Foto: presidency.ro
Din ziua de azi vreau să vă reproduc două gesturi care ne arată unde suntem.
În țară, Liviu Dragnea este întrebat de ziaristul Cristian Andrei dacă vede vreo problemă de integritate în faptul că Darius Vâlcov, care-și așteaptă sentința în două dosare de corupție, a fost proaspăt instalat secretar de stat, consilier al premierului V.V. Dăncilă. Drept răspuns, dl. Dragnea a ridicat din colțul buzei, dimpreună cu bucata de mustață aferentă. Gestul său a transmis scârbă. Pe de-o parte, dl. Dragnea ne-a comunicat sila că este nevoit să răspundă întrebărilor unui ziarist de teren, când pentru domnia marii jurnaliști organizează deja la televizor Cântarea României. Nu se cade să se coboare de la înălțimea Suveranității sale ca să fie tras de mânecă de oricine. Pe de altă parte, gestul dlui Dragnea a catalizat în el tot dezgustul pe care acest om l-a acumulat față de cuvântul „integritate”. Dl. Dragnea a simțit acest cuvânt ca pe o insultă și s-a scuturat de el ca de un herpes.
În străinătate, la Bruxelles, președintele Klaus Iohannis este întrebat de ziariștii români ce a discutat cu Liviu Dragnea, la Cotroceni, după jurământul miniștrilor. Drept răspuns, președintele râde măgărește și părăsește încăperea. Dl. Iohannis avea la dispoziție explicația că rămâne fidel principiului de a nu face publice discuții private. Sau putea să aibă orice fel de răspuns sobru și instituțional. În schimb, rânjetul dlui președinte ne-a comunicat disprețul său suveran, care s-ar putea traduce astfel: sunt lucruri prea mari, chestiuni de stat, pe care mintea voastră slabă nu le poate cuprinde. Total inadecvat, în condițiile în care Comisia Europeană tocmai ne spusese că nu e nimic de râs: situația din România este gravă, iar statul de drept este amenințat.
Să nu fi înțeles dl. președinte nici acum că sursa răului este Liviu Dragnea, un individ care a dat foc la țară ca să-și ardă pușcăria? Să nu fi priceput, din reacțiile publice, cât de stupidă a fost exprimarea că „mai dă o șansă PSD”? Să nu vadă dl. Iohannis jocul străveziu pe care-l face Liviu Dragnea, care a ieșit la Antena 3 ca să comunice public ideea că pregătește „o negociere” cu Cotroceniul, ca să intre în „grațierile” președintelui? Trebuie să-i scrie dl. Junker pe foaie cine amenință drumul european al României?
Văd că diverși pesediști și avocații lor din televiziuni fac pe niznaii, neînțelegând, vezi Doamne, care este paragraful din legile justiției care nemulțumește Bruxelles-ul. Ca și când problema ar fi de formă, nu una de fond. Păi ce comunică România când prima decizie a domnei premier este să-l pună de-a dreapta sa pe Darius Vâlcov? Sau când o pune din nou ministru pentru Fondurile Europene pe doamna Rovana Plumb? Sau când ajunge ministru al Economiei un anume Andrușca, al cărui singur moment semnificativ în viață a fost să-i țină umbrela lui Ionel Arsene, prospăt plasat în arest preventiv? Sau când tatăl lor, care-i și întrece, este condamnat într-un dosar penal și are încă două pe rol, dintre care unul chiar pentru fraudarea fondurilor europene? Care-i problema? Păi evident este una de „integritate”. Bruxelles-ul nu-ți dă bani dacă nu are garanția că nu-i furi.
După toate astea, dl. Iohannis a râs, acreditând, astfel versiunea lui Liviu Dragnea (devenit în ultimele zile foarte amabil cu președintele Iohannis) că se negociază. Evident că dl. Dragnea încearcă și el marea cu degetul. Dl. Iohannis nu-i poate oferi nimic fără să se sinucidă politic. Pentru că, ce să vezi, cei care l-au votat pe dl. Iohannis sunt dintre cei foarte sensibili la cuvântul „integritate”.
Prin urmare, dl. președinte putea să se abțină, din respect pentru sutele de mii de oameni care ies de un an în stradă. Pentru ei este clar unde este buba.
La fel de clar este și pentru Comisia Europeană, și pentru Statele Unite - partenerii strategici ai României.
Vestea bună de azi este că și Bruxelles-ul vrea să apere România chiar și de ea însăși. Pentru că România este o țară bolnavă. Iar boala se numește hoția generalizată. Infecția a cuprins o bună parte din corpul social, dar, cu toate acestea, organismul luptă să reziste. Pentru oamenii aceștia care rezistă, Europa ne mai dă o șansă, considerând că România este o țară care merită salvată.
Cât pentru Suveran, acesta ar fi perfect fericit într-o Românie mai mică. La 100 de ani de Românie, visul său nu e România Mare, care să-i includă pe cei rămași și pe cei plecați din țară, ci o Românie Mică: cu un singur Partid, cu un singur moderator și cu vreo trei milioane de locuitori. În fiecare an, părăsește România populația unui oraș mediu, cât Făgărașul. E de râs, nu-i așa? Nu vedem care e problema?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Privesc de afara si mi se pare ca povestea frumoasa si naiva cu oamenii responsabili, rezistenti si rezilienti se cam disipeaza si ne racordam la niste agende cu adevarat "magaresti"...
Faptul ca presedintele actual incearca sa se fereasca de abordarile circaresti - marca marineru' - este de laudat.
Mai departe, nu avem decat sa acceptam faptul ca functia dumnealui vine cu o sumedenie de limitari legale - de unde, probabil, si excesiva utilizare a expresiei "urmarim cu atentie" (si variantele acesteia, eventual accentuate), fara niscaiva urmari si deja subiect de anecdote.
Insa inadecvarile dansului, in general cat si - mai ales - din ultima vreme, atat in discurs cat si in comportament, dovedesc ori o grava neintelegere (de neacceptat), ori un blat cu GIO aldepesede (de neiertat).
Si, ca sa evitam orice confuzie: chiar daca ar fi facute cu cele mai bune intentii, eventualele negocieri cu infractorul condamnat penal dragnea intra la capitolul blat. Este o chestiune principiala: nu poti face curatenie implicand un personaj mai mult decat mizerabil.
Si mai sunt 3 ani de tras. 3 ani in care n-are voie nimeni sa doarma ca te trezesti cu alte belele. Ca sa te fereasca Dumnezeu de prostu inventiv si harnic.
Și unul și altul vă spun „Ne doare-n bască”.
Iohannis poate să și facă pe obscurul, în plus. Cumva că...vedeți, eu n-am arme, - că de asta mă și luptam în 2012, ca postul ăsta să fie un fel de sinecură - dar prin atitudine...prin eforturi și declarații susținute, țin fortul în picioare.
Lucrez cu serviciile americane, europene, ca să salvăm România de hoți.
Când colo...Occam. Omul se simte bine la schi și prin delegații.