Papa Francisc este o lecție de omenie, de modestie, de bunătate și iubire de oameni, chiar și de dincolo de mormânt. Nu a vrut fast. (Foto: Profimedia Images)

Recent, lumea a fost zguduită de o pierdere dureroasă, deplânsă deopotrivă de practicanți și nepracticanți ai religiei creștine. Am pierdut un exemplu de bunătate și umanitate. Papa Francisc a murit în urma unui accident vascular cerebral, după lupte îndelungate cu boala, la 88 de ani. Nu cred în divinitate, dar în el am găsit o formă de credință… Nu mi-a schimbat convingerile, dar mi-a confirmat că religia, în forma sa cea mai pură, poate fi o forță a binelui.

Câteodată, poate că omenirea are nevoie şi de astfel de lideri spirituali. Să învăţăm să mai preţuim şi bunătatea omului, că după aia ne trezim cu câte un cretin ursuz şi ne mirăm de ce se îndepărtează oamenii de Biserică! foto: Maria Laura Antonelli/Shuttersto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Aceste cuvinte au fost spuse de al XIV lea Dalai Lama și de când le-am citit prima dată le-am perceput ca incredibil de frumoase și un crez de viață excepțional, să îți faci din bunătate religie. Dar erau totuși doar niște cuvinte frumoase... Ele au căpătat și un trup de trăire, când a fost ales Papa Francisc. foto: James Veysey / Shutterstock Editorial / Profimedia

Există în lume o fragilitate pe care doar cei cu adevărat puternici o pot arăta cu demnitate. Nu e vorba de vreuna a trupului, ci de acea vulnerabilitate adâncă, în care sufletul se frânge nu din slăbiciune, ci din dragoste. Din iubirea de oameni, din durerea pentru cei pierduți, din mila care nu judecă, ci mângâie.

Schimbările la vârful marilor Biserici ridică întrebări importante despre direcția pe care o vor urma comunitățile de credincioși. Moartea unui lider religios aduce cu sine nu doar durere, ci și o întrebare inevitabilă: cine va prelua conducerea? În lumea credinței, liderii nu sunt doar figuri spirituale. Ei ghidează comunități, influențează decizii și dau tonul în relația dintre religie și societate. Alegerea unui nou lider devine, astfel, un moment de cotitură. Foto: Profimedia

Nu știu dacă vreodată vom mai avea șansa unui Papă atât de natural, spontan, jucăuș, bonom, ferm și tandru deopotrivă, iubitor și mustrător în momente de cumpănă, înțelept fără aură omniscientă, voluntar, curajos, imprevizibil, tangibil și uman, în sensul cel mai înălțător al cuvântului. (Foto: Profimedia Images)

În cea de-a doua zi de Paște, o veste tristă vine spre noi de la Vatican. Papa Francisc, pe numele său Jorge Mario Bergoglio, a încetat din viață. Cu doar câteva zeci de ore înainte a oferit o binecuvântare zecilor de mii de credincioși adunați în Piața Sfântul Petru de la Vatican în prima zi de Paște. Vestea a venit fulgerător, pentru că, după această apariție în public, când Papa Francisc părea că se simte mai bine, după o perioadă mai lungă de boală, oamenii erau mai liniștiți în privința stării lui fizice.

„Astăzi, mulți, din diverse motive, par să creadă că un viitor fericit nu este posibil. […] În fața răutății și urâțeniei vremurilor noastre, și noi suntem tentați să abandonăm visul nostru de libertate. Așa că ne retragem în fragilele noastre securități umane, în rutina noastră liniștitoare, în temerile noastre familiare. […] Frica este la originea sclaviei și la originea tuturor formelor de dictatură, deoarece indiferența și violența cresc prin exploatarea fricilor oamenilor. Este o cușcă ce ne exclude de la fericire și ne fură viitorul. Dar ajunge un singur bărbat, o singură femeie ca să existe speranță, iar acel bărbat, acea femeie poți fi tu. Apoi mai există un alt „tu“ și încă un alt „tu“ și atunci devenim „noi“.“ – Papa Francisc, Speră. Foto: Profimedia

Chargé d`Affaires Monsignor Tuomo T. Vimpari, reprezentantul Nunțiaturii Apostolice de la București, a răspuns solicitării din articolul pe care l-am publicat ieri despre minciuna ordinară a lui G. Simion „primit de Papa într-o audiență privată”: (Foto: Inquam Photos/Octav Ganea)