dirijorul Yannick Nézet-Séguin / foto: Profimedia
Primul meu text pe Republica pe anul acesta aș fi vrut să fie despre dirijorul Concertului de Anul Nou de la Viena și atât, dar se pare că nu se poate.
Dirijorul canadian Yannick Nézet‑Séguin (foto) a oferit o prestație excepțională, dar și unică în cadrul Concertului de Anul Nou de la Viena 2026. De mult timp, anul începe cu această manifestare muzicală clasică din lume. Atipic a fost anul acesta că, la sfârșitul concertului, auditorul complet vrăjit de dirijor a scos telefoanele pentru fotografii și filmări. O lume întreagă a fost fascinată de frumusețea concertului. Presa din lumea întreagă a lăudat prestația artistică a dirijorului.
Și ce face o parte dintre români? Nu toți, doar o parte - suveraniștii, auriștii, credincioșii absoluți, care ar ucide în numele credinței lor pe cei care nu sunt ca ei, nu cred ca ei, nu respiră ca ei. Au aflat că dirijorul e homosexual și au dezlănțuit jihadul împotriva lui. În timp ce o lume întreagă și civilizată îl aplaudă, la noi curge veninul, înjurăturile, execuțiile virtuale. Mulțumesc Domnului că sunt doar virtuale!
Habar nu aveau că există o sală Sala de Aur a Musikverein în capitala Austriei, habar nu aveau că acolo se ține în fiecare an concertul de Anul Nou. Nu i-a interesat că de anul acesta concertul a fost urmărit, pe lângă cei din sală, de o sută cincizeci de milioane de oameni din toate țările lumii, nu i-a interesat că dirijorul a adus un suflu proaspăt în interpretarea de anul acesta. Ce treabă au ei cu suavitatea muzicii, cu deschizătorii de drumuri, cu cei care clădesc ceva în lumea aceasta?! Nu au nicio treabă. Ei sunt inchiziția modernă și vor ca dirijorul să moară, să fie schingiuit, să dispară pentru păcatul de a fi homosexual.
Știu că e în zadar, dar trebuie să le spun că dirijorul nu a apărut la concertul de Anul Nou pentru că este altfel decât majoritatea, nu acesta este criteriul de a accede în sferele înalte ale artei, deși suveraniștii& auriștii& fanaticii cred asta, ci pentru că este un artist excepțional, cu o carieră în spate manifestată în cele mai înalte instituții ale lumii în domeniu și nici nu o să rămână în istoria artei pentru că a aparținut unei minorități sexuale, ci pentru că este un artist desăvârșit.
Despre Ceaikovski e o notă de subsol a biografiei lui că a fost homosexual și a suferit imens din cauza aceasta, dar știe toată planeta interesată de muzică clasică despre „Lacul lebedelor”, „Spărgătorul de nuci” sau „Frumoasa din pădurea adormită”. Mie, personal, îmi place cel mai mult să ascult Simfonia numărul 6, „Patetica”. Romantismul ei duios dureros îmi spune o poveste. Am descoperit-o datorită profesorului de filozofie din liceu și de atunci m-am îndrăgostit de ea iremediabil. Profesorul mi-a vorbit despre ilustrul compozitor Ceaikovski, fără a spune un singur cuvânt despre viața lui personală. Asta am descoperit mai târziu, citind cărți despre viața lui. El însuși considera că suferă de o boală, se autocondamna, a încercat să se sinucidă, s-a căsătorit, a încercat să ducă o viață normală. Până și „Patetica” lui am perceput-o mai profund, după ce am citit câte ceva despre el. Toată această dramă a vieții lui e uitată, e nesemnificativă pentru iubitorii de muzică, sau semnificativă în măsura în care i-a îmbogățit suferința vieții personale freamătul romantic al muzicii. Tot ceea ce contează e că a rămas în urma lui o operă genială.
Tu, cel care înjuri, ai auzit de Alan Turing!? A fost un mare matematician englez. E părintele informaticii. E cel care a descifrat codul secret de transmisiuni al Germaniei naziste și a salvat mii de vieți scurtând războiul cu doi până la patru ani; cel puțin așa susțin experții în domeniu.
Nu a fost răsplătit pentru asta. Era homosexual și Anglia incrimina această faptă în timpul vieții lui. A fost pedepsit cu castrarea chimică ca alternativă la închisoare. Până la urmă s-a sinucis cu cianură.
Azi sunt filme despre viața lui și i se recunosc meritele, doar că e mult prea târziu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp




Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Legi, morală, proteste anti nu fac nici cât o ceapă degerată.
Cum spunea părintele Virgil din parohia de care țin, povestind cum a fost el în tinerețe la o vizită de înfățoșare în casa unei domnișoare ce-i fusese propusă :
- Dac-am văzut că nu mișcă nimic, mi-am băut cafeaua și vișinata, le-am mulțumit gazdelor și pe-aici ție drumul..
Apropo, știți bancul cu Enescu..?
Concret, dacă omul nostru nu se dă în stambă și nu se-apucă de dirijat și parade gay, îl aplaudăm la concerte, ca pe-atâția alți artiști mari.
--------------------------------------------------------------
Tot pentru CTP, apropo de călătoria în timp.
În lumea viselor nu ne-mpiedicăm de timp și nici în Realitatea obiectivă. Se poate călători lejer..
M-am trezit din somn strigând tare la tata, deși în Realitate n-am făcut-o niciodată, iar din ianuarie 2012 nici n-aș mai fi avut cum..
În "Summerland" se poate orice, ca-n tulburătorul "What dreams may come" (1998), cu Robin Williams.
Altfel, eu văd lumea ideilor, formulată de Platon, ca fiind informația care călătorește peste tot în Univers, pe calea undelor. Unii o receptează uneori și spun că au revelații, sau că sunt loviți de geniu.. Da' mai rar..
În Odisea Spațială, Kubrick imaginează un monolit misterios apărut peste noapte lângă grupul de maimuțe. Și s-au deșteptat, ca-n imnul nostru..
Și poate că Găurile alea negre nu doar se fâsâie emițând acea Radiație Hawking.
Poate că le scapă și ceva din informația înghițită în timp, care-ar putea conține particule inseparate cuantic de perechile rămase afară. Sus spinul ! Jos spinul ! Hai cu Qubitul ! Atâta timp cât entropia Găurii cică n-ar fi zero, de ce nu ?
Dar părăsind fizica specifică Universului nostru drag, să ne întoarcem la Realitatea Obiectivă, posibil abstractă, matematică, în care timpul nu există (ca-n vise).
Dacă acceptăm că noi "vedem" doar o proiecție, putem specula că aceasta nu e unica posibilă. Că pot fi o infinitate de proiecții, de lumi paralele care nu se pot intersecta decât accidental. De unde și unele fenomene neelucidate..
În Universul ne-Newtonian totul este energie, frecvență și vibrație (Tesla dixit) cu materia reprezentând vibrațiile joase, iar informația pe cele mai înalte.
Energia modelează materia, iar informația o comandă. (Bine-ar fi ca și-n politică să..)
Atomii fizici sunt făcuți din vortexuri de energie care se învârt și vibrează în mod constant, de unde și ideea de Univers imaterial.
Tesla îndemna încă din secolul trecut la studierea fenomenelor ne-fizice, ca sursă importantă de progres pentru viitor.
Adică tot ce derivă din legile fizicii Newtoniene reprezintă doar un caz particular, asociat Universului așa cum îl știm. Ce-o fi însă dincolo de percepția noastră ?
Nimic ? N-aș zice..
Iar Bohr se amuza zicând : "Dacă mecanica cuantică nu te-a șocat profund, înseamnă că nu ai înțeles-o".
Așadar cu corpul fizic nu, dar în vis sau cu aripioare de înger (în varianta să zicem optimistă..) poate c-aș putea sta la un pahar de vorbă cu Brătianu, că la Majestatea Sa nu-ndrăznesc să visez.. (Nici la o replică de la CTP)
Dar simt cum mă împunge Săgeata timpului (ca-n "Muma lui Ștefan cel Mare"), la pachet cu incertitudinea și lipsa de informație, așa că mă opresc aici.
"- Dar deschideți poarta, chelnerii m-ajung.
Bucătari cu furculițe, pe la coaste mă împung.
- De ești tu acela du-te înapoi
și mai ad-o sticlă s-o bem amândoi." (nu știu autorul, dar versurile astea circulau..)
P.S. Apropo de "Țevușca și bucățica de dronă" m-aș întreba câți americani l-ar mai vota pe Trump, dac-am putea da timpul înapoi, dar mi-e frică de răspuns..
Unul dintre ele e simpaticul și frumos coloratul Pește Clovn, care trăiește în simbioză cu anemonele, dar și în multe acvarii.
Ei bine, toți indivizii se nasc masculi, dar pot deveni femele, funcție de împrejurări.
Se cheamă Hermafrodism protandric. Așa că mai ușor cu pianul, natura are imaginație..
si cu sufletu’n rai …
Păcatul este al ambilor, și cei care îl condamnă ca homosexual și cei care îl "apără".
Nu m-a interesat că e gay, n-am observat că are unghiile date cu ojă decât când mi-a spus mrs. Mi-a plăcut suflul nou pe care l-a adus și atât. Nici Ceaicovski, nici Turing nu au fost definiți de orientarea sexuală, aceasta a fost "redescoperită" și "sanctificată" de cei care consideră că îi pot folosi ACUM drept "sfinți martiri"!
Să fim serioși, până la film nu auzise majoritatea despre "sfântul Alan, patronul curcubeilui" ci doar, unii, de specialitate, despre MATEMATICIANUL Alan Turing...
Nici popularizarea excesivă exclusiv ideologică nu le face bine, Turing este redus la " homosexualul Turing*, Ceaicovski din compozitor genial devine "homosexualul neînțeles" și atât iar dirijorul, a cărui orientare nu interesa pe nimeni până s-o menționeze FIX PRESA devine doar "ăla care a ajuns acolo că e gheu"!
Terminați cu propaganda și vor termina și ceilalți cu injuriile. Simplu, cauză-efect!