunt de la Moș Crăciun. Ci de la alți copii și de la părinții lor.

Într-o trăsură de lemn, amplasată în centrul orașului Satu Mare, o tânără face clătite. De ce o activitate atât de comună a ajuns să fie premiată de Ambasada SUA, citiți în continuare.

În România, societatea civilă a aşteptat să fie chemată la Cotroceni, nu a avut ea însăși capacitatea de a genera un val de încredere care să se transforme într-o forță generatoare de inițiative proprii.

Tragedia de la Colectiv este cel mai recent exemplu românesc că internetul leagă o comunitate. În România, protestele sociale din 2012, cele de mediu din 2013, cele generate de votul din diaspora din 2014 sau cele anti-sistem şi anti-corupție din 2015 își au originea în organizarea pe facebook.

Terfelirea demnității cuiva înseamnă anularea libertății interioare, adică ucidere cu bună știință a acelui suflet. Liceul nu ar trebui să fie cimitirul tinereții nimănui. (Foto: jsu.osubb.ro)

„Toată lumea ne spunea: `Dar voi sunteți o firmă mică, trebuie să vă faceți un birou într-o garsonieră și, după ce strângeți niște bani, vă mutați într-un apartament`”

Sorin Sfîrlogea este comentatorul care a primit cele mai multe aprecieri din partea comunității Republica (FOTO: Guliver Getty Images)

Topul celor mai apreciate articole publicate în Republica în ultima săptămână cuprinde texte semnate de Nae Caranfil, Cristian Tudor Popescu și Alina Kasprovschi

Dragă Nicu, aici, în România, există un fel de „rușine” în a recunoaște că tu sau copiii tăi munciți și studiați în același timp.

De pe la jumătatea lunii noiembrie, începem să primim telefoane la fundația pe care o conduc: „Am vrea să facem un brad la o casă de copii, ne recomanzi una?”

În urmă cu o săptămână, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, a devenit tată. La câteva zile după aceea, i-a scris fetiței sale nou născute o lungă scrisoare, una în care spunea că, pentru ea, vrea să schimbe lumea

În timp ce spectatorii se scurg în sală ocupându-și locurile, într-un spațiu dezafectat din podul clădirii teatrului, mă sărut interminabil cu o tânără actriță studentă...

Naționaliștii nu iubesc altceva decât pe ei înșiși, practică amorul de sine în grup, sub lozinca dragostei de țară. Naționalii, în schimb, înțeleg și acceptă că țara suntem toți.

De câte ori, după ce ai ieșit din sala de teatru, răvășit sau extaziat sau pur și simplu bucuros, cu sufletul ușor și mintea revigorată după ce i-ai văzut pe Actori și după ce ți-a plăcut Spectacolul, mai încerci așa ceva reîntors la identitatea ta civilă? De câte ori în viață? (FOTO: tnb.ro)

Primul preot care mi-a dăruit creioane să scriu și trecătorul grăbit ce a lovit cu piciorul în mingea mea cea nouă, aflând după aceea că era unul dintre cei mai mari fotbaliști din Brașov - o parte din România mea.

Legea Educației a fost modificată de 60 de ori în ultimii 20 de ani

Cum ar fi ca și la noi să poți să alegi și să culegi singur câte fructe de pădure vrei, apoi să te relaxezi cu familia la un gratar, la poalele muntelui?

În 2011, Steli Andrei, o tânără care lucrează la o companie multinațională ajungea în satul Buești din județul Ialomița.

Prea puțini dintre profesori se interesează și de sufletul elevilor lor, indiferent dacă sunt la gimnaziu sau liceu (FOTO: Guliver Getty Images)

Cunosc un absolvent de liceu de 18 ani care a intrat în Saatchi and Saatchi din Londra și i-a spus managerului de HR: „Voi lucra gratis pentru voi timp de șase luni și apoi mă veți angaja”.

Cunosc un absolvent de liceu de 18 ani care a intrat în Saatchi and Saatchi din Londra și i-a spus managerului de HR: „Voi lucra gratis pentru voi timp de șase luni și apoi mă veți angaja”.

Dacă ne uităm mai atent la ultimii ani, vedem semnele unei alte revoluții. O revoluție profundă, care ne implică în număr mare și care se construiește pas cu pas, cu fiecare decizie responsabilă și participare civică a noastră. (FOTO: Guliver Getty Images)

Într-o seară, dau peste un concurs de talente la televizor, în care juriul îi transmite concurentului: Ai trei de da, mergi mai departe!

Joi mi-am luat țeapă. După erorile de start cu dl Baciu și dna Guseth, respectiv cu programul de guvernare, părea că Guvernul Cioloș mai făcuse una nefăcută, ba chiar gogonată, cum mi se părea mie atunci, la cald.

Revenirea, prin o nouă analiză, făcută de alt Consiliu Național de Etică, la dosarele de pagiat „albite” ale unor figuri publice, ar fi un semnal încurajator. Infrastructura eticii în sistemul universitar ar trebui regândită.

„E un lanț al lăcomiei. Antreprenorul este lacom, apoi îl intâlnește pe cel de dă avize care este lacom, apoi primarul de sector e lacom, primarul Capitalei e lacom, premierul e lacom, și dacă măcar unul dintre ei și-ar fi făcut treaba, tragedia nu ar fi apărut”

Horia Tecău și Florin Mergea sunt mai mult decât mari jucători: într-o țară în care până și ideea de model e făcută praf, sunt modele umane și profesionale pentru tinerele generații. (Foto Guliver/ Getty Images)

Și iată cum PIB-ul cu care ne lăudăm că este peste media europeană, ne apare ca rezultat al unei nedreptăți cumplite: 250.000 de companii profitabile trag pentru enorma parte neprofitabilă a economiei.

Simt imediat dacă nu scriu pe limba mea. Degeaba arată bine, dacă e ceva artificial acolo, ceva construit printr-o meșteșugeală a scrisului și nu din pofta și bucuria scrisului

Cred că terorismul de azi are mai multe puncte de plecare, fanatismul religios fiind doar unul din acestea.

Impresionant. Acesta este cuvântul care descrie cel mai bine ce am simțit după primele două zile de la lansarea Republica.ro. Vă mulțumim pentru mesaje, apreciem criticile, am notat sugestiile și le punem în aplicare.

A circulat pe internet, recent, un spot genial. Vi-l recomand, dacă nu l-ați văzut încă. El m-a făcut să mă întreb cât ghinion să aibă și oamenii aceștia dintre Prut și Nistru?

(Foto Guliver Getty Images)

“Nu plânge, Ramona! Fii tare! Gândește-te la Alex! …Gândește-te la copilul tău…” ( Foto Guliver Getty Images)

Vlad este bancher la Viena. Zilele acestea și-a luat liber și a revenit în România, unde sprijină grupul de criză la transferul cât mai multor răniți de la Colectiv în clinici de specialitate din Europa.

Atentatele de la Paris au adus, cel puţin pentru o mare parte dintre cei din news feed-ul meu de Facebook, o serie de reacţii care atrag atenţia asupra similitudinilor dintre aceste incidente şi #Colectiv.

România trebuie să înveţe din aceste două evenimente faptul că sunt cel puţin două domenii – sănătatea şi ordinea publică & siguranţa naţională – care au nevoie de o abordare nouă.

- Știți ce înseamnă CNN? O glumă veche revine în actualitate odată cu dezbaterea democrată: iată ce am văzut la TV, alături de compatrioții mei americani.(Foto Guliver Getty Images)

În urmă cu 20 de ani, preda la Brașov o profesoară de engleză care își întreba elevii exact ce nu știau. Habar nu aveau cum de reușește mereu, dar voiau neapărat să afle. Într-o zi, i-au descoperit secretul. Și atunci au iubit-o.

Am trăit o jumătate de secol - și poate și acum -în inerția unei idei extrem de toxice, transportată cu inocență de la unul la altul, în aparent inofensive forme de limbaj de tipul ”școala te face om”.

Bine ați venit! Republica este un loc al jurnalismului de calitate. Este spațiul în care dezbatem, în care ideile și argumentele contează, iar oamenii de valoare sunt cei aduși în față.

Acum, la Paris sau la Berlin, la Londra și la Moscova, se schimbă percepția, se întăresc mijloacele de apărare și supraveghere. (Foto Guliver Getty Images)

Cu oamenii trebuie să reînvăț să vorbesc, într-un efort pe care-l socotesc necesar, fundamental, al întoarcerii de la creștinismul obiectiv la cel uman. Pentru că e limpede că în România nu ne-am pierdut creștinismul, cât omenia. (Foto Guliver Getty Images)