Întuneric la lumină

Președintele Nicușor Dan a oferit, joi seară, primele declarații în legătură cu situația șefului SPP, Lucian Pahonțu, în contextul reportajului Recorder.

Pe la 1650, Bucureștiul avea vreo 20.000 de locuitori, iar între timp a devenit cel mai mare oraș din Balcani și din regiunea puțin mai largă (Ungaria, Cehia, Slovacia).

Deși e nedrept ceea ce i se întâmplă lui Dominic Fritz, prin legea cu dedicație, cu aplicabilitate retroactivă doar pentru a fi îndepărtat din funcția de primar al Timișoarei, nu mă reped la gâtul lui Ilie Bolojan pentru că a votat legea. Omul era între ciocan și nicovală. Orice ar fi votat, era sfâșiat de o parte dintre oameni.

Publicația Recorder demonstrează azi că Lucian Pahonțu, șeful SPP, a făcut parte din aparatul de represiune al lui Nicolae Ceaușescu, la Revoluția din decembrie 1989, și din aparatul de represiune al lui Ion Iliescu, la Mineriada din iunie 1990.

David Popovici face parte din categoria celor care fac performanțe care ne tulbură și ne bucură în aceeași mișcare. Nu doar pentru că înoată foarte repede, uneori mai repede decât toți oamenii care au înotat vreodată, dar și pentru că succesul lui ne pune într-o situație ușor incomodă, de a încerca să deslușim cum a fost posibil. Când apare un astfel de sportiv, avem tendința să-l numim „fenomen”. Cuvântul este măgulitor, dar are și calitatea de a ne scuti de o anchetă pentru a dobândi înțelegere și explicații. Pentru că un fenomen este ceva ce survine, prin urmare nu trebuie să știm cine l-a produs și în ce condiții. Îl consemnăm, eventual ne minunăm, dar nu-i cerem socoteală.