Foto: Inquam Photos
Astăzi, la Vatican, Papa Francisc a rememorat în cuvinte frumoase vizita sa în România. Prilej de a ne aminti, la rândul nostru, ce a însemnat vizita Suveranului Pontif în România.
Iată cum am trăit-o eu la Iași:
Dumnezeu a pregătit orașul pentru venirea Papei: o ploaie torențială, puternică, pe alocuri cu gheață chiar, s-a asigurat că totul este curat: străzile și aerul sunt împrospătate și curățate minuțios. O liniște lină domnește peste oraș. Oamenii merg cuminți spre zonele centrale pentru întâlnirea cu Papa. Merg în liniște. Oamenii formează partea vie a orașului. Dacă ploaia a spălat străzi, clădiri și a împrospătat aerul, lacrimile din ochii oamenilor au spălat sufletele pentru o întâlnire unică: Papa e la Iași! Totul e curat. Totul strălucește! Întâlnirea poate avea loc.
Papa Francisc:
E urmașul lui Petru în scaunul Bisericii Catolice? E un șef de stat? Sau e doar un om? Papa e… toate acestea la un loc. Dar aș spune, că e om înainte de toate! Om care încearcă să fie și să se poarte cât mai aproape de definiția omului în creștinism. Papa e om: e blând, vine smerit, împarte iubire, îndeamnă la împăcare, la a merge împreună, îndeamnă la pace. Binecuvântează țara și orașul. Apoi, da, este conducătorul Bisericii Catolice, e conducătorul Statului Vatican, dar aceste funcții pe care le ocupă vremelnic strălucesc astăzi datorită sufletului omului, care este veșnic.
- „Noi aparținem unii altora, iar fericirea noastră personală se realizează făcându-i fericiți pe ceilalți. Toate celelalte sunt povesti.”
- „Atunci când oamenii nu se vor mai iubi deloc, atunci va fi cu adevărat sfârșitul lumii. Căci fără iubire și fără Dumnezeu nici un om nu poate trăi pe Pământ.”
Plâng… Cuvintele Papei Francisc rostite în Iași redau demnitatea acestui oraș. Ne arată ce este normalitatea creștină într-o Românie dezbinată de politicieni. Căci, cu mai puțin de o lună în urmă, un politician a sosit în același oraș, cu dube de jandarmerie și cu garduri de fier să împartă orașul în două, să-și protejeze simpatizanții și să sfideze și să umilească un întreg oraș. A lăsat în urmă mizerie și ură între cele două părți. A creat dezbinare, dezamăgire, frustrare…
Plâng… Cuvintele Papei Francisc rostite în Iași redau demnitatea acestui oraș și spală rușinea unui miting petrecut tot aici cu nici o lună în urmă. Papa a binecuvântat orașul, a readus speranța în sufletele oamenilor, a reinstaurat pacea.
Ieșenii au început o nouă săptămână cu conștiința civică luminată: a fost votul din 26 mai care a arătat României întregi un județ Iași departe de culoarea roșie și care susține lupta anticorupție. Apoi Iașiul a organizat impecabil vizita Papei: 150.000 de oameni în liniște deplină și fără nici un protest, deși personalități politice controversate, huiduite cu numai câteva săptămâni înainte, au participat și ele în primele rânduri la vizita papală. Am rămas senini: am sorbit până în adâncul sufletului binecuvântările, lumina și împăcarea transmise de Suveranul Pontif. Dar asta nu înseamnă că uităm sau tolerăm corupția. Nu înseamnă că nu vom continua să luptăm pentru autostradă, pentru un oraș european, pentru normalitate. Am primit lumină, încredere și putere să continuăm să rămânem verticali în lupta noastră.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar deh , PR-ul e PR
Si oamenii intotdeauna tind sa accepte pe cineva care le intelege slabiciunile si nu le condamna(me included, desi stiu ca nu e bine)
Am fost la Vatican in 2007.
Din cite mi-aduc aminte Papa Ioan al II-lea era deja mort.
Pe panoul cu pozele Papilor mai erau 2 locuri libere.
Daca consideram ca Papa Benedict a ocupat penultimul loc inseamna ca acest Papa este ultimul.
Interesant este ceea ce va urma dupa el.....
Iar cuvintele Papei dovedesc,că bunătatea și inteligenta ,coroborate,nasc perle ale gândirii.Intr adevăr,fericirea noastră,chiar daca nu conștientizăm,se bazează pe existența legăturilor interumane și atinge apogeul prin iubire.Indraznesc,totuși,sa adaug,că nu doar dăruind iubire,ci și primind.o,ne desăvârșim sufletește și accedem spre tărâmul fericirii.Si,extrapolând puțin,sfârșitul lumii personale e dat de singurătate.Atunci omul înțelege că toate lucrurile care aveau sens pentru el și păreau esențiale pentru atingerea fericirii sunt de fapt insignifiante in raport cu afecțiunea.Baza fericirii e iubirea,și doar daca ea există putem savura darurile vieții ce uneori ne dau iluzia că reprezintă motivul fericirii noastre.Te poți bucura de pasiunile tale,de realizările profesionale,doar daca fondul tau sufletesc are liniștea data de binele celor dragi,bine ce deschide aripile fericirii.Caci daca intr.o zi toți oamenii dragi ar dispărea toate bucuriile vieții s.ar risipi și sufletul ar cunoaște prăpastia nesfârșită a suferinței.Asadar,fericirea e chiar langa voi,e in conexiunea dintre voi și oamenii iubiti,e in zâmbetul dăruit de copil,in îmbrățișarea partenerului,in mângâierea părintelui,in sprijinul prietenului,in bunătatea omului întâlnit pe strada.