Dac-ai vedea o femeie dezgolindu-și în biserică sânul, ai alunga-o din lăcașul sfânt?

Foto: George Călin/Inquam Photos

Când mi-am botezat copilul, am fost obligată să mă lepăd de Satana înainte să intru în incintă într-un ritual ca o exorcizare medievală. Dacă n-ai simțul umorului, poți face o cădere nervoasă. Chiar e sinistru. Sub patrafirul unui om de la care mama tânjește ca un copil o vorbă bună, a trebuit să mă lepăd metodic de păcatul de a fi femeie. Nu vreau să deschid cutia Pandorei. Cei care mă citiți, poate și cei mai evlavioși dintre voi, știți cât de împovărătoare pot fi la ortodocși ritualurile, ce mult îți pot îngreuna momentele de trecere, când vrei să faci un legământ de iubire, când îți creștinezi un copil, când îți înmormântezi un părinte.

Aceste gesturi ceremoniale, de la scufundatul pruncului cu capul în cristelniță, la tămâiatul colivei și aruncatul găleții peste groapa mortului, toate sunt acte inadecvate, culese din preistorie până în ev mediu, care ne fac azi să ne îngrozim de biserica noastră și ne îndepărtează de ea pe zi ce trece.

Nevoia sufletului de mângâiere e colosală, valul de emoție cu care ne revărsăm pe Facebook și în rețelele sociale cu atâta patimă arată ce mare e dorința omului de înțelegere, de recunoaștere și de acceptare. Ne aruncăm inocenți în public sub priviri necunoscute, dar nu ne-am duce tainic să primim mângâiere de la cel care descifrează cu inima misterele Universului? Din păcate, la noi, nu te lasă obiceiurile.

O femeie își dezvelește în biserică sânul, preotul oprește slujba și lasă femeia să alăpteze. Se coboară o liniște adâncă ce te strânge cald ca pântecul înaintea facerii. Nu știi de unde vine, dar te ia și te îmbrățișează. Nu te strivește. Te înalță, nu te doboară. Am văzut scena asta în Catedrala Sfântul Iosif și am plecat de la acea ceremonie contaminată. N-am crezut că preoți care slujesc după dogme milenare pot traduce atât de actual cuvântul Sfintei Scripturi; părinți care predică în spiritul, nu în litera legii se pot pleca smerit în fața omului, a femeii, fără să se simtă umiliți. Ca atunci când Suveranul sărută picioarele rivalilor din Sudan, intră în casa lui Fidel Castro, mângâie mamele care au făcut avort și lasă enoriașilor ușa deschisă, deopotrivă pentru despărțiri și dragostea de-același sex.

De asta îl iubim pe Papă fără să fim catolici. Pentru omul smerit care se așează în fața noastră. Pentru că nu se pune mai presus de niciunul dintre noi. Dacă-l chemi la tine acasă, te face să te simți în rai, merge supus, nu umblă cu Merzanul, ci cu Dacia ta, nu-i plac palatele, la Vatican doarme-ntr-o cameră modestă. Oricât de mic, de sărac ai fi, te simți mare lângă el, important. Biserica Catolică a renunțat la rituri de mult, a simplificat relația cu omul și prin liderii săi din ultimele decenii a arătat că mai presus de religie e iubirea, chiar și atunci când nu crezi în Dumnezeu.

Și BOR a făcut un pas uriaș înainte primindu-l în casa ei pe Capul Bisericii Catolice, dar mai are multe de reformat. De la descurajarea riturilor barbare locale, care nu sunt specifice nici măcar ortodoxismului, la eliminarea aroganței în relația cu enoriașii și a complicității cu politicienii corupți, biserica noastră are nevoie de refacere ca de duh sfânt, ca să poată supraviețui. Ne-a pierdut pe mulți și nu din vina noastră...

Avem nevoie așadar și de Papă și de popi. De o biserică ce nu înalță catedrale, ci spiritul din noi, care educă în oameni bunătate, nu frică de păcat, care predă în școli istoria religiilor, nu dreapta credință, care ne ascultă fără judecată de sus, care ne primește indiferent de orientare sexuală sau interes pentru familia tradițională. O biserică ce prețuiește femeia pentru că nu e supusă, ci egală bărbatului. Nici păcătoasă din născare, nici murdară că sângerează când a dat rod. Care o lasă să intre, să vorbească și chiar să predice în ea, ca un păstor de inimi sau ca un predicator de frumos. Sau ca o mamă, și-atât.

Avem nevoie de Biserica noastră, iar vizita acestui pământean smerit e un dar miraculos pentru mulți dintre noi care încă mai cred în om, dar nu mai cred în Dumnezeu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp