Invit pe toată lumea să îşi urmărească conştient timpul petrecut pe reţelele de socializare. Despre dependenţa de social media

Foto: Getty Images

Ultimii 10 ani au adus modificări majore în tehnologia informaţiei: pe de-o parte din punct de vedere tehnologic telefoanele mobile au evoluat pȃnă la a deveni adevărate centre informaţionale portabile, pe de altă parte au apărut aplicaţii care par să ne „pună lumea la picioare” prin oferta de informaţii accesibile rapid şi personalizat.

Aplicaţiile de social media (Facebook, Instagram, Tik-Tok, etc.) au devenit extrem de populare pentru că au permis oricărei persoane să se exprime în faţa unei audienţe foarte largi şi să se conecteze cu un număr de persoane mult mai mare decȃt cercul social accesibil fizic în viaţa de zi cu zi. Nu ne putem vedea prietenii prea des, dar putem să îi urmărim pe reţelele de socializare; nici ei nu ne pot întreba zilnic ce facem, dar pot vedea ceea ce postăm, totul ducȃnd la o impresie de imersare socială mai puternică.

Aparent acest lucru reprezintă un avantaj; pe de altă parte s-a observat – în din ce în ce mai multe cazuri – că interacţiunea cu social media poate deveni o adicţie.

Deşi încă nu este clasificată ca o tulburare psihică, semnele comportamentelor adictive se regăsesc şi în utilizarea excesivă a aplicaţiilor de social media. Aceste semne sunt: modificarea pozitivă a dispoziţiei asociată cu prezenţa pe reţelele de socializare, preocupare în legătură cu aceasta, toleranţă (creşterea treptată a duratei zilnice petrecute pe social media), simptome de sevraj (stări emoţionale negative asociate imposibilităţii de a accesa reţelele de socializare), conflicte sau deficite apărute datorită excesului de consum (ignorarea familiei şi prietenilor reali, deficit academic, întrȃrzieri frecvente, neglijarea sarcinilor de muncă, deficit de somn, etc) şi recăderi (revenirea la consum excesiv după perioade de abstinenţă).

Toate aceste manifestări se regăsesc şi în cazul consumului de droguri; studiile au arătat că mecanismul adicţiei este acelaşi şi pentru substanţe psihoactive şi pentru social media, respectiv activarea circuitelor de recompensă din creier, activare ce are loc, în cazul social media, prin obţinerea de aprecieri la adresa postărilor proprii. Oamenilor chiar le place să vorbească despre ei înşişi: dacă în viaţa reală acest lucru se petrece 30-40% din timp, în social media se poate ajunge pȃnă la 80%, iar interesul aparent al celorlalţi, manifestat prin aprecieri şi distribuiri conduce la secreţia de dopamină, ce dă o stare de bine pe care persoanele dependente încearcă să o obţină în mod repetat printr-o singură metodă: prezenţa pe social media.

O primă problemă este legată de timpul efectiv petrecut pe reţelele de socializare, timp ce poate ajunge la mai multe ore în fiecare zi (fără să existe o valoare precisă se poate considera că este vorba de o utilizare problematică atunci cȃnd timpul dedicat exclusiv reţelelor de socializare depăşeşte 3 ore zilnic); acest timp este luat de la alte activităţi realizate în mod normal: muncă, învăţare, somn, îngrijire personală, socializare fizică. S-a observat de exemplu că studenţii care au un consum ridicat de social media au performanţe academice mai reduse [1], iar sănătatea este afectată ca urmare a lipsei de somn, oboselii oculare, etc.

Dar lucrurile nu se opresc aici: persoanele dependente de social media dezvoltă deseori anxietate, depresie sau ideaţie suicidară, pe de-o parte datorită comparației sociale pe care o exacerbează reţelele de socializare (persoana îşi compară continuu viaţa şi realizările cu cele postate de un număr mare de utilizatori, uitȃnd că oamenii tind să îşi facă publice în general doar succesele şi că nimeni nu poate să facă în acelaşi timp toate activităţile care pot fi văzute pe o reţea de socializare) şi pe de altă parte şi datorită proliferării unor „trend”-uri patologice datorită algoritmilor specifici social media. In plus, deoarece algoritmii reţelelor de socializare tind să personalizeze informaţiile oferite conform cu căutările anterioare, odată ce o persoană a vizualizat postări referitoare la ceva ce o îngrijorează, social media îi va aduce repetat aceste informaţii în fluxul zilnic; astfel se creează impresia că subiectul îngrijorării este real şi se agravează, exacerbȃnd anxietatea (evenimentele politice recente din Romȃnia sunt un exemplu grăitor pentru toată lumea).

O altă zonă de impact major îl reprezintă imaginea de sine, şi în special imaginea corporală; de la publicitatea pentru modele corporale ideale, imposibil de realizat în practică pȃnă la promovarea explicită a unor comportamente alimentare patologice (de exemplu grupurile „pro-ana”, care susţin anorexia ca un model de viaţă, [2]).

Prevalenţa adicţiei de social media este destul de ridicată [3]: în funcţie de cȃt de restrictive sunt criteriile de diagnosticare, între 5 si 29% din oameni au o oarecare dependenţă de social media, mai puternică în culturile de tip colectivist. Printre efectele acestei dependenţe se află şi manifestările cunoscute sub acronimul FOMO (fear of missing out, teama de a nu ţine pasul cu ceea ce se întȃmplă în jur), dar acestui sindrom intenţionez să îi dedic un articol separat.

Adicţia de social media este specifică Generaţiei Z (cei născuţi aproximativ între 1990 şi 2010), generaţie care este practic contemporană cu internetul şi care este considerată cea mai însingurată generaţie. Alte persoane cu potenţialul de a dezvolta dependenţa de reţelele de socializare sunt persoanele timide, care se conectează greu în interacţiunile reale sau cele narcisice. Lipsa de activităţi interesante este un alt factor favorizant.

Cum se poate identifica debutul unei astfel de dependenţe? Verificȃnd criteriile prezentate la începutul acestei postări sau apreciind efectul asupra propriei functionări sociale (apariţia întȃrzierilor în realizarea sarcinilor, lipsa de interes pentru ceea ce se întămplă în viaţa reală, nevoia de a consulta telefonul mobil la masă, înainte de a adormi, în situaţii sociale sau de muncă, lipsa somnului, etc).

Ei bine, dacă este identificată această dependenţă, cum se poate scăpa de ea? Iată mai jos o serie de metode, fără a fi singurele:

• Dezinstalarea aplicaţiilor de social media de pe telefon şi consultarea lor doar de pe computer
• Accesul la social media doar din browser-ul de internet, nu dintr-o aplicaţie dedicată
• Dezvoltarea obiceiului de a face logout după fiecare acces, astfel încȃt reintrarea să implice efortul de a reintra în aplicaţie (nume utilizator, parolă, cod de acces)
• Dezactivarea semnalelor sonore şi vizuale ale primirii de mesaje de pe social media
• Achiziţionarea unui ceas de mȃnă simplu (nicidecum un smart-watch conectat la internet) în loc de consultarea ceasului de pe ecranul telefonului
• Lăsarea telefonului mobil în altă încăpere / în geantă în timpul activităţilor sociale, înainte de a adormi, cȃnd sunt de realizat sarcini importante, etc.
• Stabilirea de ore/zile fără internet şi căutarea de preocupări plăcute alternative

Dar mai întâi este de conştientizat această dependenţă: invit pe toată lumea să îşi urmărească conştient timpul petrecut pe reţelele de socializare. În plus este de văzut în ce context apare această nevoie: este vorba de oboseală, de evitarea unor sarcini neplăcute, de singurătate, de plictiseală? Pentru toate acestea sunt de găsit soluţii alternative, şi de pus în practică.

In final, o observaţie: nu orice consultare a internetului este problematică. Internetul rămȃne o sursă de informaţii utile, cu condiţia ca acestea să fie folosite critic şi selectiv. De la a accesa cursuri sau informări legate de activitatea curentă pȃnă la informaţii despre evenimentele din spaţiul apropiat sau din lume, internetul facilitează toate aceste lucruri după cum reţelele sociale pot favoriza conexiunea; asta cu condiţia să nu fie folosit în loc de viaţa reală ci ca o completare a acesteia.

articol publicat anterior pe blogul autoarei

1. Al-Samarraie, H., Bello, K. A., Alzahrani, A. I., Smith, A. P., & Emele, C. (2022). Young users’ social media addiction: causes, consequences and preventions. Information Technology & People, 35(7), 2314-2343.

2. Christodoulou, M. (2012). Pro-anorexia websites pose public health challenge. The Lancet, 379(9811), 110.

3. Cheng, C., Lau, Y. C., Chan, L., & Luk, J. W. (2021). Prevalence of social media addiction across 32 nations: Meta-analysis with subgroup analysis of classification schemes and cultural values. Addictive behaviors, 117, 106845.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp