Liana Alexandru

Cum îi învățăm noi, părinții, pe copii regulile, cum le creștem răbdarea, cum le mai cultivăm ambiția într-o realitate în care telefonul mobil e generator de plăcere instantă, de adicție și de pseudo-cunoaștere? Mircea Miclea spune că un copil, capabil să vorbească bine fără să cunoască gramatică pentru că mintea funcționează extrăgând regularități, învață din ceea ce vede, în primul rând din felul în care se poartă acasă părinții cu el. Și dacă el gândește ‘hedonist’, cu alte cuvinte e tentat în mod natural să facă doar ceea ce-i place, părintele trebuie să se gândească mereu la ceea ce-i folosește copilului cu adevărat. Foto: Kathleen Finlay / ImageSource / Profimedia

Premiera spectacolului ‘Zeițe de categoria B’, care aduce în capitală de la Cluj, de la Oradea și de la Botoșani, trei actrițe nemaipomenite: Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdo și Silvia Luca- chapeau! pentru ocazia acestei memorabile întâlniri - s-a lăsat cu plâns recent la Teatrelli. Și-am văzut în sală actrițe și oameni de teatru de toate vârstele.

Dacă unii dintre copiii noștri s-ar opri brusc din creștere la 7, la 11 sau la 15 ani, dacă unora nu le-ar mai crește până la maturitate o mână, un picior, sau, cine știe, chiar capul după standardele cunoscute, ori ar începe să nu mai vadă, să nu mai audă sau să nu mai poată vorbi, iar acestea ar deveni, ca în Eseul despre orbire al lui Saramago.... (Foto: Monkeybusiness Images / Panthermedia / Profimedia)

Cam cât noroc să ai după ce-o faci lată în halul în care-am făcut-o eu? (Foto: Cristina Modreanu Facebook)

E un montaj greu de integrat dacă n-ai văzut nici măcar o punere clasică în scenă la „Pescărușul” ori n-ai citit vreodată ceva din Cehov.

E adevărat, copiii citesc puțin azi. „Nu mai citesc” e un fel fățarnic de a le pune copiilor în seamă ceea ce cifrele oricărui an editorial reflectă în mod special din realitatea adulților. Pentru că nu copiii nu citesc, ci vasta majoritate a adulților. (Foto: Ovidiu Dumitru Matiu/ Inquam Photos)

Nu s-a luminat bine de ziuă și doar drumul unește cerul spintecat în două lumi. Traversăm câmpul înghețat prin dreapta soarelui care stă să răsară, cu luna la capătul stâng al unei nopți ce nu se dă dusă. E aproape o oră de mers până la Sintești dacă pornești cu noaptea-n cap din centrul Bucureștilor, fără ambuteiaje. Foto: Getty Images

Aparent educativă, menită să ne arate prin însoțiri explicative unde și cum trăiesc în mediul lor natural acele specii de după gratii, această activitate e la noi perfecta ilustrare a disonanței cognitive în care ne aflăm. (Foto: Inquam Photos / Alexandru Busca)

În câteva sute de locuri, cele mai sărace ale României, în suburbii, la periferii dar, mai ales, în sate, copiii au fost însoțiți programatic în universul cărților.

A doua zi pe seară a venit un rezultat. Am primit un email de la o adresă medicală, am deschis și am citit mare în buletinul de analize: POZITIV. În stânga, erau un nume de bărbat și un cod numeric al unui cetățean născut în anii ‘50. (Foto: Facebook Liana Alexandru)