Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Dac-ai vedea o femeie dezgolindu-și în biserică sânul, ai alunga-o din lăcașul sfânt?

Foto: George Călin/Inquam Photos

Când mi-am botezat copilul, am fost obligată să mă lepăd de Satana înainte să intru în incintă într-un ritual ca o exorcizare medievală. Dacă n-ai simțul umorului, poți face o cădere nervoasă. Chiar e sinistru. Sub patrafirul unui om de la care mama tânjește ca un copil o vorbă bună, a trebuit să mă lepăd metodic de păcatul de a fi femeie. Nu vreau să deschid cutia Pandorei. Cei care mă citiți, poate și cei mai evlavioși dintre voi, știți cât de împovărătoare pot fi la ortodocși ritualurile, ce mult îți pot îngreuna momentele de trecere, când vrei să faci un legământ de iubire, când îți creștinezi un copil, când îți înmormântezi un părinte.

Papa Francisc, Piața George Enescu

Aceste gesturi ceremoniale, de la scufundatul pruncului cu capul în cristelniță, la tămâiatul colivei și aruncatul găleții peste groapa mortului, toate sunt acte inadecvate, culese din preistorie până în ev mediu, care ne fac azi să ne îngrozim de biserica noastră și ne îndepărtează de ea pe zi ce trece.

Nevoia sufletului de mângâiere e colosală, valul de emoție cu care ne revărsăm pe Facebook și în rețelele sociale cu atâta patimă arată ce mare e dorința omului de înțelegere, de recunoaștere și de acceptare. Ne aruncăm inocenți în public sub priviri necunoscute, dar nu ne-am duce tainic să primim mângâiere de la cel care descifrează cu inima misterele Universului? Din păcate, la noi, nu te lasă obiceiurile.

O femeie își dezvelește în biserică sânul, preotul oprește slujba și lasă femeia să alăpteze. Se coboară o liniște adâncă ce te strânge cald ca pântecul înaintea facerii. Nu știi de unde vine, dar te ia și te îmbrățișează. Nu te strivește. Te înalță, nu te doboară. Am văzut scena asta în Catedrala Sfântul Iosif și am plecat de la acea ceremonie contaminată. N-am crezut că preoți care slujesc după dogme milenare pot traduce atât de actual cuvântul Sfintei Scripturi; părinți care predică în spiritul, nu în litera legii se pot pleca smerit în fața omului, a femeii, fără să se simtă umiliți. Ca atunci când Suveranul sărută picioarele rivalilor din Sudan, intră în casa lui Fidel Castro, mângâie mamele care au făcut avort și lasă enoriașilor ușa deschisă, deopotrivă pentru despărțiri și dragostea de-același sex.

De asta îl iubim pe Papă fără să fim catolici. Pentru omul smerit care se așează în fața noastră. Pentru că nu se pune mai presus de niciunul dintre noi. Dacă-l chemi la tine acasă, te face să te simți în rai, merge supus, nu umblă cu Merzanul, ci cu Dacia ta, nu-i plac palatele, la Vatican doarme-ntr-o cameră modestă. Oricât de mic, de sărac ai fi, te simți mare lângă el, important. Biserica Catolică a renunțat la rituri de mult, a simplificat relația cu omul și prin liderii săi din ultimele decenii a arătat că mai presus de religie e iubirea, chiar și atunci când nu crezi în Dumnezeu.

Și BOR a făcut un pas uriaș înainte primindu-l în casa ei pe Capul Bisericii Catolice, dar mai are multe de reformat. De la descurajarea riturilor barbare locale, care nu sunt specifice nici măcar ortodoxismului, la eliminarea aroganței în relația cu enoriașii și a complicității cu politicienii corupți, biserica noastră are nevoie de refacere ca de duh sfânt, ca să poată supraviețui. Ne-a pierdut pe mulți și nu din vina noastră...

Avem nevoie așadar și de Papă și de popi. De o biserică ce nu înalță catedrale, ci spiritul din noi, care educă în oameni bunătate, nu frică de păcat, care predă în școli istoria religiilor, nu dreapta credință, care ne ascultă fără judecată de sus, care ne primește indiferent de orientare sexuală sau interes pentru familia tradițională. O biserică ce prețuiește femeia pentru că nu e supusă, ci egală bărbatului. Nici păcătoasă din născare, nici murdară că sângerează când a dat rod. Care o lasă să intre, să vorbească și chiar să predice în ea, ca un păstor de inimi sau ca un predicator de frumos. Sau ca o mamă, și-atât.

Avem nevoie de Biserica noastră, iar vizita acestui pământean smerit e un dar miraculos pentru mulți dintre noi care încă mai cred în om, dar nu mai cred în Dumnezeu.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • @ L. Alexandru - "Dac-ai vedea o femeie dezgolindu-și în biserică sânul, ai alunga-o din lăcașul sfânt?" - slaba intrebare - daca biserica are amenajata o sala speciala pentru femeile care alapteaza, acestea s-o foloseasca - daca nu, au dreptul canonic sa stea acasa cu copil cu tot ....... - si-apoi, numai pentru "reforma" asta(si altele asemenea) cu intreruperea serviciului divin pentru alaptarea la fata locului, n-ai de ce sa ai incredere in sacerdotii maximi, de orice varianta religioasa, daramite sa-i mai si iubesti, papa si-a inceput cariera(si si-o continua pana la capat) cu calugaria iezuita ....... - mai citeste prin istorie, sa vezi cine au fost si-au ramas iezuitii ....... iar cu patriarhii treaba sta asemanator (vezi catedrala asa-zisei mantuiri a neamului) si celelalte ispravi ....... religia e o notiune suspecta si-un fapt complicat ....... - religia, nu D-zeu.
    • Like 1
  • Bun articol, dar as dori sa fac o precizare in legătura cu botezul:
    Lepădăturile nu sunt pentru mama, tata sau nași. Lepădăturile sunt pentru prunc care nu poate vorbi, prin urmare nașii mărturisesc in numele pruncului. Foarte multi dintre Compatrioții noștri critica crunt BOR. Este adevărat ca nu ne putem mândri cu ceea ce fac mai marii BOR, dar cât facem noi, fiecare in parte pentru a trai așa cum ne învață Mântuitorul nostru Hristos? Haideți sa fim noi exemplu de viața duhovniceasca iar mai marii BOR sa învețe de la noi.
    • Like 1
    • @ John Snow
      - ma baiatu' - nu mai scrie, ca nu stii ce scrii - trebuia sa pui acolo "lepadarile" - vezi ca nici scoala nici popa nu te-a invatat limba romana - nu intentionez sa te umilesc, dar mai studiaza vreun dictionar, sa vezi ce-nseamna cuvintele, nu le scrie cum iti vine ......... auzi tu, Ion Zapada ........
      • Like 1
  • No, bun articol; cam multi habotnici pe aici; totusi, e nevoie si de catedrale -dovada ca si Bartolomeu si Papa au venit-, dar de ce asa inalte? (Ma intreb, nu ma mir.)
    (Intre noi fie vorba, de ce credeti ca femeile sunt satane sau invers? Sau am inteles eu gresit?:"Când mi-am botezat copilul, am fost obligată să mă lepăd de Satana înainte să intru în incintă într-un ritual ca o exorcizare medievală. Dacă n-ai simțul umorului, poți face o cădere nervoasă. Chiar e sinistru. Sub patrafirul unui om de la care mama tânjește ca un copil o vorbă bună, a trebuit să mă lepăd metodic de păcatul de a fi femeie.")

    • Like 1
  • Papa asta-i cool, dar institutiile bisericesti (de toate felurile, din toate religiile)sunt pline de coruptie, paraziti, oameni ramasi mult in urma cu mentalitatea si moralitatea moderna si bineinteles bani multi, multi ca altfel nu-i afacere buna si la ce rost. Religia este o psihoza ce ni s-a bagat pe gat cu forta (cu crima ) pana ne-au sufocat si indoctrinat de nu stiu cate generatii mai trebuie sa treaca, ca sa scapam de aceasta boala a mintii si fricii. ''Religia s-a instaurat atunci cand cel mai ticalos. l-a intalnit pe cel mai naiv''.
    • Like 0
  • ce are a face alaptatul cu senzualitatea, ce are a face mima smerieniei papale cu credinta, ce are a face institutia bor plamadita din directiile securitati comuniste cu mucenicia martirilor romani sub tancurile sovietice. ce are a face acest articol scris de un diletant spiritual cu viata vesnica? paralelizati politicalul corect uman spiritual cu logica divina. amestecati lucrurile fara sa aveti habar de invataturile Bibliei. clamati superioritatea antihrismului papal asupra demonismului bor. dar nu aveti nici cea mai mica intentie spre adevarata pocainta. venerarea veniri papei in ro este congruenta cu pupatul moastelor. intre falsitatea catolica si cea ortodoxa nu e nici o diferenta. ambele tabere sunt in subordinea acelorasi demoni. catolicismul dezvinovateste pedofilia si homosexualitatea, ortodoxiei ai place coruptia. nici uneia nu ai place Dumnezeu. la fel si dvs. toata omenirea are la dispozitieBiblia si constinta dar prefera sa plece urechile la invataturi strambe. nimeni nu face exceptie. poate ar fi mai bine sa lasati reflectiile spirituale gen papa vs bor si sa va ocupati de cocalarismul politic si social.
    • Like 2
  • Dan Dinu Dan Dinu check icon

    În legătură cu ritualurile şi ceea ce spuneţi, anume că "Biserica Catolică a renunțat la rituri de mult", îmi vine greu să cred că un om inteligent, ca dumneavoastră, nu a înţeles ceea ce chiar şi vulpea micului prinţ al lui Antoine de Saint-Exupéry a înţeles: "- Avem nevoie de rituri! Să nu întârzii! Să vii mereu la aceeaşi oră! Dacă voi şti că vii la ora patru, încă de pe la trei voi fi fericită. Avem nevoie de rituri ... " (am parafrazat şi scurtat citatul). E drept, vulpea nu se referea la ritualuri de exorcizare ci la întâlnirea ca ritual cu bucurie anticipată aşa cum marile sărbători ortodoxe sunt precedate de o „înainte-prăznuire”.

    Chiar aşa de neînţeles şi de traumatizant a fost acel ritual de lepădare? Din descrierea dumneavoastră pare mai degrabă ritualul, destul de dur, e drept, asumat de naşa de botez care „girează” micul creştin, lepădându-se de satan (satan - potrivnic).

    Dar şi acela are o explicaţie. Scurt spus, el presupunea asumarea rupturii de orice condiţionare impersonală, fatalistă, superstiţioasă, demonică şi ideologică a vieţii.

    Dacă vă sunt cunoscute volumele folcloristului şi etnografului Marian Florea, atunci aveţi o idee despre noianul de superstiţii populare şi limitările drastice la care te supunea observarea lor. Folclorul, când treci dincolo de balada lui Toma Alimoş, are şi o parte mai puţin agreabilă, anume în superstiţiile şi practicile sale de-a dreptul vrăjitoreşti, aşadar condiţionate demonic.

    Ritualul incriminat de dumneavoastră te angaja la ruptura de toate superstiţiile, în esenţă, la ruptura de toată vanitatea, minciuna şi „potrivnicul” vieţii. Poate că nu îşi atingea scopul deplin dar trimitea, totuşi, demonicul în periferic, în marginal, în crepuscul. Reperul spaţial şi axiologic al satului rămânea turla bisericii şi nu hornul solomonarului.

    Vă ofer o mostră, e drept, sub formă literară, a ceea ce putea să însemne sclavia superstiţiilor. E un citat dintr-o povestire scrisă de un preot scriitor (i-am fost elev), inspirată din viaţa unui sat doljean - Bâlta, satul natal al scriitorului. Iată citatul:

    "Târziu de tot s-a auzât că-n noaptea nunţii a fost bâlci mare ... . Că, mă rog, când să se dezbrace şi ea, ca să încăldurească lângă el, mă rog, a început să-şi scoată din păr şi de la brâu diferite alea: păpuşi cu capul tăiat, bricege ascunse în păr, alte păpuşi cu ochii scoşi, pietricele numărate de zece ori, bulgări căzuţi pe tronuri, cuţite care au omorât, busuiocuri de la trei biserici, aţe de la picioarele nu ştiu câtor morţi, brăcinare de la fete moarte ... " - Mihalache Tudorică - "Nastrafia".

    Dacă sunteţi de părere că tenebrele astea, aparent hazlii, ţineau de analfabetismul ţărănesc de altădată, de ev mediu, de preistorie iar concitadinii alfabetizaţi sunt scutiţi, vă puteţi aminti de "flacăra violet" care a bântuit nişte alegeri prezidenţiale, puteţi verifica traficul intens al paginilor de horoscop, astrologie, cristale cu tot soiul de proprietăţi, fără a mai pomeni de toate mercedesele şi maiciomizile cu magii incolore ... .

    Şi am pomenit doar de formele oarecum benigne, periferice şi parazitare ale demonicului şi încă nimic despre formele sale maligne, dez-umanizările şi "dez-dumnezeirile" ideologice, nazismul şi comunismul.

    În sfârşit, parcă nu-mi vine a crede că nu aţi întâlnit niciodată un preot cu carte şi cu har care să explice gesturile arhetipale ale botezului, cufundarea în apele amorfe ale creaţiei primordiale care gestează simbolic şi ritualic, ca o placentă liturgică, omul intrat în relaţie cu Creatorul său de la care îşi primeşte numele. Nu cred că aţi întâlnit doar "popi", deşi aşa daţi de înţeles după modul în care expediaţi toţi preoţii în derizoriu, ţinându-vă aseptic cu două degete de nas.

    Sper că nu sunteţi ca o adolescentă care se ruşinează un pic de mama ei simplă de la ţară (e un clişeu, ştiu, dar asta este: Eminescu numea Biserica Ortodoxă mama spirituală a poporului român). Vine în vizită mama de la oraş a unei prietene şi să te ţii, reproşuri pe biata şi simpla mamă. Ba că nu ştie să vorbească aşa frumos, ba că e cam necioplită, ba că spune verde-n faţă, ba că nu ştie să aprecieze o femeie cu barbă şi, în general, nu o înţelege, domnule şi nici c-a fost vreodată în stare s-o înţeleagă pe fata ei ... .

    Recunosc că şi eu aş avea reproşuri pentru ierarhie şi pentru obsesia patriarhului de a construi un catedraur fără şedere şi chichirez ... . Şi ceva mai puţină obedienţă politică ar fi binevenită ... . O încercare de a vorbi ceva mai pe limba oamenilor ar fi şi ea binevenită.

    În orice caz, părerea mea: este timpul să vă cunoaşteţi mai bine mama. Certaţi-vă cu ea dar încercaţi să o şi cunoaşteţi concomitent! Şi acum, verde în faţă: scrieţi pe acelaşi ton patetic pe care vă şi lecturaţi textele tv. Cu diferenţa că lecturile prefabricate de la tv. nu lasă vizibil furoul diletantismului. Nu sunteţi lipsită de oarece talent literar. Faceţi ceva şi scăpaţi măcar de patetism care, din punctul meu de vedere, este un defect profesional! Îmi aduceţi aminte de Andreea Marin şi nu e un compliment. E drept, nu practicaţi ca dânsa „şantajul emoţional” în crescendo dramatic până la climax zombificator. Sigur există reţete specifice pentru dobândirea unei rostiri mai detaşate. Din partea mea, vă pot recomanda psalmii, măcar ca lectură literară dacă nu ca rugăciune! Psalmii vă scot din zona de epidermă psihică în care păreţi blocată şi vă conectează cu zone mai profunde ale fiinţei. Şi dacă nu în varianta clasică a Psaltirii liturgice, măcar în varianta diortosită uşor ştrengăreşte de genialul Şerban Foarţă.

    De fapt, poate îmi bat gura de pomană, poate că acesta este stilul care tinde să fie asumat de Digi 24. Cel puţin după alungarea atât de dragilor mie prezentatori, Adriana Nedelea şi Radu Muşat.
    • Like 4
    • @ Dan Dinu
      Excelentă replică, dar mai ales cu mult bun simţ !
      Deşi nu cred că va avea urmări asupra autoarei !
      • Like 2
  • Ipocrizia umană este fără limite. Avem nevoie de biserică să ne absolve de păcate, să ne boteze ca să nu fim păgîni, să ne lege spiritual uniunea în căsătorie, să ne facă slujbe de înmormîntare la capul gropii, și în același timp trăim ca niște depravați, facem crime în numele domnului, judecăm aproapele, aruncăm mereu primii piatra, demolăm lăcașele domnului, ucidem pruncii nenăscuți, și culmea ipocriziei ne mai găsim timp și să criticăm biserica !
    • Like 0
    • @ Sîmpetru Gabriel
      Și culmea ipocriziei, mulți vor ajunge în iad! Pentru că pe Dumnezeu nu îl interesează câte rirualuri religioase ai respectat, ci cum ne-am trăit fiecare viața, după voia Domnului, sau ca niște depravați (cum bine ai scris).
      • Like 0
  • Un text teatral și melodramatic despre o instituție goală, inutilă, coruptă și costisitoare. Să nu uităm că același Papă a declarat recent că avortul este echivalent cu angajarea unui asasin plătit. Foarte util argumentul pentru promovarea feminismului. Aparent suntem încă atât de înapoiați și lipsiți de discernământ propriu încât avem nevoie de un boșorog magic care să decidă în locul nostru ce e bine și ce e rău. Deprimant de-a dreptul.
    • Like 1
    • @ Maria Iliuta
      "boșorogul ăla magic" este creatorul tău. Și mai mult de atât, ar trebui să-L iei ca și stăpân, proprietar, șef, cu alte cuvinte... Dumnezeu și salvator.
      Sau dacă crezi cumva că ești apărută, la întâmplare, din maimuță... nu mai zic nimic, scuze de deranj.
      • Like 0
  • Bineinteles ca as da-o afara si inca in suturi.

    Biserica este STRICT un loc al rugaciunii si apropierii de Dumnezeu. Nu este permisa nici un fel de activitate care sa distraga credinciosii de la aceste activitati.
    Biserica NU este cresa, gradinita, parc, piata sau altceva.
    Cine crede ca nu poate sa pastreze o atmosfera de rugaciune, evlavie si buna cuviinta este invitat sa plece sau nici sa nu vina.

    NIMENI, sub nici o forma, nu are dreptul sa ii departeze pe oameni de Dumnezeu sau sa deranjeze procesiunile care au loc in biserica.
    • Like 2
    • @ Ovidiu Bidian
      Delia MC Delia MC check icon
      Alăptarea unui copil, hrănirea lui e un gest lipsit de bună cuviință? Mai are sânul ce hrănește pruncul semnificația de sezualitate? Cine consideră astfel nu-i foarte departe de mentalitatea din islam, numai să se vadă un petic din pielea mâinii e deja mare păcat, incită bărbații la porniri sexuale necontrolate (sic!).

      Dacă acel copil nu primește lapte începe să plângă deranjând pe toată lumea. Deci o femeie cu copil mic n-are ce căuta în biserică( slujba ortodoxă durează vreo 4 ore iar intervalul de alăptare e cam de 3). Nu spune nimeni să se întrerupă slujba sau să alăpteze în văzul tuturor. Se poate retrage intr-un colț sau în tindă. Așa alungă biserica pe oamenii altfel normali dar și pe cei care nu pot să stea 4 ore în picioare. Ceea ce biserica catolică NU face.

      Vă mulțumesc pentru opinia incredibilă. M-ați ajutat să înțeleg multe.
      • Like 3
    • @ Delia MC
      Alaptatul in biserica DA, este un gest lipsit de buna cuviinta (asta ca sa nu spun ca e un semn de prostie crasa si incultura "duhovniceasca").
      Slujba ortodoxa dureaza vreo 2 ore (de la 10 la 12).
      Daca stii ca deranjezi pe altii nu mergi, e simplu.

      Repet, NIMENI,dar absolut NIMENI, sub nici un motiv, nu are voie sa perturbe activitatile din biserica: rugaciunea si apropierea de Dumnezeu.
      • Like 2
    • @ Ovidiu Bidian
      Delia MC Delia MC check icon
      La 10 venim noi, răsfățații. Slujba incepe la 8, cel târziu. Sugarul NU poate fi educat, e prea mic. Dar poate și mama aceea vrea apropiere de Dumnezeu. De ce să îi fie refuzată? Sau dată afară în șuturi că vrea să fie în biserică? Eu una nu m-aș duce. Dar îmi pare discriminatoriu. Ca și cum unii MERITĂ serviciul divin, alții nu.
      • Like 1
    • @ Delia MC
      In bisericile de la oras se face Utrenia (o ora) inainte de Sfinta Liturghie.
      In total slujba de duminica ("obisnuita") dureaza de la 9 la 12, vreo 3 ore.

      Dsca mama vrea apropiere de Dumnezeu merge la biserica pe la 11 (dupa ce a alaptat copilul ACASA), se roaga acasa, etc, pina creste copilul.

      Toata lumea merita (si intr-un anume fel este obligat la) serviciul divin, dar cu conditia IMPORTANTA sa respecte regulile.
      • Like 1
    • @ Delia MC
      Sunt parinte, n-am nimic impotriva alaptatului in public, si fata mea a fost alaptata, dar totusi o regula de convietuire sociala este sa nu faci lucruri care ii deranjeaza pe cei din jurul tau. Ar fi nepotrivit ca o femeie sa isi dezgoleasca sanul si sa hraneasca bebelusul intr-o sala de cinematograf? Da, pentru ca nu are ce cauta cu bebelusul in sala de cinematograf. Asa si la biserica, daca stie ca slujba dureaza 4 ore si bebelusul trebuie sa manance intre timp, chiar e cazul sa se duca acolo cu el? Nu e ca si cum ar exista un Dumnezeu malefic care sa o trimita in focurile iadului pe ea si bebelus pentru ca a lipsit de la vreo sluba, nu e ca si cum nu se poate ruga si acasa, nu e ca si cum ar fi vreo problema sa se retraga cateva minute, cat dureaza alaptarea, ca oricum fiind atenta la alaptat nu se mai concentreaza la slujba.
      • Like 3
    • @ Ovidiu Bidian
      Delia MC Delia MC check icon
      OK. Există reguli, la care tânăra mamă se poate conforma.

      Înțeleg, e o diferență mare de percepție la cele 2 biserici, catolică și ortodoxă. Poate la catolici un prunc e un dar de Sus iar nu prilej de înfierare a femeii. Nu un prilej de-a o exclude pe motiv că-i spurcată, cîh! Poate pe ei nu-i "tulbură" atât vederea sânului ca pe unii ortodocși.

      Pe mine m-a șocat și provocat acest "dat afară în șuturi". Mi s-a părut de o intoleranță extremă, ca și aceea că biserica nu-i creșă, grădiniță, etc. Ca și cum nici copiii n-au ce căuta (bine, nici mie nu-mi plac copiii care urlă în biserică). Femeile, în gineceu cu ele. Mi s-a părut ceva de genul "mie îmi pasă doar de mântuirea MEA, restul n-au decât să nu vină". O notă de intoleranță și da, egoism. Sunt și foarte pioase femeile care se împing la aghiasmă sau la crengi de salcie, etc. Sau care cum ies din biserică încep bârfa. Sau ca exemplul doamnei "vai, spurci icoana!", cum o veni asta, că icoana are destulă sfințenie să suporte apropierea unei femei care nici lehuză nu mai e.
      Mama mea nu poate sta în picioare mult timp și și-a dus un scaun. L-a mai gasit? Aș! S-ar ridica cineva în picioare pentru scurt timp pentru altul? Nu. Nici în biserică, nu.

      Chiar în acel timp scurt, biserica e o lecție de toleranță. Aproapelui care ți-a greșit (a femeii cu copil mic în biserică poate) trebuie să-i iertăm, altfel ne ratăm lecția. Se poate și altfel decât dat afară în șuturi, asta am vrut să spun.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Nu este vorba de intoleranta. Este vorba pur si simplu de reguli si la urma urmei de respectul (infinit) care i se cuvine lui Dumnezeu.
      In fatza lui Dumnezeu nu putem sa ne prezentam oricum.
      • Like 1
    • @ Delia MC
      Cat timp se alapteaza un copil? O jumatate de ora? O ora? Oare respectiva mama nu poate sa iasa din biserica si sa-si alpteze copilul afara? Nu copilul este intolerat in biserica ci gestul de a alapta care este o intimitate, nu o demonstratie publica!
      • Like 1
    • @ Ovidiu Bidian
      Ovidiule, citindu-te am convigerea că esti un apărător al Bisericii Creștine Naționale Ortodoxă Tradițională. Poate că ai impresia că dacă, cumva, ai pleca din acea biserică, ziua următoare s=ar dărâma de tot.
      Asta dacă nu cumva, RESPECȚI același principii și în celalte zile ale săptămânii și în orice alt loc.
      Adică, de exemplu, sunt foarte convins că mai bine ți-ai tăia limba decât să scapi o înjurătură duminica în biserică. Dar vreau să te întreb, lunea, marțea, celalte zile, când ești acasă, la serivici, pe stradă, în vreun magazin... care îți este vorba? ce limbaj ai?...
      Dumnezeu nu îl interesaază numai cum stăm fiecare 2 ore pe săptămână, cînd suntem în biserică (atunci toți putem fi sfinți), ci se uită la purtarea noastră 7 zile din săptămână, 24 ore din 24.
      Deci repet, ai o viață după poruncile lui Dumnezeu în toate zilele vieții tale, atât ziua cât și noaptea? sau numai duminică ști să faci pe sfântul, alea 2 ore în biserică...
      Și cum bănuiesc deja răspunsul, îți recomand să nu mai fi așa de strict nici în alea două ore din timpul liturghiei, pentru că nimeni nu suntem perfeți, dar putem să nu fim prefăcuți.
      • Like 0
  • Draga Loredana, in anumite privinte ai dreptate (religia inseamna doar formalism, legalism, idolatrie, etc...), insa referitor la celelalte aspecte spui doar gandurile tale, care sunt diferite de gandul lui Dumnezeu asternut pe paginile Evangheliei. Evanghelia ne arata ce suntem noi (pacatosi comdamanti prin firea Adamica, neputunciosi si neimpliniti), cine este Dumnezeu si singura cale care ne aduce la El si viata vesnica: Domnul Isus Cristos!
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult